... Da, este, ne spun economistii. Pentru ca � zic ei � intr-o economie
dezvoltata, cu o fiscalitate asezata, schimbari fiscale chiar si modeste
pot induce impulsionari ale activitatii economice, cresteri ale ocuparii
fortei de munca, evitarea unor fenomene prociclice de supraincalzire
a economiei.
Nu este cazul Romaniei, o tara subdezvoltata. Iar, pentru a se dezvolta,
sunt necesare resurse financiare masive, aflate in cea mai mare parte
in afara fiscalitatii: in zona exploatarii materiilor prime, in zona energiei,
in sistemul bancar. De ce aici si nu in fiscalitate, rezida dezvoltarea
tarii? Pentru ca � apreciaza expertii in economie � in zona fiscalitatii
(oricate taxe si impozite noi ai pune!) sunt foarte putine resurse
financiare disponibile. Cheltuielile bugetare in majoritatea lor sunt
fixe, obligatorii: salarii, pensii, minime achizitii pentru functionarea
sistemelor de sanatate, educatie, ordine publica, armata, servicii
secrete etc., de aceea, presiunea asupra veniturilor bugetare e imensa.
Din pacate, oficialii guvernamentali se strofoca sa deschida usa
cresterii economice in zona fiscalitatii. Prin noi taxe si impozite.
Or, din motivele mentionate (obligatiile mari ale bugetului), calea
dezvoltarii trebuie gasita in alte resurse, in investitii. Expertii BNR au
calculat ca Romania, ca tara subdezvoltata, are nevoie de resurse de
circa 10-15% echivalent PIB anual pentru ca, in 20-30 de ani, sa poata
fi impinsa pe calea dezvoltarii. Numai ca si aicea-i problema, cedand
strainilor resursele minerale principale, distributiile de energie (in care
se colecteaza banul din sistemul energetic), precum si bancile � adica
deposedandu-ne de controlul asupra rulajului banului din economie �,
Romania nu mai are la dispozitie resurse pentru finantarea si
promovarea propriei dezvoltari.
De aceea, ca-s de dreapta, ca-s de stanga, inevitabil, fortele politice
din Romania (inclusiv USL) scormonesc in fiscalitate, singurul
instrument care le-a mai ramas la indemana! Numai ca nu aici se
ascunde cheia dezvoltarii!
