Cu toate ca evreii fac parte dintre semintiile cele mai prezente in
viata economica, politica si religioasa a omenirii, si totodata
natiunea cea mai controversata, despre originea lor se pare ca inca
nu se stie totul. In opinia crestinilor, antisemitismul are la origine cauze
religioase, iar "pulverizarea� lor prin lume ar avea drept cauza pedeapsa
divina pentru atitudinea lor fata de Fiul lui Dumnezeu.
Studiind izvoare istorice am aflat ca in problema evreiasca lucrurile
sunt mai complicate, in sensul ca evreii n-ar avea o singura origine,
semintia lui David, cu cele 12 triburi, ca filonul demografic al acestora
a fost alimentat pe parcursul vremii, cel putin de o alta sursa, de origine
turco-tatara, provenita nu din Palestina, ci din stepele asiatice, ca
produs al migratiilor care au avut loc in prima parte al mileniului I al erei
noastre. Lucrul acesta aveam sa-l aflam din cartea scriitorului evreu
de origine maghiara Arthur Koestler, nascut in Budapesta in anul 1902,
cu studii la Viena, care preocupat de propria origine a scris o carte
surpriza care a revolutionat cunostintele in domeniu: "Al treisprezecelea
trib�. Autorul marturiseste ca ipotezele formulate au la baza izvoare
arabe, grecesti si israelite, conchizand ca majoritatea covarsitoare a
evreilor existenti azi pe glob, si indeosebi cei din Rusia, Europa centrala
si de sud-est, isi au obarsia in acest trib de origine turcica numit cazari.
Cine sunt, de fapt cazarii si cum au ajuns ei din turci evrei? Autorul
ne spune ca acest trib turco-tatar provine tot in stepele asiatice, pe
care le-ar fi parasit prin secolul al V-lea al erei noastre, asezandu-se,
ca multe alte triburi migratoare din zona, deasupra Marii Caspice si a
Lacului Aral, la gurile Volgai si in zona Crimeei, formand impreuna cu
ceilalti veniti: huni, bulgari, maghiari si alti turcomani "Federatia Turkut�
care insa, pe la 650 s-a destramat. Dintre toti acestia, spune autorul,
cazarii s-au dovedit cei mai destoinici si mai buni organizatori, reusind
sa incropeasca, pe cont propriu, un regat si apoi un imperiu, care a
rezistat ,ca stat, de pe la anul 700 pana in 1016. La apogeul puterii lor, ei
aveau sub control sau supuneau la biruri peste 30 de natiuni si triburi
pe teritorii vaste cuprinse intre Muntii Caucaz, Marea Aral, Muntii Urali,
orasul Kiev si stepele Ucrainei. Printre populatiile supuse suzeranitatii
cazare se numarau: bulgarii, burtasii, maghiarii, coloniile gotice si
grecesti din Crimeea, triburile slave din tinutul paduros din nord-vest.
Pana in secolul al IX-lea, cazarii n-aveau rivali in zonele amintite, ei
fiind stapani supremi ai jumatatii sudice a Europei rasaritene, pret de
un secol si jumatate, astupand poarta Uralo-Caspica de trecere din
Asia in Europa, tinand in frau invazia triburilor nomade din rasarit.
Regatul cazar, continua autorul, Arthur Koestler, a oprit navalirile din
Est spre Vest, dar si expansiunea islamica a Califului din Bagdad,
care urmarea dominatia politica prin religie a teritoriilor din nordul
Persiei (Iran). In cele din urma, in anul 737 sunt infranti de arabi, si
pentru a scapa de influenta islamica a arabilor, dar si de cea crestina
a rusilor, aflati in ascensiune, in anul 740 pledeaza pentru religia
mosaica. In felul acesta, ia fiinta, in nordul Caucazului, primul stat
ebraic, dar nu din semintia lui David, ci dintr-o etnie turca. Al
treisprezecilea trib se alatura astfel, prin religie si nu prin etnie,
celorlalte 12 triburi de evrei ale Palestinei. Situat la rascrucea marilor
drumuri comerciale ale lumii, imperiul cazar s-a bucurat de o
prosperitate si nivel de civilizatie ridicate, perioada de suprematie
conferindu-le si arta de a gestiona afacerile, care a devenit o traditie
in randul evreilor, superioritate care, credem, se afla la originea
antisemitismului contemporan. Asa cum reiese din cartea autorului,
cazarii au facut vreme de cateva secole legea in nordul Caucazului.
Ei aveau de altfel chiar capitala la gurile Volgai, iar Marea Caspica
insasi era denumita Marea Cazarilor. De asemenea, ei au pecetluit si
destinul bulgarilor, pe care, batandu-i, i-au obligat sa paraseasca
gurile Volgai, o parte migrand spre izvoare, iar cealalta ajungand in
sudul Dunarii. De asemenea, ei au influentat si destinul ungurilor,
conferindu-le si primul rege in Lebedia. Cum nimic nu este imuabil,
cazarii nu mai pot face fata invaziei ruse (Cazaria ocupa mai toata
Rusia meridionala), sunt invinsi si redusi la nivelul unui regat mic
pana in secolul al XIII-lea, cand imperiul lor este desfiintat de catre
Gingis-Han, care si-a stabilit centrul Hoardei de Aur chiar in capitala
Cazariei. Era in anul marii invazii mongole din 1242. Asa a inceput
exodul evreilor cazari din zona Caucaz spre Europa si, odata cu acesta,
lungul lor sir de suferinte. Diaspora cea mai importanta, spune autorul,
a luat atunci drumul Ungariei, unde era deja o traditie. Si Polonia, ca
stat nou infiintat, a fost receptiva la acest exod, regii vremii acordand
si anumite facilitati cazarilor stabiliti in zona. La fel au facut si lituanienii,
dar si nemtii, Europa de est devenind, astfel, noul leagan al cazarilor.
Epoca neagra a evreilor a inceput in perioada Renasterii (sec 1215). In Polonia s-au ingramadit refugiatii scapati masacrelor cazace
din Ucraina. Cu acest prilej a inceput o nou unda migratoare in masa
catre Romania, Ungaria, Boemia si Germania, fenomenul extinzandu-se
pe parcursul catorva secole pana la inceputul celui de-Al Doilea
Razboi Mondial.
Se apreciaza ca in Romania au existat evrei semiti inca de pe vremea
dacilor, acestia intrand odata cu trupele lui Traian atrasi de bogatia
in aur a tarii, dar si evrei cazari, care, probabil, astazi, sunt in neta
superioritate in urma proceselor migrationiste. Cei din rasarit au venit
in urma persecutiilor din Rusia si Ucraina, iar in vest, din Ungaria,
unde exista un prea-plin al cabarilor � cazari. Regiunile cele mai
populate au fost Moldova si Maramuresul.
Iata cum nu numai etnia, ci si religia, este in masura sa schimbe
fundamental destinul unei populatii. In privinta coeziunii dintre cele
12 triburi si cel de-al 13-lea, de semintii total diferite, religia a reusit sa
realizeze acea omogenizare prin credinta, obiceiuri si preocupari,
conferindu-le trasaturi fundamentale comune, dupa principiul functiei
care creeaza organul. Asa, de pilda, desi isi cunosc originea nesemita,
cazarii au aceeasi mentalitate in toate, considerandu-se totodata
popor ales de Dumnezeu.
Istoria retine insa rolul pozitiv al cazarilor in viata societatii omenesti
a primului mileniu, printre care ameliorarea valului migrator dinspre
Asia spre Europa, cat si contributia la dezvoltarea civilizatiei epocii
prin nivelul ridicat de organizare a societatii. Poate ca tocmai datorita
excelarii lor in domeniile de varf ale economiei si finantelor, al
profesiilor liberale, rentabile, prin capacitatea lor de a stapani fraiele
conducerii societatii s-au pus in opozitie cu cei pe care i-au dominat
si probabil spoliat, creandu-se acel curent nefast al antisemitismului,
soldat, dupa cum se stie cu reprobabile actiuni antievreiesti,
culminand cu segregationismul, rasismul si holocaustul. Punand pe
cantar raul si binele, facut de evrei, indiferent de etnia lor, de-a lungul
istoriei, parerea noastra este ca binele facut omenirii prevaleaza in
fata raului. Asadar, despre evrei, ca despre toti, numai de bine!
