Cunosc doua variante monolog ale acestui text, care se imparte la
noua femei foarte diferite, in varianta lui Horatiu Mihaiu de la TarguMures. Cea mai frumoasa este Georgiana Ghergu, pe care scenograful
arhitect o si plaseaza in centrul scenei, ca si cum ea ar fi personajul
principal, desi celelalte vorbesc...in tonalitati diferite si unele complet
neconvingatoare. Erika Domokos in continuare este distribuita in roluri
de alcoolica, s-a creat deja un cliseu ca si cum aceasta imagine o
reprezinta ...in realitate. Cea mai buna din spectacol, in mod surprinzator,
este Elena Purea, pe care o avantajeaza si logica discursului telefonic,
si talentul, dar si prezenta in genul Maiei Morgenstern. Coregrafia
Malinei Andrei este de exceptie si "salveaza� de fapt spectacolul, de
o scenografie colorata cu bun gust, alcatuita de cel care semneaza si
regia (inexistenta, de data aceasta) si foarte buna ilustratie muzicala.
Costumele insa unele par de-a dreptul...de la second hand. Textul este
bun, dar nu stiu ce legatura are faptul ca Horatiu Mihaiu a precizat la
conferinta de presa ca autorul era homosexual (Pe cine intereseaza?
Un astfel de amanunt poate sa strice imaginea unui intreg spectacol)
si ca, de fapt, era dedicat iubitului. Atunci de ce a distribuit noua femei
si un singur barbat, Csaba Ciugulitu, care se misca foarte bine, dar e
departe de a intruchipa barbatul fatal, potrivindu-se mai degraba rolului
Don Quijote, pe care, daca bine am inteles, vrea sa-l monteze Mihai
Maniutiu? Mihaela Mihai este in continuare o aparitie de gen Judy
Garland, cu o ingenuitate de �fetita, dar Raisa Ane este dezavantajata
de faptul ca e distribuita obsesiv, in ipostaza stripteuzei, fiindca, de
asemenea, nu e deloc genul femeii fatale. Bianca Farcas are o aparitie
interesanta, culoarea parului blond deschis avantajand-o. Gabriela
Bacali joaca o femeie in varsta care isi arata varsta, Cristina Holtzli
fiind remarcata doar pentru timbrul vocal de aceasta data, Diana
Avramut, la fel, nu a convins ca in alte roluri. Horatiu Mihaiu a avut
spectacole mult mai bune cum a fost cel de la Sfantu-Gheorghe sau de
la Cluj. Inainte de premiera care nu a avut publicul numeros care era de
dorit, probabil si fiindca a fost pusa joi seara, directorul Attila Gasparik
a tinut sa ureze Sarbatori fericite spectatorilor si tinand sa il premieze
pe Nelu Bucur, cel mai prolific regizor tehnic, cu prilejul iesirii la pensie
(la acest capitol, o alta angajata, Victoria Molnar, fiind uitata�) si pe
Luchian Pantea, pentru
prezenta la cele mai multe
repetitii, la fel pe Anca
Loghin, desi nu au
avantajat-o toate rolurile, in
cel din "Contra iubirii� trecand
neobservata ca si
Rares Budileanu si Elena
Purea, asa cum am scris,
dupa acest spectacol
avand numai de pierdut
majoritatea actorilor. Programul
de sala de la "Madame Recaimer. Interioare� este reusit. Din el
aflam ca "tema eseului vizual este femeia (n.m. � atunci la ce bun
precizarea de la conferinta de presa ca a fost dedicata unui barbat?
Aceasta nu a avut nici o logica, daca ceea ce scrie in programul de
sala este exact invers) pornind de la faimosul �Madame Recaimer� al
lui Jaques Louis David si ajungand la interpretarea avangardista a
lui Rene Magritte, Horatiu Mihaiu adapteaza dimensiunea de piesa
intimista a monodramei lui Jean Cocteau unei scenografii pline de
culoare si unui univers sonor deosebit, care exprima sensibilitatea
sufletului feminin, o tanara sau o batrana, o casnica sau o
fotografa, oricine poate sa ajunga sa se desparta de iubitul ei�.
Personal am fost impresionata de coregrafia Malinei Andrei, cel mai
bun element din spectacol.
