Cultura si arta

Distribuie pe:

LA MULTI ANI, VALENTIN MARICA!

Inimaginabil de frumoasa, cartea

"METANII PESTE STRIGATUL ARBORELUI.
Versuri inchinate lui Grigore Vieru�

de VALENTIN MARICA

Editura "Cezara Codruta Marica�

Nascut la 9 decembrie 1949, in satul Zoreni, comuna Sanmihaiu de Campie, judetul
Bistrita-Nasaud. A debutat, cu poezie, in revista Cronica din Iasi, in 1970, prezentat de poetul
Mihai Ursachi. A fost redactor al Radioteleviziunii Romane, secretar literar la Teatrul National
din Tg.-Mures, lector la Universitatea de Arta Teatrala din Tg.-Mures si la Facultatea de Jurnalism
a Universitatii "Dimitrie Cantemir�, consilier al Directiei pentru Cultura Mures. Este senior-editor
la Societatea Romana de Radiodifuziune, Studioul Regional de Radio Tg.- Mures, colaborator
permanent la Radio Romania Cultural si Radio Romania International, membru al Uniunii Ziaristilor
Profesionisti, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, redactor al revistei "Tarnava�, secretar
al Despartamantului Central Mures al ASTREI, presedintele Fundatiei Culturale "Cezara�, doctor
in Filologie si Stiintele comunicarii.

A initiat concursurile nationale de creativitate artistica Jocul de-a ziua cea buna
si Vreme trece, vreme vine, Festivalul Fanteziei, proiectele Senior al Targu-Muresului,
Superlative Culturale, Diplomele "Exemplarium� pentru Inalte Valori Umane, seriile de
carte ale Fundatiei "Cezara�: Prima verba, Perpetuum, Via lucis. A ingrijit editii Eminescu,
Goga, Arghezi, Aron Cotrus�.

IN IARNA, VEsNICIA

Un inger mijeste

dupa arbori reci...

Ne face semn, ne

arata ca pleci din

ranile ierbii, sa

vezi

cum se leagana astrele

in nesfarsite zapezi,

cum ochiul de ciuta

lacom se-adapa la

cina de taina care-l si

ingroapa.

NUMAI INGERUL...

Numai ingerul imi spune cum sa

tin in maini freamatul crucii. Numai

ingerul imi spune ca apa ce curge e

vecernie,

luciul ce apasa umarul...

Numai ingerul imi spune

cum imbatraneste ochiul

intr-o linie alba, cum se vor

inveseli gurile ce-au atins

iarba in pustiu.

CAUTANDU-MA INTR-O AMINTIRE (I)

In maini mi-a ramas doar frunza vascului...

O las sa cada, molatec, pe purpura zapezii...

Apa curgatoare e visul

in care Iisus taie marul de aur in doua,

in timp ce crucile sunt punti albe

peste nesfarsitul cararilor.

Departe,

zarea arde in floarea-de-soare a colindului.

Ochii-mi

batrani

lucesc intr-o lacrima,

cat o paine.

VINE TARZIUL...

Vine tarziul

cand piatra ia forma mesei,

aburi stergandu-i marginile lucii

de atata rostogolire.

incepe sa ploua...

Pana acum

numai umbra ta a sunat printre frunze,

numai snopul de iarba

a fost culcusul pieptului...

intind mana sa iau din susurul icoanei

prelins peste spuma inceputului de zi.

Cartile "Puntilor de lumina�

"ROMANIA MOLUSCA�,
O CARTE DESPRE CARE
NU SE VA VORBI

Cele aflate in cartea aceasta le gandim sau ni le povestim
zilnic mai toti si multi le-am putea scrie daca am avea experienta,
competentele, luciditatea, puterea de
analiza, harul de exprimare si - nu in ultimul
rand - curajul autorului ei. Generalul
Mircea Chelaru a avut o cariera militara
spectaculoasa, in sageata, brusc lansata
si brusc intrerupta; s-a incercat, ca
politician, in cateva partide si miscari, dar
nu pare fi facut pentru genul de politica
de pe Dambovita si isi implineste acum
menirea ca lider de opinie in agora (nu-i
zic societate civila, caci la noi au compromis
destui conceptul), iar ca autor,
exceleaza. Ca si, in ultimii cativa ani,
Mircea Malita (prin "Cumintenia
pamantului�) sau Claudiu Iordache (prin
"Apocalipsa dupa Cioran�), Mircea
Chelaru scrie o carte depre stricarea (din
pricini si endogene, si exogene) a
Romaniei si a romanilor si stabileste, si el,
ca prima si cea mai urgenta, esentiala si
existentiala cerinta a acestui neam este
supravietuirea sa. Interesul national al
Romaniei, sintagma atat de bagatelizata
prin gongorica suprafolosire, nu este azi
nici cine stie ce menire regionala,
continentala, ci pur si simplu
salvgardarea nealterata a identitatii
nationale si a suveranitatii de stat, mai
grav, a viabilitatii ca stat.
Cartea nu e nici "Cantare a Romaniei�,
nici tanguire, ci diagnosticul cuiva care-si stie si isi iubeste pacientul.
Nu e strigat indurerat de tanar abia iesit din adolescenta si, dupa unii,
inca teribilist, cum era Cioran la varsta cand scria "Schimbarea la fata
a Romaniei�, nici jurnal de insemnari cinice si amare ca al lui Argetoianu,
ci reflectii sobre si punctuale, intr-un elegant si inspirat discurs
metaforic, dar prin aceasta nu mai putin exact si riguros in cele afirmate,
intr-o viziune pusa sub celebrele fragmente in chestiune din Dimitrie
Cantemir si Mihai Eminescu (puse si ca motto al cartii), despre cum sa
ne privim si sa ne judecam noi insine, romanii, pe noi insine. Si incepe
cu constatarea ca "am devenit altceva fara voia noastra�, nu ne mai
intelegem intre noi, "ne cautam stapani inventati la care sa ne param�.
Suntem victimele unui "mutant comportamental perfid, extravagant,
bazat pe puterea banului, pe consumul dezmatat al clipelor de viata,
pe refuzul dainuirii si abandonul continuitatii�. Si asa am ajuns "in
grajdul civilizatiei moderne�, pentru ca legislatia, credinta, educatia,
etica, armata, sunt puse in slujba convertirii Romaniei intr-o "taratoare
nevertebrata�. Cu o identitate nationala tot mai precara si mai incerta,
mai vulnerabila si mai asaltata si mai greu de aparat in fata tavalugului
unei "anume� globalizari.
"Corciturile politice au compromis virtutile conceptului globalizarii�,
scrie generalul Chelaru, dar au compromis - atentie! - si virtutile
patriotismului, nationalului, asupra carora improasca laturi asa-zis
europene, mondialiste, cosmopolite. Dar "cinci elemente specifice,
ele insele, nu pot fi negociate vreodata: steagul, cantecul, portul, limba
si datina�. Asupra lor se indreapta interesele uniformizarii sub o
guvernare mondiala, intr-o forma sau alta. "Se pare ca nici Natiune nu
mai avem. Civismul sau tot ce este civic este prezentat ca un panaceu
universal [...]Suntem pe cale de a deveni Noul Babilon�.
Ultima fraza a cartii este vag increzatoare in viitor (desi incepe cu
"Cred cu convingere ca...� ). De aceea, nu vom iesi demoralizati din
lectura acestei carti, daca revenim la un motto de capitol, din Mircea
Eliade: "O natiune [...] infrunta eternitatea [...] numai prin ce gandeste
si descopera si se creeaza intre hotarele ei�. Unul dintre primii
recenzenti ai cartii (contributia sa e inclusa chiar in volum) prezice ca
"foarte probabil, acest volum va fi viu discutat si criticat�. Enorma,
amarnica eroare! Se va face totul pentru ca aceasta carte sa treaca
total neobservata. Peste ea vor fi pravaliti munti de tacere. Va fi
premeditat si metodic ignorata. Despre bomba atomica s-a spus ca,
din pacate, nu mai poate fi dezinventata. Nici cartea-bomba a lui Mircea
Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventata, ci
doar cat mai ascunsa firestilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru
aceasta carte - si superlativul pe care-l merita- este indemnul de a o
citi. Aprecierea optima pentru aceasta carte este indemnul presant de
a fi cunoscuta de cat mai multi.
CORNELIU VLAD

Lasă un comentariu