In timp ce statea la rand intr-un magazin, o doamna ii povestea
prietenei sale cat de lenesi pot fi copiii ei. "Cand ma intorc de la munca,
spunea femeia, de cele mai multe ori casa este deranjata. Cred ca, in
zilele noastre, copiii sunt departe de ceea ce asteptam de la ei. Ma
indoi de spate adunand dupa ei, iar acestia nici macar nu ma ajuta sa
aranjez prin casa. Nu m-ar deranja chiar asa de tare, dar femeia este
privita rau cand casa este deranjata.�
- Nici nu stiti cat de binecuvantata sunteti!, se aude glasul unei
femei din spatele ei. Mi-ar place sa mai gasesc casa in dezordine,
spune ea. Nu mi-ar pasa sa-mi gasesc covorul murdar, sau vasele
imprastiate prin toata casa. Nu mi-ar pasa sa vad mormanul de rufe
murdare in cos, ingramadite pana sus, sau sosete care nu mai au
pereche. Nici prin minte nu mi-ar trece sa spun cuiva cum arata casa
mea. De fapt, mi-ar place sa ma enervez, numai sa-mi mai pot strange
odata copiii in brate si sa le spun cat de mult ii iubesc. Vedeti
dumneavoastra, copiii mei au murit intr-un accident, iar acum sunt
numai eu si sotul meu. Casa ne este acum curata, hainele sunt aranjate,
vasele sunt la locul lor. Nu sunt amprente pe pereti si nici pete
misterioase pe covor. Nu se mai aude nici o cearta, nici usi trantite, nici
un raset sau, "mami ce mult te iubesc�. Vedeti cat de binecuvantata
sunteti? Ce n-as da sa trec prin ceea ce dumneavoastra treceti acum.
Mi-ar place sa-mi mai pot imbratisa copiii, sa le sterg lacrimile, sa impart
cu ei visele lor. Doar sa ma mai uit cum se joaca. Daca as mai avea copii, nu
mi-ar pasa cum arata casa. As fi fericita sa am copiii langa mine.
Acum, doamna, cand veti intra in casa si veti vedea imensul deranj,
poate sa va treaca prin minte o multime de lucruri urate, dar sa nu uitati
niciodata cat sunteti de binecuvanata, ca va puteti strange in brate
copiii si le puteti spune cat de mult ii iubiti!
Parintele Gheorghe Sincan, paroh la Targu-Mures
(Din volumul "Cand tantarul devine armasar�,
aparut la Editura "Nico�- Targu-Mures)
