Sfantul Ierarh Nicolae, care dimpreuna cu Sfantul Casian Romanul
(cu praznuire in 29 februarie) se indreptau degraba si invesmantati in
straie stralucitoare spre locul unde laolalta aveau intalnire cu
Dumnezeu. Pe drum, caruta unui taran ramasese adanc intepenita
in glod. Sfantul Nicolae parca ar fi vrut sa se opreasca si sa dea
celui necajit o mana de ajutor. Il certa insa Sfantul Casian, zicandu-i:
-Se poate sa intarziem, fereasca sfantul, la intalnire si sa ne
infatisam inaintea Domnului cu haine manjite de noroi sau, mai stii
minune, sfasiate?
-Asa o fi, incuviinteaza Sfantul Nicolae, dar nici pe napastuitul
asta nu-l putem lasa la voia intamplarii sa trecem pe langa el ca preotul
si levitul din parabola samariteanului milostiv. Si nici una, nici doua,
Sfantul Nicolae isi ridica mantia arhiereasca, isi sufleca manecile
stiharului si cobori alaturi de taran, punand voiniceste umarul, sub
caruta. Se zbat amandoi, se opintesc, asuda, se umplu de noroi,
rasufla din greu, iar incearca, i se fac vesmintele sfantului harceaparcea�
Dar pana la urma caruta e scoasa la drum drept si omul
vesel si bucuros, blagoslovindu-si binefacatorul, isi poate urma calea.
Sfantul Casian, in timpul acesta, privind cele ce se intampla, da
nedumerit din umeri si pleaca zorit nevoie mare. Sosesc amandoi la
intalnire. Sfantul Casian asteapta ca pe jaratic, de multa vreme,
cand, in sfarsit, apare si bietul Sfant Nicolae, gafaind, abia tragandu-si
sufletul si intr-un hal de murdarie si neoranduiala de neinchipuit.
Sfantul Casian e uimit si un pic scandalizat.
Atotputernicul, atunci, ce face? Pe Sfantul Casian il primeste cu
glaciala politete, iar pe Sfantul Nicolae, cu mare prietenie. Si le
graieste astfel:
-Numele tau, imaculatule si neintarziatule, respectuosule si mult
protocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni! Si vei
fi praznuit numai o data la patru ani. Iar al tau, multmanjitule,
nepunctualule, neparolistule, dar vrednicule iubitor de aproapele
tau si adevarat ucenic al Multmilostivului Meu Fiu, va fi printre cele
mai populare din lumea toata.
Talcul istorisirii este ca asa ne apropiem de Dumnezeu, facand
binele, ca atunci ne aude El rugaciunile. Pe acest pamant, cel mai
sigur mijloc de a intra in comuniune cu Dumnezeu, mijlocul fara gres,
este savarsirea binelui si ajutorarea aproapelui aflat in necaz.
Si daca a venit ziua Sfantului Nicolae, eu va urez: "La multi ani cu
sanatate si de griji sa n-aveti parte�!
Parintele GHEORGHE SINCAN,
Paroh la Targu-Mures (din volumul "Cand tantarul devine
armasar�, aparuta la Editura "Nico�- Targu Mures)
