Noi, cei romani de-un gand si de-o credinta, din 1990
incoace ne aflam mai mereu in vartejul ametitor si
ingrijorator al amenintarilor mascate, uneori prea directe,
impotriva rostului nostru, ca majoritari, in acest loc, Ardealul,
in care Bunul Dumnezeu ne-a lasat, ca neam. Din 1990 incoace
traim vremuri in care tot ce-i national romanesc, tot ce ne
apartine ca natiune, dusmanii autonomisti si revizionisti pun
in cumpana, chiar si pamantul stramosesc, mereu petindu-ne,
cu dorinta acaparatoare, hotarele Ardealului.
Cu o subita dragoste de pamant ardelenesc, lacomi cu multi
bani vor veni sa cumpere, de la 1 ianuarie 2014, in voie, fara
oprelisti, pamantul romanesc, pamantul nostru, al celor care,
cu documentele vremii in mana stapanim mosia mosilor si
stramosilor deodata cu temeinicia drepturilor noastre istorice
si etnice. Nu-i destul, oare, ca pe unele "portiuni geografice
romanesti, dintre hotarele tarii, se gasesc �enclave� care se
datoresc actiunii constiente de colonizare, anume infaptuita
pe vremuri, in scopul intreruperii continuitatii noastre
geografice, lingvistice si istorice, si, mai ales, urmarindu-se
actiuni brutale de maghiarizare fortata, intreprinsa de guvernele
sovine de la Budapesta�?
Acum, la inceput de secol 21 si de mileniu trei, Guvernul
roman a hotarat, fara sa gandeasca prea mult, sa dea pamantul
tarii, cucerit de inaintemergatorii romani prin lupte crancene
pentru vatra strabuna si prin sange varsat, primului venit, unor
viitori latifundiari cu pungile pline cu bani, impotriva vointei,
de fapt, a taranului roman, de cand se stie neajutat, apasat,
desconsiderat! Pamantul acesta romanesc, inca dinainte si
de pe vremea voievodatelor lui Gelu, Glad si Menumorut,
dinaintea navalirilor, "cu voievozi de neam�! Pamantul
Ardealului independent, caci la Ardeal ne
referim, in mod deosebit, spre care toti
ochii lacomiei acum sunt atintiti, cu
populatie majoritar romaneasca de cand
Domnul ne-a lasat aici, "cu drept nepieritor
de stapanire.�
Pamantul acesta atacat de huni, de
vandali, de gepizi, de avari, de turci si de
tatari, a ramas acolo unde Dumnezeu ni
l-a lasat, pentru a fi stapanit de romani,
inca "din vremuri de piatra.�
Ciudat! Intr-o vreme in care toate tarile
europene, Franta, Germania, Spania,
Austria, chiar si cele foste est-comuniste
(Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia,
Bulgaria) isi pastreaza pamantul, aceasta
imensa avutie nationala, "darnicii�
guvernanti romani au hotarat sa-l vanda,
de la 1 ianuarie 2014, strainilor! Romanul,
cu judecata lui cumpanita, clatina dezaprobator,
din cap, stie ca ce se face deloc
nu-i bine, convins ca, daca astfel vor fi
continuate lucrurile, vom ajunge, cu
timpul, slugi pe pamantul nostru, robii
stapanului nemilos, acaparator, lacom si
cu multi bani. Ce rost vor fi avut, se
intreaba el, reformele agrare de dupa
Primul Razboi Mondial, de dupa cel de-Al
Doilea Razboi Mondial, cand cei care au
luptat pe front, cu arma in mana, unii raniti
si infirmi, au primit pamant, din moment
ce suntem, ca romani, deposedati tocmai
de pamantul sfant al Tarii?
Am auzit spunandu-se, aruncand in
circulatie, intentionat, o gugumanie:
"Ordin de la Uniunea Europeana!�. Oare
chiar asa sa fie? Pai, daca e ordin, hai sa
acceptam ca acesta vine "de sus�, oare
nu-i valabil si pentru unguri, pentru
polonezi, slovaci, care, atunci cand este
vorba despre vanzarea pamantului catre
straini, nu vor nici sa auda de vrerea
stapanului care-i UE? Cele trei tari
(Ungaria, Polonia, Cehia) nu sunt, si ele,
membre ale Uniunii Europene? Adevarul
este ca, de dragul unor mai-mari ai UE,
guvernantii nostri se gudura la picioarele
acestora, slugarnic, chiar daca, din cand
in cand, mai primesc cate un ghiont in
coaste. Inghit, sufera umiliri si jigniri,
doar-doar vor primi cate un oscior de ros,
dupa atatea umilinte si compromisuri.
Si-i mai auzi clamand: "Crede cineva ca
strainii care cumpara vor duce cu ei
pamantul Ardealului?�. Ce tampenie! Intr-o
conjuratie antiromaneasca vanzarea catre
straini a pamantului inseamna ocuparea
economica a unei parti din teritoriul
romanesc, inseamna cedare de suveranitate!
Asa cum se petrec lucrurile si in
cazul retrocedarilor (ilegale!) postdecembriste!
Solutia germana, cea ungureasca,
cea poloneza oare nu ar fi putut fi
imprumutata si invocata in fata stapanilor
Europei? Pe la altii se poate si altfel, pe
la noi nu?
Legea care permite vanzarea pamantului
catre straini este antiromaneasca! Pus in
fata unui fapt implinit, romanul se vede
total dezorientat, total umilit! Poate, oare,
romanul sa cumpere pamant in comparatie,
in competitie inegala, lipsit de sanse,
cu strainul plin de euro? Cu ce bani? Cine-l
crediteaza? Se vorbeste ca, inca de pe
acum, se anunta cetateni unguri sa
cumpere pamantul Ardealului (35% aflat
deja in mana ungureasca, se asteapta doar
semnalul "liber la cumparare�, cu actele
gata pregatite!), cu valuta din bancile
Elvetiei, cu o dobanda intre 0,2 si 2%!
Unde, oare, poate sa aiba romanul, tanarul
fermier pana la 40 de ani, acces la asa
pleasca? Oare despre ce echitate mai poate
fi vorba, atata timp cat, productiile la
hectar, sa zicem la grau si porumb, sunt
doar pe jumatate decat ale francezului si
neamtului, preturile produselor tot la
jumatate, cand politicile agrare de perspectiva
sunt cele care sunt, adica nesigure,
in Romania, cand accesarea creditelor cu
8-13% dobanda este sinucidere curata din
moment ce, dupa tot ce produci, profitul
este aproape zero! Repetam: poti, oare,
intra in competitie cu strainul care dupa
credite achita o dobanda de 1-2%? Cum
este, apoi, protejat produsul autohton, cand
subventia romaneasca este, sa zicem, de
130 de euro la hectar, iar cea franceza,
germana, greaca este situata intre 500-600
de euro? Francezul, neamtul, ungurul pot
sa cumpere pamant in Romania! Poate,
oare, si romanul s-o faca in Franta,
Germania, Ungaria?! Da, in piata europeana
este, intr-adevar, o competitie libera!
Dar suntem, oare, noi, romanii, agricultori
europeni cu aceleasi drepturi?
Mai-marilor clipei le vine mereu la
indemana sa invoce, asa cum aratam, in
astfel de cazuri, atotputernicia lui Barroso
si a Uniunii Europene! Dar cine-i Barroso
acesta? Vreun Dumnezeu? "Nu putem
incalca normele europene!�, se apara maimarii
clipei. "Nu se poate face nimic! Am
semnat!�. Dar, in aceleasi conditii, ungurii
de ce pot? Polonezii de ce au putut? Ei nu
au votat si semnat Tratatul de aderare? A
zis ce a zis baba UE, a marait ceva in barba,
poate a aratat, parinteste, cu degetul spre
ei, apoi a tacut! "Normele europene�? Oare
pot ele incaleca si trece peste interesele
nationale ale unei tari? Nu-i destul ca
guvernantii de pana acum au pus in mana
strainului petrolul, gazul, cimentul,
aluminiul, Romtelecom-ul, aurul, lemnul,
cam tot ce are bogatie naturala aceasta
Romanie? Acum dau si pamantul mosilor
si stramosilor? Vanzarea pamantului tarii
catre straini este o problema nationala, deci
a romanilor, in primul rand, datori sa-si
apere mosia, si nu a Uniunii Europene!
Aceasta formulare a legii nu-i convenabila
romanilor, ea este total antiromaneasca,
umilitoare pentru noi. O spunea, intr-un
fel chiar si domnul Dacian Ciolos, comisarul
UE pentru agricultura. Iar daca acestea
sunt conditiile "Tratatului de aderare�,
umilitor, dispretuitor, data de 1 ianuarie
2014, cand pamantul va fi vandut, mai pe
nimic, strainilor, va fi inca o palma rasunatoare
data intregului neam romanesc!
Pamantul este al romanilor, nu al lui
Manuel Barroso, nici al lui Basescu, nici
al lui Ponta, nici al lui Crin. Romania
trebuie sa hotarasca, printr-un referendum,
daca romanii sunt dispusi sa permita
vanzarea gliei stramosesti, nu prin decizii
abuzive, prin asumari tacite si raspunderi
guvernamentale! Le amintim darnicilor
guvernanti, marionete manipulate de
papusarii din spate, care trag sforile, mereu
cu urechea aplecata spre cedari rusinoase,
spre compromisuri antinationale, atat de
nepasatori la soarta acestui neam, celor in
stare sa ne vanda vatra stramoseasca de
sub picioare, raspunsul dat de Menumorut,
cu mai bine de 11 secole in urma, solului
trimis de regele Arpad sa ceara din
pamantul nostru, stapanit, de voievodul
valah, intre Tisa, Somes si Mures: "Iar noi,
nici din dragoste, nici de frica, nu dam din
pamantul nostru, nici macar o palma de loc��
Prin anii 1990-1992; 1994-1996, daca, in
Parlamentul Romaniei, indrazneai sa faci
apel la ratiune, sa tragi un semnal de
alarma, adresandu-te Guvernului, deputatilor
si senatorilor, sa aiba grija de pamantul
Romaniei, aceasta bogatie nationala, CDRi
stii, marii democrati, repetat, batjocoritor,
raspundeau: "Nu ne vindem tara! Nu ne
vindem tara!�. Tara, asa cum guvernantii
au facut-o din 1990 incoace, acum, odata
cu pamantul ei, o dau pe gratis!
