DIN NOU, IOBAGI PE PROPRIUL PAMANT?

Desi primii, si cu foarte mult timp inaintea altora pe aceste
meleaguri, prin vicisitudinile istoriei romanii au ajuns, din
proprietari deplini de glie stramoseasca, iobagi pe propriile pamanturi.
Cei care i-au uzurpat cu precadere au fost ocupantii maghiari si secui,
prin secolele XI-XIV, la care s-au adaugat colonistii sasi si altii. Daca in
perioada secolelor amintite a avut loc durerosul proces de deposedare
de proprietati a romanilor, prin forta, anul 1437, al Rascoalei de la
Bobalna, prin sinistrul act Unio Trium Nationum, al ungurilor, sasilor si
secuilor, romanii au intrat intr-o lunga si dureroasa perioada de iobagie,
si de umilire, stare care avea sa tina practic pana la Reforma agrara
din 1921, odata cu reimproprietarirea.

Iobagii, in speta romani, au constituit in toate aceste secole
principala forta de munca a societatii de atunci, la dispozitia marilor
feudali. Cu ei s-a sapat, s-a plantat, s-a arat si semanat. Cu ei s-au
cladit edificiile statului ocupant, s-au amenajat drumuri si poduri, s-au
construit castelele grofilor si contilor. Tot ei au fost si principalii
contribuabili la vistieria statului, pentru ca grofii si ceilalti magnati
erau scutiti de asemenea obligatii. Ei, munca si sudoarea lor, sacrificiul
suprem de zi cu zi si in razboaie sunt la baza intinselor mosii agonisite
de unii si de altii de-a lungul secolelor, a castelelor pe care acum,
catapultati din negura vremii ca niste fantome, vin unii sa le revendice,
chiar daca neam de neamul lor n-a pus un deget la agoniseala acestora.
Daca s-ar fi inventat de la inceput institutia "Cartii funciare�, conform
principiului de drept: "Qui prior tempore potior jure�, adica "Cine-i primul
in timp este mai tare in drept�, romanii n-ar avea nicio problema. Din
pacate insa, cartile funciare moderne, pe care le folosim si noi astazi
s-au nascut mult mai tarziu, pe la 1855, fiind cuprinse in Codul civil
austriac, cel mai modern din Europa, tocmai potrivit ca pe la 1867,
odata cu constituirea dualismului austro-ungar si alipirea fortata
a Transilvaniei la Ungaria, aceasta din urma sa-si poata inscrie in
proprietate toate bunurile provenite de la Imperiul
habsburgic, inclusiv din Transilvania. Este de retinut
faptul ca nu tot ce exista vechi in Transilvania, in
judetul Mures, in zona secuimii este de provenienta
maghiara. Foarte multe cladiri oficiale, daca nu cele
mai multe (intrucat austriecii au dominat 170 de ani in
Ardeal, si n-au functionat in corturi), cum este cazul
Tablei regesti si posibil Tribunalul si multe alte edificii
din Targu-Mures sau din toata Transilvania, de acest
gen au fost construite de catre habsburgi. Evident,
tot cu mana romaneasca, dar mostenite de Ungaria
ca stat succesoral prin impartirea imperiului, la 1867,
intre austrieci si unguri.

Experienta aceasta a anului 1867, cand au avut loc
aceste preluari, i-a folosit foarte mult statului maghiar,
la 1918 si dupa. Prin unirea Transilvaniei cu Romania,
ea a fost pusa, de data aceasta, in situatia de a ceda
patrimoniu, dand multa bataie de cap autoritatilor
romane. In acest proces de transferare, nu numai a
puterii politice, ci si economice, cu tot ceea exista,
ale statului in teritoriu: pamanturi, paduri constructii
etc., statul ungar n-a avut scrupule. Daca de obicei si
in situatii succesorale invinsii si invingatorii se inteleg
intre ei, evident in baza unor tratate, adica ce se da si
ce se primeste, cu statul maghiar nu s-a putut, si
contestand din rasputeri prevederile Tratatului de la
Trianon, a intentat Romaniei un proces care a ramas
in istorie sub denumirea de "procesul optantilor�. Cine
erau optantii? Nimeni altii decat marii grofi, conti si
magnati unguri, cu proprietati in Transilvania si care
au plecat in Ungaria, refuzand sa devina cetateni
romani, dupa 1918, pretinzand despagubiri importante,
pe care statul roman de la acea vreme a fost obligat
de catre Tribunalul International de la Paris sa le
plateasca la pretul pietei. Si pentru un popor in
reconstructie si dupa un razboi nimicitor n-a fost deloc
usor. S-au platit, cum spun documentele, sume uriase,
echivalente in tone de aur, la care s-au adaugat si cele
180 de milioane de dolari pe care Ungaria era obligata
sa le achite Romaniei drept despagubiri de razboi.
Beneficiind insa de experienta cu austriecii de la
1867, autoritatile ungare n-au stat cu mainile in san.
Cand au vazut ca sunt pe cale sa piarda Transilvania,
au trecut masiv la falsificarea cartilor funciare, mai
ales in domeniul imobilelor importante pe care statul
ungar le-a facut "sine die� cadou, evident, cu
documente, tuturor bisericilor maghiare: de la catolice
la reformate, evanghelice sau unitariene, cat si unor
congregatii calugaresti, stiind ca acestea vor
perpetua in timp. Cu mosiile expropriate ale acestora,
dar si ale romanilor, statul a facut Reforma agrara din
1921, prin care au fost improprietarite cateva milioane
de cetateni ai Romaniei, indiferent de nationalitate,
inclusiv maghiari. De altfel, se stie, aceasta si inca
alte masuri luate de stat au contribuit la extraordinarul
avant economic pe care Romania interbelica l-a
inregistrat, ea castigand, la vremea aceea, si doua
apelative celebre de "America a Europei� si de
"granar al Europei�.

Fatidica perioada a ocupatiei horthyste din nordestul
Transilvaniei, 1940-1944, a constituit un alt
moment in care statul maghiar cotropitor si-a facut de
cap. El a anulat toate cartile funciare ale statului
roman dupa 1918, si i-a reimproprietarit pe toti cei care
au participat la procesul optantilor, trecand in
proprietatea statului maghiar pamanturile si imobilele
statului roman, fara a restitui acestuia nici o letcaie
din ceea ce s-a cheltuit cu cei despagubiti. La
pierderea razboiului, cu retragerea din 1944, guvernul
maghiar a dispus transferul la Budapesta a intregii
arhive, de care acum se face uz. In fapt, o arhiva falsa,
pentru ca statul roman si-a achitat toate obligatiile
fata de optantii unguri, iar exproprierile in urma celui
de-Al Doilea Razboi Mondial a criminalilor de razboi
s-au facut conform legislatiei internationale in vigoare
pe baza unor condamnari definitive. Nationalizarile
comunistilor intra intr-o alta categorie si pot fi discutate.
Trecandu-se la proprietatea socialista, noul regim
comunist, crezand in vesnicia lui, n-a mai avut niciun
interes in anularea cartilor funciare de la Budapesta,
apreciind ca e un non-sens sa se mai ocupe de soarta
acestor documente. Aceste falsuri insa ungurii le scot
acum la lumina si, beneficiind de necunoasterea
realitatii, de catre administratia statului, Parlament si
mai ales de catre noua justitie, "au inghitit momeala�,
dand drumul la reimproprietariri pe banda rulanta.
Pentru ca, vorba proverbului, "Nu e prost cine
mananca sapte paini, ci cel care i le da�.

Participand sambata trecuta la dezbaterea de la
Targu-Mures, din sala de conferinte a Hotelului Plaza,
si ascultand prezentarea lui Gheorghe Funar, a
avocatului Ioan Pop Sabau, a fostului prefect de
Mures, Marius Pascan, a ziaristului de la "Cotidianul�,
Marcel Barbatei, a reprezentantului celor pagubiti
din comuna Nadas, Nicolae Rad, precum si prezentarile
celorlalti, te crucesti. Judecatoarea care a
semnat hotararea de a aduce in stare de iobagie un
sat intreg, pentru a face hatarul unor asa-zisi urmasi
cu procura, nu poate avea nicio justificare pentru
aceasta monstruozitate si ca atare nu poate ramane
nepedepsita. Cu asemenea oameni la instante,
Ungaria a revendicat pana in prezent prin biserici,
persoane fizice si juridice, cu acte false, peste 10.000
de cladiri si 2 milioane de hectare de terenuri agricole
si paduri, a caror valoare se ridica la o suta de miliarde
de euro. Este vorba de imobile, paduri si pamanturi
care au apartinut fie statului, fie cetatenilor si care
acum au fost scoase din circuitul normalitatii,
obligand pe fostii proprietari, in cazul pamanturilor, la
bejenie, iar autoritatile sa plateasca noilor proprietari
chirii exorbitante pentru utilizarea in continuare a
acestor imobile. Asa se intampla si la Targu-Mures
cu liceele Bolyai, de Arta, Unirea si multe altele. Iar
cazul de la Nadas, judetul Arad, este ceva de
necrezut. Oamenii acestia n-au fost nici macar
anuntati de acest proces. Procesul s-a desfasurat
in surdina, ei luand cunostinta de hotararea
judecatoreasca abia cand noul proprietar al celor
8.742 ha s-a infiintat in prispa impreuna cu executorul
judecatoresc pentru a-i evacua. Nu pe unul, pe doi,
ci intreg satul, adica circa o mie de persoane.
Este de necrezut. Daca nu se va remedia situatia
pe cale politica si juridica, Romania risca sa devina o
tara buna de agatat in cui, adica fara pamanturi si
fara baza economica si materiala, iar cetatenii ei,
pribegi pe mosiile altora. Cu alte cuvinte, ne intoarcem
la situatia de dinainte de 1918. Nemaipomenit "cadou�,
oferit romanilor de catre autoritati in perspectiva
centenarului fauririi Romaniei Mari, din 2018.
Dezbaterea care a avut loc zilele trecute la TarguMures are o importanta colosala in demararea unui
amplu proces de revizuire a tuturor retrocedarilor
pentru redobandirea patrimoniului furat, ca atac
direct la siguranta nationala. Demararea acestei
miscari civice, menita sa responsabilizeze toti factorii
politici si in primul rand Parlamentul tarii, readuce in
prim-plan grija fata de interesele natiunii a elitei
romanilor targumureseni, care, pentru a doua ora, de
la 1989 incoace, indeplineste rolul de turn de veghe
asupra destinului nostru romanesc. Atunci, prin
crearea Vetrei Romanesti, ca zid de oprire a valului
iredentist, acum, pentru apararea in fata aceluiasi
dusman a avutiei si identitatii noastre.

Lasă un comentariu