LAUDATIO
Inramurind...
Infiaza-ma, tu, Doamne, /
pana dincolo de toamne...
(Nicolae Baciut,
Solstitiu la echinox)
Intr-o zi cu soare pe vesminte � pe vesmintele istoriei
si ale vesniciei � i se acorda inalta distinctie Fibula de
la Suseni unui om cu soare pe vesminte.
Ma intreb daca Nicolae Baciut nu trebuia sa aiba
acest simbol mai demult in "Casa cu idoli� (am citat
titlul unui volum de versuri din biografia sa literara), caci,
parafrazez si spun: Nicolae Baciut are calitati ca si noi,
dar mai multe, si are defecte ca si noi, dar mai putine.
Sa vorbim despre Nicolae Baciut fara viclesug, asa
cum vorbeste Domnia Sa in viata si in opera literara; sa
vorbim negrabit si in dreapta socotinta, facandu-l pe
interlocutor sa aiba sentimentul � i se cuvine pe deplin
� cum iar si iarasi s-ar mai naste; mereu in rodire, cum
ar spune Nicolae Steinhardt, de loc intamplator invocat
acum si aici, intrucat Scrisoarea catre un tanar poet a
Monahului de la Rohia ii este adresata. Iubite Nicolae
Baciut - scrie atotcuprinzatorul Steinhardt, in 26 mai 1987
- (...) am vazut la d-ta : luarea lucrurilor in serios, inspiratie,
grija pentru forma. Te rog cu toata prietenia sa continui a
da poeziei atentia cuvenita, respectul necesar. Nu
fi grabit! (...) fii mereu in stare de alerta, treaz, de veghe.
Asa a fost si este filologul Nicolae Baciut, echinoxistul,
redactorul revistei Vatra, corespondentul Televiziunii
Romane, bursierul in America, coordonatorul multor
publicatii culturale, cadrul didactic al Academiei de
Arta din Tg.Mures, deputatul in Adunarea Nationala
Bisericeasca, redactorul-sef al revistei Vatra-veche,
directorul Editurii "Nico�, fondatorul Grupului de arta
religioasa Deisis, vicepresedintele Despartamantului
Central Mures al Astrei si, de 12 ani, directorul Directiei
pentru cultura Mures; apoi � sau mai-intai? � cel care
are si profesia fara carte de munca, aceea a poetului,
oricand invitat, precum Pindar, la masa lui Zeus.
Din neoprirea timpului, senina sau incruntata, din
clipa si durata, Nicolae Baciut desprinde, inteligent,
cu gratie, cu bucurie si cu raspundere, neezitant, idei,
contururi, reflectii, opinii, metafore, prin care sa
numeasca viata, fiinta si lumea in datele lor esentiale,
viabile; impotriva leneviei spirituale, a imposturii,
ridicolului, rautatii, lipsei de omenie, opacitatii, a omului
"abtibild�. Da cuvantului literar � cel ce daltuieste
spiritul � comportamentului cultural, initiativelor in
numele inmultirii binelui, prestanta, demnitate, echilibru,
vigoare si varietate, exigenta, intransigenta si respect,
stiind ca unde exista aceste valori se deschid si porti
pentru iubire; acea iubire ce impinge lumea mai departe;
inspre focul vesniciei, cum scria Ioan Alexandru.
In aceste date creste timpul scriitorului si omului
Nicolae Baciut, un solitar tanjind dupa solidaritate, un
rebrenian prin patima scriitoriceasca si un copil al
Dumnezeului Euharistic prin taina Chintelnicului natal
zidita in fiinta poetului pentru o viata intreaga,
reverberand, bunaoara, in sublimul secundei in care
poetul ingenuncheaza pe pagina de carte - gestul
cel mai pur intr-o biografie literara si cel mai plin de
intelesuri � marturisind: acum vad totul, acum aud
totul...Scriu ca si cum as respira.
E ampla respirarea, imens vazul si fara greseala auzul
in cartile lui Nicolae Baciut, carti de toate zilele, prin
miezul lor de paine, Muzeul de iarna, Memoria zapezii,
Jocuri incrucisate, Nostalgii interzise, Anotimpul
probabil, Curs si recurs, Oglinzi paralele, Lina lumina,
Zona interzisa, Alb pe alb, Muntele Athos din Muntele
Athos, Sacru si profan in ?ara Sfanta, Anotimpul din
colivie, Arheologia clipei, Ferestre fara zid, Masina
de citit, Singurand si alte zeci de titluri, o biblioteca,
in toate autorul fiind in stare de alerta, treaz, de veghe,
ca si in marile intalniri � revelatii si capitole de istorie
literara � cu distinsi scriitori, asezati in cea mai mare
carte de interviuri aparuta la noi, O istorie a literaturii
romane contemporane in interviuri.
Mereu in taisul de laser al realitatii, dar si in arena
cu iluzii, prezent, fara resentimente si orgolii, nu doar
pe drumuri netede, ci si acolo unde ca sa ajungi trebuie
sa obosesti, Nicolae Baciut nuanteaza, expresiv, cu
rost, scrierea cu el insusi; ctitorind. Atatea locuri au
devenit altfel, ca semnificatie culturala, prin fara-deodihna
lui Nicolae Baciut, in stare de alerta, treaz, de
veghe, pentru a nu demisiona moral in fata timpului,
pentru ca livezile cu visini ale spiritualitatii noastre sa
nu se imbolnaveasca. Aplecat spre rugul lumii, spre
inima, mintea si intelepciunea acesteia, spre a avea
mers nu impleticire , cu ochii intotdeauna larg deschisi
(Octavian Goga, fiind intrebat cum a reusit sa scrie
atat de mult si sa traiasca atat de intens, a raspuns:
pentru ca am avut intotdeauna ochii deschisi),
Nicolae Baciut e scriitorul, publicistul, omul de cultura
si dascalul. Din opera sa literara se invata frumusetea
limbii romane, asa cum la randu-i a invatat-o de la
mari dascali de poezie sau proza, inalte constiinte,
nefatarnice, ca Ioan Alexandru, Nichita Stanescu,
Romulus Guga, Grigore Vieru, Ion Vlasiu, Marin Sorescu,
carora, in intalniri unice, intervievandu-i, le-a cules merele
de aur, poate intruchipand cugetarea Sfantului Maxim
Marturisitorul ( Nicolae Baciut, are, precum
transilvanenii autentici (v.consemnarile lui Lucian Blaga
despre Marele ?aguna!) un puternic sentiment al
duminicii, al invesmantarii in lumina lina duminicala): Cel
ce crede se teme; cel ce se teme se smereste; cel ce se
smereste se imblanzeste; cel bland pazeste poruncile;
cel ce pazeste poruncile se lumineaza.
L-am cuprins, pe cel nicicand de cuprins, intr-o carte
pe care am numit-o Cina din cuvant. Am editat, apoi,
albumul-radio Pleoapa lui Homer, cu versuri de Nicolae
Baciut, in lectura autorului. De data aceasta, ca nume al
aprecierilor, voi folosi un gerunziu, reverb la gerunziul sau
poetic � un remarcabil volum de versuri � Singurand; si
spun : Inramurind; caci inramurare este ziua aceasta.
Inversand ( iertat sa-mi fie pacatul!) cuvinte intr-un
poem de Romulus Vulpescu, inchei in felul acesta:
decembrie, decembrie gri, decembrie cald, nu muri,
nu muri, nu muri...
Nicolae Baciut, bucurie confraterna!
VALENTIN MARICA
Palatul Culturii din Targu-Mures,
Sala Oglinzilor, 1 decembrie 2013
