"Ca am sa mor neimpartasit/
Un glont porni spre pieptul meu
si al tau�� Sunt versurile ale
unei poezii neterminate, gasite
in ranita unui soldat roman-erou
ranit si apoi mort pe linia frontului
Oituz � Intorsura Buzaului.
Era in vremurile triste si aspre
ale Primuliui Razboi Mondial, din
toamna anului 1918. Doar cateva
zile si nopti mai erau de parcurs
pana la desfasurarea evenimentului
istoric de la 1 Decembrie
de la Alba Iulia. Sangeroasele
lupte ale armatei romane, purtate
impotriva ocupantilor-invadatori,
se desfasurau pe muntele
Sorica, din curbura Carpatilor
Romanesti. Adica pe pamanturile
legendare ale tinuturilor
transilvane si moldovenesti,
delimitate geografic de portiuni,
precum ar fi cele decupate
din actualele judete Brasov,
Covasna, Vrancea si Buzau. De
o buna bucata de vreme, unii
dintre traitorii straini pe pamant
romanesc ar vrea sa li se spuna
fie "Tinuturi Secuiesti�, fie "Trei
Scaune�. Numai ca sus de tot,
in munti, catre Ghimes Palanca
si Ghimes Faget, "troneaza�spre neuitare - mormantul-monument
al locotenentului-erou
descris de Liviu Robreanu (n.27
nov.1885-Tarlisua-Nasaudm.
1 sept.1944,Valea Mare �
Arges), in al sau roman "Padurea
spanzuratilor� (anul 1922), cu
numele de Ilarie Bologa, cel
care in realitate era Emil Rebreanu,
unul dintre numerosii frati ai
romancierului.
(ioan.vulcan@yahoo.ro)
