"Noi vrem sa ne unim cu tara�, gandea opinca adunata
Sub fulguiala de sperante la Alba Iulia-mparata,
Sa fim rotundul unei patrii, cu toti ce au acelasi grai
Si de milenii tot framanta tarana astei guri de rai.
"Noi vrem sa ne unim cu tara�, si-au zis truditii din Ardeal
Cazuti sub biciul de obida al grofului stapan pe-un deal,
Pe campul cel luat cu sila, ce imprejururi nu-i ajung,
Pe care ei, din zori in noapte, il tot muncesc ca boii-n jug.
"Noi vrem sa ne unim cu tara�, a fost un zvon din deal in deal
La cei romani la care soarta cuibar facutu-lea-n Ardeal,
Crezand ca astfel vor intoarce norocul care l-au pierdut
Si-apoi uniti vor fi putere ce-o face tarii �naltul scut.
"Noi vrem sa ne unim cu tara�, a fost fior de vremi grabite,
Vointa lacrimei uscate de cele timpuri harazite,
Ce-au adunat maruntul tarii in clipa mare de-naltare,
S-o faca fila de istorii, nadejde vesnic nascatoare.
"Azi vrem uniti sa fim cu tara�, ca doar asa vom fi vecie,
Nu risipiti si in dihonii, robind la alti stapani pe glie,
Ca soarta noastra si a tarii e pumnul strans ce da putere
Durerii toata adunata, ce fi-va maine inviere.
