Revolutia franceza din 1789
si Revolutia romana din 1989
au fost doua revolte populare
marcate de spiritul de jertfa si
sacrificiu, urmate de adevarate
bai de sange in luptele
pentru acapararea sau reacapararea
puterii, dar cu rezultate
total diferite.
In timp ce dupa Revolutia
franceza s-a deschis, pentru
Franta, drumul spre prosperitate,
baia de sange de dupa
fuga dictatorului roman a
deschis, pentru Romania, un
drum pe care, cel putin pana in
acest moment, il putem cataloga
ca dezastru.
Fostul partid comunist care,
prin gruparea formata in jurul
lui Ion Iliescu, si-a insusit
calitatea de faptuitori ai
revolutiei (culegand si beneficiile
de rigoare), a influentat
decisiv drumul Romaniei
spre dezastru, pentru ca,
in cei 24 de ani, sub diferite
denumiri sau grupuri, FSN-ul
atotputernic nu a lipsit niciodata
din vreun guvern postdecembrist.
S-a inceput cu dezorganizarea
si slabirea puterii institutiilor, s-a
continuat cu demolarea a tot ce
era construit prin eforturile
acestui popor (fara a se pune
altceva in loc) si s-a finalizat prin
transformarea Romaniei intr-o
piata de desfacere pentru produsele
straine.
Timp de 24 de ani, Romania a
trait din vanzari frauduloase, din
instrainarea bogatiilor naturale,
din imprumuturi sau din pomenile
acordate, cu fatarnicie, de catre
cei in interesul carora a actionat
noua clasa politica.
Rand pe rand, au fost falimentate
toate domeniile care reprezentau
osatura economica a Romaniei.
Intreprinderile din domeniile
strategice au fost distruse sau
aduse la valori insignifiante, marile
regii autonome au fost transformate
din surse de venit in adevarate
gauri negre pentru buget,
agricultura a fost distrusa cu tot
cu amenajarile sale, restul industriei
a fost vanduta la fier vechi,
iar pentru exploatarea resurselor
naturale, printre cele mai mari din
Europa, se incaseaza cele mai mici
redevente din aceeasi Europa.
In acelasi timp, pentru ca faptuitorii
"maretelor realizari� sa-si
poata cheltui linistiti veniturile
realizate in mod fraudulos, prin
cazinourile straine la care romanul
de rand nu poate visa, justitia a
fost sabotata prin legi contradictorii,
prin subfinantare si prin
supraaglomerarea cu dosare
inutile, parchetele, politia, finantele
si organele de control au fost
subordonate politic, in totalitate,
iar domeniile de care tine viitorul
unui popor (sanatatea, cultura,
invatamantul, cercetarea si altele)
au fost aduse, de la directii
strategice, la ridicol.
Mintiti, umiliti, batjocoriti si
desconsiderati (in unele zone
deveniti straini in propria lor tara),
unii romani s-au resemnat, altii au
plecat sa-si ofere serviciile si sa
plateasca impozite pentru alte tari,
in timp ce peste un milion isi
irosesc timpul, nervii si banii
inundand holurile tribunalelor, in
cautarea unei dreptati pe care o
vad tot mai indepartata.
Vinovata pentru aceste "realizari�
este toata clasa politica
postdecembrista care, prin jocuri
marsave si perfide, s-a imbogatit
peste masura, si-a abandonat
obligatia de a aduce prosperitate
pentru cei care au ales-o si a adus
statul in pragul disolutiei.
In prag de Zi Nationala este
momentul sa apelam la sentimentele
acestui popor care are
obligatia morala de a decide
daca-si salveaza tara sau daca o
lasa sa mearga mai departe pe
drumul catre propria-i disparitie.
Daca alege implicarea, chiar si
in ultimul moment, are la dispozitie
aruncarea peste bord a intregului
trecut postdecembrist (impreuna
cu politicienii sai) si crearea unor
structuri politice nealterate, din
putinii patrioti care i-au mai ramas,
iar daca alege, in continuare,
nepasarea, poate sa lase totul asa
cum este acum, urmand sa
astepte rezultatele al caror final
devine tot mai vizibil.
