Dinspre cetatea de cremene a Apusenilor, munti care au
sangerat de atatea ori prin istoria involburata a
Ardealului, clopotul de la Rameti, caruia i se alatura atatea
nevazute buciume, ca in fiecare an cheama, ecou repetat, spre
Cetatea Viteazului Mihai, faptuitorul, la 1600, al primei Uniri,
prin implinirea acelei "pohte ce-am pohtit�, chemare spre
Catedrala Reintregirii Neamului de la 1 Decembrie 1918, unde
s-a instaurat "dreptul inaltei noastre stapaniri nationale�, cand
"lanturile tiraniei maghiare au cazut de pe trupurile romanilor,
rupte fiind de sangele jertfit de fratii nostri�.
Acolo, noptile sunt inca pline de trosnetul oaselor trupurilor
frante pe roata ale acelui "rege al Daciei�, care se numeste
Horea, si al tovarasului de nazuinte si de lupte, pentru drepturile
romanilor, Closca.
Acolo, muntii de cremene mai rasuna de tanguirea
singuratatii fluierului Iancului, adunandu-i pe toti cei de
un neam, intru acel unic ideal national sub sceptrul limbii,
legii si mosiei stramosesti.
Acolo, in cetatea de slava si durere a unui
popor, gandul se intoarce, in fiecare an, spre
pamantul pomenirii celor mereu cu cutitul in
rana, ridicati pentru mantuirea neamului, toti
cei adunati sub "Marseilleza� noastra, care-i
imnul "Desteapta-te, romane!�, atat de convinsi,
prin vreme, ca Romania intreaga, fara
Transilvania, nu poate fi conceputa, ca ruperea
de marele trup nu mai putea sa dureze.
Acolo, cei mereu sfasiati prin istorie, asteptau
uriasul act de dreptate: Unirea cea Mare!
Acolo, convinsi ca atat cat cerul si pamantul
vor dainui, Ardealu-i romanesc, romanii au
inaltat ruga spre inalturi, alaturi de Nicolae
Iorga, intr-un fel de "Tatal Nostru�: "Da,
Doamne, prieteni credinciosi neamului!�. Care
numai credinciosi multi n-au fost, atunci cand
potrivnicia s-a infratit cu jinduirea, cu poftele
nestapanite, si a venit vremea sa vorbeasca
armele. Atunci, picioarele golemului stapanitor
din Apus si din Rasarit s-au inmuiat, lui
provocandu-i "nenorocire prin unirea�
supusilor de mai ieri. Si s-au intors, rand pe
rand, la rosturile lor, in doritele si vechile hotare,
si Basarabia, si Bucovina, si Transilvania!
Acolo, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918,
ceasul de aur al istoriei a batut pentru romanii
de pretutindeni, adunandu-i din cele patru zari.
Acolo, pentru prima oara, in acele batai, la
unison, ale inimii romanesti, dupa sperantele
"ca vom fi si noi ai Tarii�, cum exclama Vasile
Goldis, am izbandit: azi avem o zi nationala!
Acolo se aud batand clopotele invierii unui
popor, vuind in Catedrala Reintregirii unui neam
cu origine nobila, care n-a invatat istoria din
carti, ci a trait-o si a scris-o, cu dovezile
neamului, de la temelia duratei si continuitatii.
Acolo s-a implinit visul de vointa, de
iubire si de fiinta romaneasca, cuprinzand
virtutile neamului!
Acolo, unde se canta atunci "Desteapta-te,
romane!� si "Treceti, batalioane romane,
Carpatii!� se aflau fruntasii romani George Pop
de Basesti, Vasile Goldis, dar si episcopul de
Caransebes, faclie luminatoare a timpului,
Miron Cristea, viitorul dintai Patriarh al
Romaniei reintregite, inaltul ierarh cu radacinile
neamului pe meleagurile noastre, la Deleni,
fostul Potoc, cel care a rostit, la slujba
religioasa din Catedrala Reintregirii o patetica
rugaciune de multumire catre Dumnezeu, o
rugaciune-poem: "Doamne, Dumnezeul nostru!
Tu esti Parintele nostru, Tu ai vazut stramtorarea
parintilor nostri si ai auzit strigarea lor, caci se
facusera ei ca floarea in bruma si plecat spre
pulbere era sufletul lor lipit de pamant (�) Tu,
Doamne, Cel ce dezlegi pe cei ferecati de obezi
si-i ridici pe cei surpati, ajutatu-ne-ai de am
batut razboiul si am gonit pe fiii trufiei. Mantuire
ai trimis si noua, poporul Tau, si toate marginile
pamantului vad mantuirea Dumnezeului nostru
(�) Cunoastem, Doamne, ca ai implinit cuvantul
Tau, ca imparatia de la un neam la altul se muta,
pentru strambatati si semetii, si ca numai
dreptatea inalta neamul, iar pacatele imputineaza
semintele��. Cel care vedea alipite toate
partile "intregului pamant stramosesc�,
"Patriarhul reintregirii neamului� era bucuros
cum cade "gardul Carpatilor� despartitor de frati,
cum "marginile trecatoare� au fost desfiintate.
Cu "portile Carpatilor deschise�, la 11
decembrie 1918, delegatia romanilor ardeleni
trece muntii. Este asteptata, in Gara de Nord,
de intregul guvern, in frunte cu I.C. Bratianu,
primul ministru de atunci, de generalul
Constantin Prezan, comandant in Primul Razboi
Mondial pe frontul din Moldova, de alti inalti
demnitari ai vremii, intr-o "primire imparateasca�,
de o mare multime de oameni,
ducand la Bucuresti actul Unirii, infaptuirea
celui mai indraznet vis al romanilor, sub
sceptrul regelui Ferdinand I, Intregitorul, rege
al tuturor romanilor. I.C. Bratianu l-a imbratisat
pe Vladica Miron Cristea si a exclamat: "Va
asteptam, frati ardeleni, de o mie de ani si ati
venit ca sa nu ne mai despartim niciodata!�.
Emotionat, episcopul de Caransebes, Miron
Cristea, a raspuns: "Iata ca, zilele acestea, cel
mai indraznet vis se infaptuieste. Cuvine-se, deci,
sa dam multumita Puternicului Dumnezeu, pentru
ca a indreptat duhul vremii intr-o directie
favorabila Milostivului Dumnezeu, pentru ca pe
noi, cei din generatia de azi, ne-a invrednicit sa
traim cele mai marete zile din intreaga viata de
aproape doua mii de ani ai natiunii noastre (�)
Sa traiti, fratilor dezrobitori din Patria-Mama! Sa
traiasca Majestatea Sa Regele Ferdinand I, acum
al tuturor romanilor!�. La 13 decembrie 1918,
delegatia ardelenilor a predat Declaratia Unirii
regelui Ferdinand I, in marea sala a tronului din
palatul regal. In Parlamentul Romaniei, episcopul
Iuliu Hossu, in calitate de senator de drept,
a spus: "Daca pentru stramosii nostri romani
toate drumurile duceau la Roma, pentru noi,
romanii ardeleni, toate drumurile duc la
Bucuresti. Acesta este Sionul Neamului
Romanesc�. La cuvantul lui Vasile Goldis, regele
a raspuns: "In numele romanilor din vechiul
Regat, din Basarabia si din Bucovina, astazi
uniti, cu profunda recunostinta primesc
hotararea fratilor nostri de peste Carpati de a
savarsi unitatea nationala a tuturor romanilor si
declar pe veacuri unite, in Regatul roman, toate
tinuturile locuite de romani de la Tisa pana la
Nistru (�) Sa traiasca Romania pe veci unita!�.
Inainte de a parasi Bucurestiul, la statuia lui
Mihai Viteazul, episcopul Cransebesului
spunea: "Primiti-ne cu drag si cu calde
imbratisari la sanul vostru (�), drept rasplata a
jertfelor uriase, care si pentru dezrobirea noastra
le-ati adus. Noi, romanii de dincolo de Carpati,
venim la voi, fratilor, cu cea mai frateasca
dragoste de Augusta Dinastie Romana.�
Acolo, la Alba in Cetate, unde inaintemergatorii
au faurit Marea Unire, implinindu-se
visul romanilor intr-o istorie, cand intreg
pamantul stramosilor nostri a devenit unul
singur cu slove de aur scriind pagina
neamului, invrednicindu-se, de fiecare data
intram pe poarta nemurii neamului, cu gandul
vesniciei, dar si indreptat spre primul martir
al Unirii, sergentul Ioan Arion, din Agris,
impuscat, in noaptea dinaintea zilei de 1
Decembrie 1918, in gara Teius.
Acolo, ca romani, in momentele tensionate
de azi, cand dusmanii traditionali vor ruperea,
destructurarea Statului Roman, unitar si
indivizibil, creat atunci, si federalizarea
Romaniei, sa ne amintim de declaratia maresalului Ion Antonescu, facuta, tocmai la
1 Decembrie 1940, la Alba Iulia, la doar doua
luni dupa Diktatul de la Viena, din 30 august
1940, sfasiere si durere a romanilor.
"Din aceasta Cetate a Unirii, a drepturilor
noastre vesnice si incercate,
Frati ardeleni!
Voi, care v-ati sfasiat sufletul si trupul, voi
care ati parasit, inca o data, vetrele vietii si
crucile mormintelor;
Voi, care ati adaugat dureri noi la hotarul
suferintelor de veacuri;
Nu deznadajduiti!
Pe umerii vostri sta apasarea sfanta a
datoriilor stramosesti.
In aceasta clipa de ingenunchere, ingenuncheati
ca sa auziti trosnetul de trupuri pe
roata ale lui Horea si Closca, sa simtiti in sange
clocotul de viata ardeleneasca a lui Avram Iancu
si ritmul de redesteptare nationala a lui Muresan.
Plecati urechea la brazda stramoseasca si
pastrati in cuget icoana gandurilor lui Lazar,
Sincai, Saguna si cutremurati-va de biruinta
mareata si vesnica a lui Mihai Viteazul.
Ne-am nascut aici, suntem cei dintai asezati
aici si vom pleca cei din urma. Vom muri aici,
frati ardeleni, fiindca nu putem parasi ceea ce
nu se poate parasi. Nici furtunile, nici trufiile,
nici tradarile nu ne vor clinti.
De aceea, din Alba Iulia, unde gloria celui
dintai Intregitor a adus peste veacuri afirmarea
de vointa si unire a Ardealului, pentru ca, in
sunetul de clopote ale credintei stramosesti, sa
dea Coroana Unirii celui din urma Intregitor, in
numele trecutului, pentru apararea prezentului
si pentru gloria viitorului, cer azi Unirea
Romanilor intr-un singur suflet!�.
Unirea intr-un singur suflet � dorinta
romaneasca pentru vesnicie!
