Am citit nu demult ca Scoala Generala nr 81 din Bucuresti a fost
amendata cu 1.000 de lei pentru ca a organizat un concurs de matematica,
in urma caruia elevii sa fie impartiti (eu as spune separati) in doua clase,
una din ele fiind cea de elita, cealalta, fiind a "gloatei�!
Nu mi se pare psiho-pedagogic! Probabil ca nu ratiuni pedagogice
au condus la initierea acestui concurs�
In clasa a IV-a vorbim despre elite scolare? Care elite? Eventual elite
financiare, politice, din care ar putea face parte parintii copiilor�
La 10-11 ani, foarte aproape in timp de cand au "promovat� ciclul
celor�6 ani de-acasa, cand materia preferata era jocul (fie el si virtual,
pe calculator), micutii elevi pot avea, asa ca intr-o� joaca, inclinatii si
chiar sclipiri la o materie sau alta, sau pot fi mediocri in domenii in care
la maturitate vor performa, poate, la nivel de elita.
Istoria stiintei, culturii, civilizatiei e plina de "genii la varste fragede ",
dar si de "oameni mari� care, cand au fost mici, copii, elevi, au avut o
evolutie scolara� atipica pentru domeniile in care, mai tarziu, la
maturitate, s-au ilustrat ca reprezentanti de elita. Iata doar cateva
exemple din diverse domenii.
Einstein a vorbit tarziu, pe la 4 ani, n-a citit pana la 7 ani si, in general,
a fost catalogat ca "incet la minte, nesociabil si pierdut pentru
intotdeauna in vise prostesti�. Winston Churchill, ajuns prim-ministru la
62 de ani, a ramas repetent in clasa a VI-a. Michael Jordan a fost dat
afara, ca necorespunzator, din echipa de baschet a liceului sau.
Scoala elementara - ciclul primar si cel gimnazial � este in principal o
perioada de acumulare de cunostinte cu adresabilitate generala, tuturor
elevilor, chiar daca exista "clasamente neoficiale�, cu cel mai bun elev
la matematica, cel mai bun la limba romana, etc, si "clasamentul general�
care il situeaza pe primul loc pe "cel mai bun la invatatura�. Este
monitorizata ravna, dorinta, aplicatia cu care elevul asimileaza
cunostintele predate. Nu exista diferente atat de mari incat cei foarte
buni sa fie trasi in jos de nivelul scazut al unor colegi. Mai degraba cei
buni ii ridica pe cei mai slabi.
Ca in orice domeniu, si in scoala e nevoie de competitie, pentru ca
aceasta trage inainte "caruta� progresului, a evolutiei individuale si
colective. Dar, atentie! Sa nu punem caruta inaintea cailor! Ca
ramanem de caruta!
Perfectionisti cum suntem (vezi reformele-experiment din invatamant,
din 1990 incoace), si dupa experimentul� elitist de la scoala
bucuresteana, n-ar fi de mirare sa apara prin vreo scoala, "experimentul�
Matrioska�! Ce avem noi aici? Avem doua clase: una cu
tancii de elita, una cu�restul. Dupa un an, sau dupa patru (eu nu m-am
gandit la ciclul electoral, ci la ciclul unu de invatamant), din clasa de
elita sa se desprinda alte doua clase: una de super elita si una de elita
standard. Mai apoi, din clasa de super elita sa apara alte doua clase,
una de mega super elita, din care sa faca parte susceptibilii de geniu, de
calibru european, mondial, stra-stra-stra ucenicii lui Arhimede, Newton,
Euler, Gauss, si alta cu copiii de nivel national, patronati de spiritul (de
fapt, de mintea!) unui Lalescu, Moisil sau Titeica.
"Calul calare pe cal/Calul calare pe calul calare/Calul calare pe calul
calare pe cal/Calul calare pe calul calare pe calul calare�.
Dar, tot scriind despre aceste pripite selectii (eu le-as spune
discriminari), am vorbit doar despre copiii de elita, care, e posibil ca o
parte dintre ei, la maturitate, sa retrogradeze " in categoria normalului�.
Ce se-ntampla cu ceilalti, cu�grosul plutonului? Pai, o parte dintre copiii
"normali�, dupa un parcurs monoton, anost, "cand pe linie, cand sub
linie�, vor "promova�, vor exploda mai tarziu, si bobocii care poate au
trecut neobservati la vremea lor, vor inflori si vor ajunge la maturitate, sa
faca parte din elite.
Depinde mult (si) de profesorii din gimnaziu, din liceu, din facultate,
de cat suflet, pasiune, rabdare vor pune in munca lor, pentru ca bobocii
sa infloreasca�
"E de purtat o radacina/Pana la starea ei de flori/N-o condamnati
daca arata/Pamant si ghimpi adeseori�.
Se apropie aniversarea-comemorarea evenimentelor din
decembrie 1989. Tot scriind despre copii, mi-a revenit in minte
imaginea acelui Gavroche de Romania, infasurat in steagul tricolor
si facand semnul victoriei.
Oare ce s-o fi ales de acel copil? E un invingator? Dar tara lui, Romania?
Romania a invins atunci dictatura si comunismul. Imediat a intrat in
NATO. Apoi, Romania, fata frumoasa, bogata si desteapta, a vrut UE. Si a
promovat in UE. E drept, dupa multe exercitii, examene, teste si uriase
plocoane date exigentei institutoare, coana Europa. Cu chiu cu vai,
aspiranta Romania a fost primita in pensionul de elita al tarilor Europei.
Dar, draga de ea, nici acum, dupa aproape 7 ani de instructie
europeana, nu are acces liber prin toate incaperile pensionului�!
Cine stie, poate ca din elita de la Scoala nr. 81, sau poate dintre copiii
"normali� vor rasari atletii salvarii Romaniei din marasm!
Poate ei, acesti copii-viitori maturi, vor avea grija si de copiii dornici
de invatatura de la sate, de copiii din canalele oraselor, de acest copil
jerpelit, descult, pe care eu il vad cu ochii mintii si ai sufletului, stand la
o gura de metrou, nu departe de o scoala a elitelor, cantand la o vioara
coscovita si dezacordata, "La vita e bella��!
Ma trezesc si eu cantand in gand cutremuratorul cantec al Mihaelei
Popescu, pe versurile lui Ion Nicolescu: "Nu cred ca lumea se-mparte la
trei/Prima, a doua, a treia/Ori ca exista o singura lume/Cu diplomati si
calici la un loc/ Ori nu exista niciuna/Si celei ce mai exista ii punem
foc/Coexistenta si dezvoltare/Nu teorii despre mediul ambiant/Creierul
nostru nu e-n concediu/Postul decanului nu e vacant/.../ Cine e
savant il mirosim/Cine nu este se uita prin gard/ Nu i se poate permite
sa joace/Destinul lumii la billiard (�) Da, mai exist si da, mai exista/O
lume mai vesela/Si-o lume mai trista/Si vesnic se varsa ele-mpreuna/
Intr-o lume mai vesnica/O lume mai buna�.
