Ne-am ocupat mult, in ultima vreme, de soarta celor care incearca
din rasputeri, pe toate caile si prin toate mijloacele, sa transforme
minciuna in adevar, dovedindu-le, cu argumentele de netagaduit ale
realitatii istorice, ca nu noi am navalit peste ei, ca nu noi suntem ocupanti
si ca nu noi dormim in patul lor. Si ne doare aceasta obraznicie si
impertinenta atunci cand stii la ce sacrificii au fost pusi de-a lungul
veacurilor stramosii nostri, obligati de vicisitudinile istoriei sa cedeze
cea mai mare parte din teritoriu drept loc de vatra unor nou-veniti in
cautare de patrii, si care, dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, sa
spuna ca, de fapt, noi suntem venetici.
Probabil ca Cel care a facut lumea nu si-a propus sa infiinteze Raiul
pe pamant, de aceea s-au intamplat toate cele care s-au intamplat.
Aceasta enorma dislocare de populatii, prin valul migrator, dintr-un
continent intr-altul, dar numai intr-un singur sens, adica din Asia spre
Europa, de schimbare, practic, a hartii demografice si politice a lumii,
cu siguranta nu-i este straina Creatorului. Ca urmare, mutatia trebuie
sa o acceptam si sa-i intelegem mesajul, cu consecintele de rigoare.
Cand a decis acest exod acelasi Creator a lasat probabil un anumit
grad de libertate in actiune si oamenilor si, pentru ca in lumea aceasta nimic
nu este perfect, de aceea a iesit ceea ce a iesit. Standu-i in fire sa fie vesnic
nemultumit de ceea ce i se da, omul, cu lacomia in suflet, aspira mereu
la mai mult, iar atunci cand lucrurile ii merg bine nu are capacitatea si
vointa de a se infrana, de a pune opreliste poftei de marire.
Dupa atatea imperii vechi, din care noi retinem indeosebi pe cele
persan si roman (acesta din urma a durat sapte secole), primul mileniu
al erei noastre a fost cel al migratiilor, al unei enorme presiuni
demografice. Pentru ca vorbim de o miscare browniana, la granitele
imperiului roman nu bateau doar asiaticii, ci si europenii. Asa de pilda,
germanicii goti si vizigoti din zona scandinava au fost contemporani cu
asiaticii huni, iar slavii de la izvoarele Volgai au decis sa vina si ei mai
jos, lucru pe care nu avem de unde sa-l stim daca aceasta repozitionare
a avut vreo legatura cu "zvonul� ca puhoaiele din Est risca sa ocupe
toata Europa. Nu suntem acum in masura sa apreciem cu exactitate
cine pe cine a inlocuit, pentru ca semintiile au fost foarte multe si
diferentiate, si putine au reusit sa treaca bariera timpului. Stim insa ca
francezii ii au in spate pe gali, spaniolii si portughezii pe iberici, italienii
pe etrusci, germanii pe goti, iar romanii pe daci. Daca izvoarele istorice
au reusit sa stabileasca care de unde a venit si incotro s-a indreptat,
sau cine pe cine a suprimat, in acest enorm creuzet al migratiei, in cazul
stramosilor nostri daci si traci, care ocupau de cand lumea Europa
centrala si de sud-est, nimeni nu sufla o vorba. Nu le cunoaste niciun
traseu si daca " n-au cazut din luna� inseamna ca sunt aici de cand
lumea. De aceea, daca in cazul tuturor vecinilor se mai poate comenta
cate ceva, pe la origini, in cazul romanilor, sau mai bine-zis al stramosilor
nostri, izvoarele s-au transformat in radacini, adanc infipte in pamantul
pe care l-am posedat si il mai posedam si tocmai de aceea noi am
rezistat atator vitregii. Soliditatea acestor argumente l-a facut pe marele
Eminescu sa decreteze fara echivoc: "Suntem romani si punctum!�
Daca statutul nostru de europeni, din tata in fiu, nimeni de buna
credinta nu-l pune la indoiala, este bine ca in preajma Zilei noastre
Nationale, 1 Decembrie, sa stim macar la ce mostenire teritoriala am fi
indreptatiti. Izvoarele antice din mileniul de dinainte de Cristos atesta
ca aria de raspandire a geto-dacilor si tracilor era foarte mare. La sud,
toata Peninsula Balcanica, pana in Muntii Pindului; in vest pe cursul
mijlociu al Dunarii, dincolo de Viena; in nord pana in Carpatii Padurosi
(Ucraina), iar in est pana la gurile Bugului. Daca ar fi sa configuram pe
harta Europei intreg spatiul de raspandire a stramosilor traco-daci, liniile
de demarcatie a teritoriului cu drept de mostenire ancestrala ar fi prin
nordul Greciei, Albania, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, parte din Austria
de est, Slovacia, ceva prin Polonia (se spune ca Papa Ioan Paul al II-lea
ar fi fost din parinti vlahi), sudul Ucrainei de vest (Maramures si
Bucovina), toata republica Moldova si o buna parte din sudul rasaritean
al Ucrainei pana la gurile Bugului, deci dincolo de Transnistria. De
necrezut, dar asta este. Pe acest areal de peste un milion de kmp s-a
intins in antichitate semintia stramosilor geto-daci si traci, avand insa
ca zona de rezistenta spatiul carpato-danubiano pontic. Referindu-se
la regatul lui Burebista, istoricul austriac J. Jung precizeaza: "Burebista
stapanea un stat puternic care se intindea pe ambele parti ale Dunarii,
ajungand pana in Tracia, Illyria si Noricum (estul Austriei)�.
Migratia despre care vorbeam la inceput a adus stramosilor nostri
pierderi enorme. Lasandu-i la o parte pe cei care au venit si plecat,
slavii care s-au stabilit in jurul nostru ne-au comprimat serios teritoriul,
transformandu-ne tara intr-o insula latina. Ei au venit aici de pe la
izvoarele Volgai, in secolele V�VII, era noastra, si s-au simtit bine.
Paradoxal nu ei au fost cei mai razboinici. Ungurii, in schimb, nu numai
ca ne-au invadat teritoriul, dar si-au pus mereu in gand sa ne conteste
primatul pe aceste meleaguri. Si la acest capitol si-au gasit suficienti
aliati, pentru ca toti din jurul nostru se simt cu musca pe caciula. De
aceea au dreptate cei care spun ca singurul nostru prieten care nu
ne-ar trada nicicand este Marea Neagra.
Faptul ca am fost cineva in istorie o demonstreaza si marea
increngatura a etniei noastre ca nimeni altii in Europa. Este vorba de
sapte grupuri etnice, in coada cu sufixul de romani. In afara de vlahi si
traco-ilyri, avem: romani, aromani, megleno-romani, istro-romani,
macedo-romani. Un buchet minunat de romanism, raspandit pe o arie
extinsa ce sta marturie a maretiei neamului nostru. Pe acestia ii vei auzi
vorbind romaneste sau in dialect, in cele mai diverse locuri ale Greciei,
Albaniei, Iugoslaviei, Slovaciei, Ungariei, Ucrainei, fara a mai aminti de
Basarabia. La recenta intalnire a celor 17 prim-ministri europeni cu
presedintele Chinei, ati putut constata ca imnul national al Albaniei
este "Pe-al nostru steag� al lui Ciprian Porumbescu. Ce dovada de
unitate mai doriti? Din datele statistice ale anilor �90 rezulta ca in afara
granitelor erau la acea ora peste 11 milioane de romani, din care aproape
8 milioane in tarile din jurul nostru. Ce denota aceasta? Ca neamul
nostru cuprinde la aceasta ora cel putin 30 de milioane de suflete.
Asadar, Romania nu se dezminte de trecutul ei. Suntem multi ca si
"cucuruzii brazilor�, dar, din pacate, nu ne prea tinem de neamuri.
Am realizat acest tur de orizont prin preajma granitelor noastre pentru
a ne aminti ca evocarile de Ziua Nationala a Romaniei ar trebui sa nu se
rezume doar la Moldova, Transilvania, Tara Romaneasca, Basarabia si
Bucovina, ci la intreaga arie de raspandire a romanismului. Ca Taramama,
avem datoria de a ne face prezenta si in casele, in sufletul si
sperantele celor care traiesc si simt romaneste si care indura cu
stoicism privatiunile celor pe care vremurile istoriei i-au facut stapani
pe propriul nostru pamant. Aceasta, in conditiile in care insasi inima
tarii care ne-a mai ramas este atacata din toate partile de flagelul
autonomiilor de tot felul, pe cale sa o rapuna, pentru ca noi, cei de azi,
uitam ca avem o datorie sfanta nu numai fata de prezent, de istoria ce
s-a scris, ci si de cea care se va scrie. Unde esti "Tara mea de glorii�?
