Inainte de 1989, ONT Carpati, agentia
nationala de turism din Romania, avea stranse
relatii cu Inturist, agentia de turism a fostei
URSS, datorita bunei colaborari comerciale si
a cursului de schimb, leu � rubla.
Am fost de multe ori in URSS, in delegatii
de serviciu sau ca turist. In 1958, fiind prima
promotie de ingineri navali Galati, am fost
incadrati prin porturile dunarene, la Navrom
Constanta si la centrala din Bucuresti. Printr-un
ordin semnat de ministrul Mihai Semenescu,
ni s-a permis iesirea in Marea Neagra.
Imbarcati ca ingineri practicanti la bordul
motonavei "Transilvania�, faceam voiajuri cu
turisti din Europa, pe ruta Constanta, Yalta,
Soci, Suhuni si Batumi (zona Caucazului),
printre peisaje minunate, prin tara victorioasa
in Al Doilea Razboi Mondial.
Ajunsi la Yalta, dupa o traversada de
noapte, dimineata la ora sapte, am fost
preluati de "Giatinul� (graniceri) si vamesii
din port. Oras minunat, in zona muntilor Iaila
(Crimeea), incarcat de istorie si cultura. Am
fost salutati de ghizi locali, intr-o romaneasca
impecabila. Zece autobuze au preluat
grupurile de turisti, iar in cel rezervat noua
sofer era Sasa, gras si tuns chilug, dar cu
creasta in varful capului si mustati�
turghenieviene. Dupa imbarcare, am pornit
la drum, pe dealurile pline de serpentine,
dintre Yalta spre Livadia.
Si porneste Sasa pe abruptele serpentine
cu o foarte mare viteza, scrasnet de frane
bruste si accelerari catre suta de kilometri
pe ora! In apropiere de Palatul de Iarna al
Tarului Rusiei si Castelul Romanovilor si
Vorontovilor (unde a avut loc Conferinta de
la Yalta a lui Stalin, Roossevelt si Churchil), opreste pe dreapta, ne invita intr-un local si�
trage Sasa al nostru o votca mare si un pahar
cu sifon. Intrebandu-l daca nu ii este teama
de militieni (a caror uniforma noi o confundam
cu cea a ceferistilor romani), ne-a raspuns:
"Ni-Ce-Vo!�, adica, nu-i bai, pentru ca
militienii beau mai dihai decat soferii. Ar mai
fi de amintit ca, in parcul Livadiei, am intalnit
doi generali, care luptasera in Romania,
Melinowschi si Vorosilov, aflati la odihna.
Reintorsi, noaptea, in port, ne-am facut
cruce ca suntem intregi, dupa calatoria cu
Sasa, dar am mai avut si bucuria sa o vedem,
ancorata langa nava "Transilvania� pe "sora�
sa "Basarabia�, amandoua construite prin
anii 1930, la santierele din Copenhaga. Acum,
insa, nava se numea "Rodina�, dupa ce
fusese luata de rusi ca despagubire de razboi.
Dimineata, a venit un alt autobuz al
Inturistului, pentru a ne plimba in turul
orasului. Am avut parte tot de o namila de
sofer, roscovan. Un coleg l-a intrebat, in
ruseste, daca a facut scoala de soferi. "Da,
am facut-o pe tanc, pe celebrele T-34�, a
raspuns el, mandru.
Dupa ce ne-am imbarcat si am verificat
daca suntem toti, soferul a virat la stanga
si� zdrang, praf si geamuri sparte. Il lovise
un alt coleg de-al lui din stanga-fata. Cum nu
am mai putut merge cu el, dupa vreo trei ore a
venit un alt autobuz de la Inturist, dar intre
cei doi soferi a izbucnit un scandal mai hazliu
decat un spectacol de la Balsoi Teatr.
O alta amintire o am din Moscova, de prin
anii 1980. Noi, turistii din Mures, am fost cazati
in Piata Rosie, intr-un hotel vechi, care avea
renumele ca acolo a locuit Lenin�
