Stratul limbii romane (XX)
Primar, -a, primari �e, adj.
1�. De prima importanta de baza. Numeralele
cardinale de la unu la zece sunt considerate numerale
primare. Despre numeralul unu, una (o) am discutat
cu citatorii Cuvantului liber in tableta anterioara.
Intre unu si trei se afla numeralul doi (lat. duo).
Non idem est, si duo dicunt idem (Nu e acelasi lucru
daca doi zic la fel). Manualul de Limba latina face
trimitere la poezia Noi amandoi avem acelasi dascal
de M. Eminescu.
"De aceleasi lucruri plangem noi si radem�. Nurori
idem est, si duo dicunt � idem.
Ca-ntregul lor cuprins noi sa-l deschidem. Non idem este,
si duo dicunt idem. (M. Eminescu, Poezii postume, p. 344).
Dupa modelul adjectivelor forma dui (folosita in
latina doar pentru rima (joc al rimelor, a devenit in
romana doi, in italiana dui.
In limba romana trei (din lat. tres) s-a format sub
influenta pluralului nominal codri( si pronominal (mer)
si a lui doi (sursa: coordonator Al. Rosetti: Istoria limbii
romane, vol. I, p. 160), dar si in O. Densuseanu.
Quattuor: Ver, aestas, autumnus, hiems sunt quattor anni
tempora (Primavara, vara, toamna si iarna sunt cele patru
momente (anotimpuri) ale anului. In limbile romanice,
quattuor are formele: quatre (fr.) quattro (it.) patru (rom.).
Ca numeral, cuvantul patru intra in expresiile: A vorbi
(cu cineva) intre patru ochi � a vorbi cu cineva in
taina; in (cele) patru zari (sau colturi, vanturi etc.) � in
(din) toate directiile, (de) pretutindeni.
"Si s-a pornit apoi cu vant! Si patru margini de
pamant / Ce stramte-au fost in largul lor / Cand a pornit
s-alerge-n zbor / Acest cuvant mai calator / decat un
vant!� (george Cosbuc � Nunta Zamfirei).
Numeralul primar (cel de la mijloc, dintre cele zece),
quinque este rom. cinci, span. port. cinco, fr. cinq.
"Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Slabuti
copii (�) Dinu tusea mult.� (M. Sadoveanu).
Urmatorul numar cardinal primar este sase din lat.
sess � sex. In vorbirea populara se intalneste si
varianta sese (sau sease) � prin analogie cu sapte
(septe). Din lat. septem.
"Atunci fratii s-au inteles sa faca o funie groasa
din sase impletituri, ca zmeul sa ramana pentru
totdeauna nemiscat dupa� ce-l vor tintui de poarta
intrarii in gradina palatului� (basm popular).
Numeralul sapte este component al unor expresii:
A (nu) avea cei sapte ani de acasa � a (nu) fi fost
bine educat; A lua sapte piei de pe om � a sili pe cineva
sa munceasca peste puterile sale; A umbla pe sapte
carari � a fi beat; Bea (sau mananca) cat sapte � bea
(sau mananca) foarte mult; A nu se da pe sapte � a
se considera mai bun, mai capabil etc. decat multi altii.
Printre talangi si "glasuri de ape�, Vrancioaia ii
spune domnitorului Stefan: "Dumnezeu te-a indreptat,
stapane, la usa mea. Am sapte feciori frumosi si voinici
si mi-s dragi la lumina ochilor� ai tai sunt, Doamne!�.
Iar cand s-a intors marele Voievod, biruitor, in cuibul
lui de vultur, la cetatea Nemtului, a chemat cu drag
pe cei sapte voinici si le-a zis: "- Voi sunteti sapte
frati, in Vrancea sunt sapte munti, ai vostri sa fie de
veci si neam de neamul vostru sa-i stapaneasca in
pace.� (Alexandru Vlahuta � Romania pitoreasca).
Despre celelalte numere cardinale simple (dar
primare) intr-o alta tableta.
