Din insemnarile unui iredentist "TORTE DE TENTIONARE PE CRESTELE SECUIESTI„

Distribuie pe:

Recunosc cu barbatie ca
atunci, cand cercetez localitatile
cu radacini secuiesti, cand arunc
o privire inlauntrul sufletelor
granitelor noastre autohtone, nu
ma impresioneaza aproape deloc
stralucirea exterioara. Nu ma
intereseaza cate case cu etaje,
localuri de distractii sau lanturi de
magazine exista in respectiva
localitate. Interesul meu se
canalizeaza asupra procesului de
supravietuire pe care ii dezvolta,
fratii mei secui-maghiari, locuitorii
acestor meleaguri, a caror
principala preocupare ar trebui sa
fie mentinerea lor sub statut de
maghiar, pentru cat mai mult timp
in aceasta poala, unde au trait din
vremurile primordiale stamosii lor
secui.
Preocuparea mea amintita mai
sus este valabila si pentru locuitorii
localitatii Corunca, care
apartine zonei Scaunului
Muresului. in acelasi timp sustin
si ideea lui Aron Tamasi referitoare
la "poarta mica� si "poarta mare�,
conform careia pe "poarta mare�
au acces mai multe probleme
decat pe "poarta mica�. Deoarece
este cert, ca din anul 2004
Corunca, desprinsa de comuna
Livezeni, , s-a dezvoltat in ritm alert
(impreuna cu Bozeni), dar la fel de
adevarat este si faptul ca "fratii
nostri� au invadat agresiv aceste
meleaguri autohtone secuiesti, si
cu siguranta "pamantul mama�
vandut romanilor, asigura vremelnic,
pita mai mare locuitorului
autohton, dar intrusul care a
intrat pe "poarta mare� ramane
pe capul locuitorului autohton pe
veci.
Astfel va fi pamantul stramosesc, maghiar proprietatea
romanilor, si astfel vor face "fratii
nostri� primul pas spre expulzarea
noastra. Caci daca exista deja
pamantul propriu, se cuvine sa se ia
si putina padure, si sa se infiinteze
si o intreprindere. Unde se va putea
aduce tot "neamul�, ca sa se rezolve
impreuna colonizarea maghiarilor.
Faptul ca locuitorul
autohton din Corunca nu mai are
nimic de spus in legatura cu gazul
metan exploatat din capatul gradinii
sale � a carui castig merge spre
Bucuresti - a fost demult inghitit,
fiind o consecinta a comunismului.
Faptul insa ca un sat maghiar, sa
poata fi presarat cu atat de multi
straini, este deja consecinta a
"dictaturii bancare�. Aici ca si
exemplu as mentiona ca intr-adevar,
este frumoasa cladirea stralucitoare
a primariei, dar se deschide briceagul
in buzunarul omului , cand
isi da seama, ca membrul consiliului,
care tocmai participa la dezbateri si
este autohton pe aceste meleaguri,
isi prezinta propunerile
balbaind in limba romana. Procedeaza
astfel de dragul acelor
cativa intrusi care nu doresc sa
vorbeasca, pe limba acelora ai
caror dealuri, vai, pamanturi a
acaparat acum cativa ani.
In zadar a fost numita localitatea
Corunca, inca din anul 1332, sat
maghiar in registrul decimelor
papale, pe "cumparatorii de tara�
nu i-a interesat acest lucru.
Degeaba au fost doua luari in
evidenta pe campul din Corunca (in
anul 1634 si 1636), aceste meleaguri
au fost invadate de straini.
Biblioteca renumita a castelului
Toldalaghy, care odinioara a fost
una dintre cele mai frumoase si cele
mai mari ale Transilvaniei (10 000 de
volume), a fost desfiintata. Parcul
castelului a fost proiectat de Peter
Bodor, dar aceasta realizare nu a
impresionat puterea comunista, a
instalat in conac, colectivul si
statia de masini agricole.
"Lumina� din acest tunel, poate fi
considerat faptul, ca Scoala
Generala a primit numele dupa, cel
mai mare maghiar al localitatii
Corunca, Mihaly Toldalaghy, fiind
amintit de catre Bal�zs Orban cu
mare consideratie, sosind pe
aceste meleaguri ca maghiar, dar
a trecut in nefiinta ca unul dintre
cei mai mari genii ale secuimii.
Poate ca tocmai aceasta ii
lipseste localitatii Corunca de azi,
faptul ca nu are eroi, care sa
aduca "lumina� in aceste vremuri
noi. Personalitati, care ar putea
sublinia oamenilor, ca nu este de
ajuns sa se chefuiasca in costum
secuiesc intr-un bal al vinului, nu
este de ajuns sa ridice o poarta
secuiasca in fata bisericii noastre
reformate cu turn frumos.
Steagul romanesc si cel
european transmit un mesaj de
alteritate locuitorilor autohtoni ai
localitatii Corunca. Drapelul
unguresc si cel secuiesc trebuie,
de asemenea, sa se strecoare in
inima oamenilor nascuti aici, chiar
daca deranjeaza ochii intrusilor.
Si trebuie, sa protejam, sacralitatea
limbii noastre materne, la
nivelul dezbaterilor de consiliu, a
inscriptiilor si in viata de zi cu zi.
Sa nu ne lasam orbiti de stralucirea
venita din exterior, sa ne
ocrotim valorile spirituale.
In anul 2002, pe aceste
meleaguri, din 1624 de locuitori,
1448 insi s-au declarat maghiari,
138 romani si 37 de etnie roma.
Date fiind aceste elemente
concrete de statistica, nu inteleg
de ce ar trebui sa renuntam la
limba materna in dezbaterile de
consiliu?

Lasă un comentariu