Razboi, grau, paine si speranta

Distribuie pe:

In Memoriam. Venise razboiul si
graul semanat in toamna anului
1940 de barbatii-plugari ai tarii
parea a creste degeaba, crezanduse ca n-are cine-l secera
in arsita urmatoarei veri. Dar n-a
fost sa fie asa. Pentru ca sotiile,
fiicele si iubitele celor plecati pe
front, ca si batranii plugari ai
satelor, au secerat holdele cu
secera si cu coasa; au strans si
legat graul in snopi, cladind in
hotare clai si inalte stoguri. Din
cand in cand, intrerupeau lucrul,
pentru a-si face, din palmele
batatorite de truda pamantului
streasina deasupra ochilor,
pentru a privi in inaltul cerului,
avioanele-bombardiere argintii
trecand peste Carpati. Suparati,
tristi, ingandurati si tematori, cei
ramasi in sate au "imblatit� spicele
de grau in aria surilor. Dupa care iara
au prins boii, vacile si bivolii in jug,
iar caii in hamuri, si-au arat si
semanat ogorul in asteptarea unei
noi recolte, insa, mereu, mereu cu
gandul la cei plecati la razboi.
Duminica de duminica, sarbatoare
de sarbatoare crestina, treceau
pragul batranelor biserici din dealurile
satelor transilvane, rugandu-se
pentru ca Bunul Dumnezeu sa-i
ocroteasca de primejdii pe barbatiitarani
plecati pe front. Cei mai
neasteptati oameni din sat devenise
"postasii�. Pentru ca mult prea des
aveau in tolba lor temutele scrisori
care vesteau sec: "A cazut la
datorie, pentru Patrie, Ion Comsa,
sau Gheorghe Comsulea, Niculae
Cornea, Ilie Suciu, Dumitru Stefan,
Petre Zaharie, Ilarie Pop, Vasile
Munteanu�. In cimitire se sapau
simbolicele morminte goale.
Pentru ca in pamantul lor lipseau
trupuri de barbati. Inscrisurile
stangace de pe cruci aminteau
numele presupusilor eroi, pentru
ca cei apropiati lor refuzau sa
creada ca-i adevarata vestea!
Multumindu-se sa scrie langa
numele lor "Disparut pe front�!
Puneau, astfel, o farama de
speranta la lunga asteptare a
reintoarcerii acasa si in sat a
catanelor plecate la razboi!

(ioan.vulcan@yahoo.ro)

Lasă un comentariu