In urma cu multi ani (la 4 martie -1834) in
casa protopopului ortodox roman din
Sighisoara, Zaharia Boiu, s-a nascut un
prunc care a primit numele tatalui si care
va ajunge o personalitate proeminenta a
celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea.
Dupa ce a primit o aleasa educatie in
familie si la scoala confesionala ortodoxa,
tanarul Zaharia Boiu urmeaza Gimnaziul
evanghelic din Sighisoara, unde sustine
examenul de maturitate in 1854, fiind cel
dintai roman care a obtinut bacalaureatul
la acest gimnaziu. Timp de un an scolar
(1854-1855) a functionat ca invatator in
Sacele-Brasov. Se inscrie apoi la Institutul
teologic ortodox din Sibiu unde a urmat doi
ani cursurile de aici (1855-1857). Marele mitropolit
Andrei Saguna, descoperind ca
tanarul Zaharia Boiu este inzestrat cu alese
calitati intelectuale si morale, precum si
cu un mare zel, il numeste profesor la
Institutul din Sibiu, sectia pedagogica. Aici
functioneaza doi ani, caci, in 1859, acelasi
mare mitropolit il trimite la Universitatea
din Lipsca "pentru perfectionarea la
profesura�. In 1861 se intoarce in tara si
imbogatit cu o vasta cultura a fost numit
profesor definitiv la Institutul teologic din
Sibiu, unde functioneaza pana in 1870.
Aceasta perioada 1861-1870 se poate
caracteriza pentru profesorul Zaharia Boiu
printr-o prodigioasa activitate pe plan scolar.
El publica mai multe manuale scolare:
Abecedar pentru scoalele poporale romane,
Sibiu 1862 (ajuns pana la a cincisprezecea
editie), acesta contribuind foarte mult la
luminarea sufletului a zeci de mii de romani;
Manuducere la intrebuintarea Abecedarului,
Sibiu 1862, aici oferea invatatorilor � pentru
prima data � un Indreptar de predare bazat
pe o conceptie pedagogica progresista.
Acestea doua au fost mult apreciate, fiind
folosite si de fratii de dincolo de Carpati,
Manuducerea a fost folosita si de Ion Creanga.
A mai publicat in mai multe editii: Carte de
citire, partea I, 1835; Carte de citire, partea a
II-a, 1867; Elemente de istorie (1868); Elemente
de geografie (1868); Elemente de istoria
naturei si fizica (1868); Catehismul mic al
Bisericii Ortodoxe Orientale pentru uzul
scoalelor elementare romane. Datorita
calitatilor sale, conducerea Bisericii transilvane
a incredintat profesorului Zaharia Boiu
si alte raspunderi: redactor al Telegrafului
Roman (1862-1865), caruia i-a dat noi impulsuri
pentru a contribui "la gigantul edificiu al
luminarii si prosperarii materiale si spirituale
a poporului roman�. Intre 1863 si 1885 a
functionat si ca preot paroh al parohiei
ortodoxe romane Sibiu-Cetate; asesor ordinar
al Sinodului bisericesc al Consistoriului
arhidiecezan (1870-902). A fost si prim secretar
si redactor al revistei "Transilvania� � Foaia
Asociatiei transilvane pentru literatura si
cultura poporului roman (1891-1895). Zaharia
Boiu a fost si "poet de la fire, in toata
infatisarea sa prezenta pe om elegant, cu
maniere si fiinta aleasa, cu vorbe dulci si de
lacrimi producatoare�. A inceput sa scrie
poezie de cand era la Gimnaziu, unele poezii
le-a publicat in Telegraful Roman, altele in
Aurora Romana, Transilvania sau alte
publicatii, unele sub pseudonimul Eugen
Sylvan. In 1862, Zaharia Boiu publica volumul
de poezii "Sunete si rasunete. Cercari poetice�
(Sibiu). La moartea mitropolitului Andrei
Saguna a compus imnul "Romanime mult
cercata�, care se canta si la parastasul
marelui Mitropolit in fiecare an. Tot in domeniul
literar, Zaharia Boiu s-a dovedit un bun
traducator. Din limba germana traduce in
romaneste opera lui Lessing, Nathan der
Weise (Nathan inteleptul), iar din limba
romana traduce in germana doua din operele
lui Andrei Saguna: Istoria bisericeasca (Tomul
II, 1862) si Compendiu de drept canonic
(1868); traducere de asemenea, Memorandul
conferintei generale romane din 1881. Din
limba latina traduce Confesiunile Fericitului
Augustin. Academia Romana, ca recunostinta
si apreciere a vastei activitati pe taram literar,
a ales pe Zaharia Boiu la 13 septembrie 1877
ca membru corespondent al ei pe langa
Sectia literara. Toate aceste calitati si
realizari au fost incununate in chip stralucit
prin activitatea predicatoriala de exceptie
a preotului profesor Zaharia Boiu. Pentru
aceasta a fost numit: "barbat probat si cu
autoritate mai ales in oratoria bisericeasca�,
"predicator de elocinta rara�, "cel dintai
predicator al Bisericii romane de peste
Carpati�, "modelul preotului adevarat si
neintrecut orator bisericesc�, pe taramul
oratoriei bisericesti reprezentand o mare
forta "fala amvonului de peste Carpati�,
"distins orator bisericesc�, "unul dintre cei
mai distinsi oratori bisericesti�, "Orator de
remarcabile posibilitati�, "un mare orator
al Bisericii Ortodoxe�. Zaharia Boiu "cel
care a obosit intreaga lui viata pentru
ridicarea neamului si Bisericii sale� s-a
stins din viata la Sibiu in 6 noiembrie 1903.
Zaharia Boiu s-a impus ca o personalitate
marcanta in domeniul propovaduirii
bisericesti, fiind asezat intre cei mai mari
predicatori ai Bisericii Ortodoxe Romane.
Activitatea preotului profesor Zaharia Boiu
� de zelos propovaduitor al cuvantului lui
Dumnezeu si staruinta pentru a face
cuvantul revelat viu si lucrator in viata
credinciosilor � constituie un important
exemplu si indemn pentru preotii de azi.
