A devenit de notorietate faptul ca
anumite state sustin financiar partide din
alte state pentru a castiga alegerile. Daca
este sau nu corect, aceasta este o alta
problema. "Exportul� de democratie nu se
mai practica ca altadata, prin revolutionari
de profesie instruiti si prelucrati peste
hotare, asa cum se intampla, spre exemplu,
la inceputul si chiar jumatatea sec. al XX-lea,
ci pe diverse alte cai ocolite si aparent
transparente. Spre exemplu, se sustin
financiar � prin interpusi (ONG-uri, spre
exemplu) � campanile electorale ale unor
persoane si partide aflate in opozitie pentru
a castiga alegerile. Sau... vrea un stat sa-si
promoveze anumite interese in Romania.
Ei bine, servicii specializate selecteaza
discret anumite persoane, oameni de
perspectiva, din diverse medii de interes ce vor deveni apoi agenti de influenta - si
le acorda asa-zise burse de studii. Ce
studiaza ei acolo, e o chestiune mai mult
sau mai putin discutabila. A se vedea cazul
revolutiilor portocalii � mai mult sau mai
putin reusite � sustinute (si) cu bani
americani. Asta cand, bineinteles, nu sunt
sustinute pe fata anumite interese, asa cum
a fost si cazul provinciei Kosovo, a carei
intentie de separare a fost sustinuta inca
de la inceput � financiar, politic si militar �
de catre SUA. De ce? E simplu... cautati sa
vedeti ce companii straine exploateaza in
prezent resursele din Kosovo, ce actionari
au si veti intelege de unde au venit si banii
pentru obtinerea "independentei� fostei
provincii sarbe.
Nimic nou sub soare
Interese diverse fac ca aceste practici
(pragmatice, dar imorale) sa fie curente, iar
lipsa unor reglementari stricte in aceasta
privinta determina perpetuarea lor. Intr-un
articol publicat in nr. 47/2005 al revistei
"Historia�, Mircea Mitran, fost diplomat in
MAE, arata cum a castigat Mitterand alegerile
din Franta. Nascut in 1923, in Osica de Jos,
judetul Olt, Mircea Mitran a absolvit Facultatea
de filologie a Universitatii Bucuresti si a
lucrat timp de cativa ani ca cercetator in
cadrul Institutului de Lingvistica al Academiei
Romane, iar apoi ca asistent si lector la
Facultatea de filologie din Bucuresti. Din 1963,
anul in care a intrat in diplomatie si pana in
1997, a indeplinit diferite functii in Ministerul
Afacerilor Externe din Romania: secretar si
consilier al ambasadelor Romaniei din SUA,
Franta (1970-1984), ministru adjunct al afacerilor
externe intre 1989-1990, ambasador
extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in
Japonia intre 1990-1994 si ambasador cu
insarcinari speciale in cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, intre 1994-1997. In anul 1981
se afla la post, in Franta, iar in acel moment se
prefigura ascensiunea lui Mitterand ca posibil
presedinte al Frantei, in timp ce Giscard D.
Estaigne se afla in cadere libera.
Romanii au fost zgarciti
la punga...
Potrivit diplomatului roman, un om apropiat
al lui Mitterand � probabil din stafful de
campanie al acestuia � s-a prezentat la
ambasada Romaniei de la Paris cu un mesaj.
"Suntem intr-o mare dificultate financiara, ar
fi spus trimisul lui Mitterand. Nu mai avem cu
ce sa platim deplasarile lui Mitterand si ale
celorlalti colaboratori in campania electorala.
De aceea, camaradul Mitterand va roaga sa
transmiteti camaradului Ceausescu rugamintea
de a ne ajuta. Orice suma ne-ati putea oferi
va va fi inapoiata inzecit de indata ce vom lua
puterea.� Cererea mesagerului francez a fost
transmisa pe canalele oficiale "camaradului�
de la Bucuresti, care cu putin timp in urma
stersese o datorie de 60 de milioane de dolari
a unui lider african. Era de asteptat sa
satisfaca si cererea lui Mitterand, mai ales ca
Romania avea interesul sa mentina relatiile
foarte bune pe care le avea cu acest stat.
Potrivit lui Mitran, raspunsul lui Ceausescu a
venit prin Directia de Informatii Externe din
M.A.I., la 26 aprilie 1981, aratandu-se faptul
ca un curier va sosi foarte curand cu banii. La
scurt timp, acesta a si venit. Aflat la o receptie,
Mitran a fost abordat de mesagerul lui
Mitterand, care i-ar fi spus: "250.000 de
franci...Asta numiti voi ajutor?�
...dar ungurii au fost
mult mai inspirati
Dupa vizita la ambasada Romaniei de la
Paris, mesagerul lui Mitterand s-a prezentat
cu acelasi mesaj si la ambasada Republicii
Populare Ungare. Ministrul consilier al
acesteia, Goloslosz, care fusese anterior
director de cabinet al presedintelui Janos
Kadar, s-a adresat telefonic presedintelui
maghiar care a dispus ca toti banii care-i
avea in acel moment ambasada la dispozitie
- 200 de milioane de franci - sa-i fie dati
respectivului trimis al lui Mitterand. Acest
lucru Mitran il aflase chiar de la Goloslosz,
o dovada ca in mediul diplomatic informatiile
circula foarte repede. Gestul lui
Kadar avea sa fie cat se poate de inspirat,
dar si apreciat de partea franceza. Primul
sef de stat strain invitat de Mitterand, dupa
ce ajuns presedinte al Frantei, a fost Janos
Kadar, iar prima vizita intr-un stat strain,
Mitterand a facut-o in Ungaria. A fost si
ocazia cu care intr-un interviu acordat unui
ziar central din Budapesta, Mitterand a
"deplans durerea� poporului maghiar
pentru teritoriile si milioanele de cetateni
pierduti de Ungaria la sfarsitul razboiului,
in favoarea unor vecini, pe care, ce-i drept,
nu i-a nominalizat, dar nu era greu de inteles
la cine facea aluzie presedintele francez.
Chiar daca reactiile diplomatice la aceste
afirmatii au fost prompte � nu ca acum, cand
suntem jigniti deschis lipsind deseori orice
reactie a MAE din Romania � afirmatiile
presedintelui francez au demonstrat
putinilor initiati in culisele ascensiunii la
putere a presedintelui francez, ca orice
constiinta are un pret. Chiar si constiinta lui
Mitterand.... dovedit ulterior - dar prea tarziu
pentru el - ca fost colaborationist al
guvernului de la Vichy.
