Daca cineva v-ar opri pe
strada si v-ar intreba cand
sarbatoresc romanii Ziua
Recunostintei, ce i-ati raspunde?
Nu cred ca este om,
trecut de o anumita varsta, sa
nu fi facut un bine unui
seaman, dar cati dintre noi
reusim sa fim recunoscatori
si sa exprimam acest lucru
din inima? Cred ca avem
tendinta de a ne atribui toate
meritele cand avem o reusita,
dar, in cazul unui esec, gasim
intotdeauna un vinovat.
Am auzit punandu-se o
intrebare: de ce am asimilat,
dupa �89, atat de repede
Valentine�s Day si Haloween
de la americani, dar nu
ne-am lasat vrajiti si de Ziua
Recunostintei? Sau poate nu
s-a schimbat nimic din vremea
cand Domnul Iisus i-a
vindecat pe cei 10 leprosi si
doar unul s-a intors sa-si
arate recunostinta�.
Toate aceste intrebari ne-au
fost puse de un grup de
absolventi ai generatiei anilor
�80, care le-au trimis invatatorilor
si profesorilor lor din
gimnaziu si liceu o invitatie
de a participa la o intalnire
cu ei intitulata, "Domnului
Profesor, cu dragoste�.
Pare chiar neverosimil ca
astazi, cand profesorii nu
numai ca nu sunt sprijiniti,
nici moral nici material, dar
sunt mereu "vinovatii de
serviciu�, cineva sa doreasca
sa le aduca un omagiu.
Nu, nu este o poveste,
este o frumoasa realitate: in
ziua de 31 octombrie 2013, la
Casa de Cultura, "Mihai
Eminescu� din Tarnaveni, circa
90 de invatatori si profesori au
raspuns invitatiei primite.
Initiat de Claudia Voda,
profesoara de fizica-chimie,
avandu-le alaturi pe Vanda Ani,
invatatoare si poeta, si Viorica
Feierdan, psiholog si poeta,
toate trei apartinand generatiei
�80, alaturi de alti colegi de
generatie, programul oferit
fostilor dascali a intrecut prin
continut si regie multe din
programele pe care le vizionam
pe posturile TV.
Ii invit pe cei aflati la varsta
maturitatii sa-si imagineze ca
sunt intr-o sala, alaturi de
prietenii de demult; se stinge
lumina, se aprind lumanari, iar
pe ecran apar numele prietenilor
sau colegilor dascali, plecati din
aceasta lume; se vorbeste apoi
de invatatoare, ca de a doua
mama, a noastra a tuturor, se
recita poeziile "Dascalita� lui
Octavian Goga si "Invatatoarea�
Ninei Casian. Firul povestilor ne
duce apoi mai departe; suntem
in gimnaziu, povestile cu zane
nu ne mai captiveaza: joaca se
schimba, locul copilului este
luat de un adolescent la inceput
de drum. Incet-incet, ajungem in
liceu. Doamne ce ani frumosi,
cand razboiul cu parintii si
profesorii se termina mereu
indecis�!
E greu sa descrii emotiile si
sentimentele, dar va asigur ca
atat cei cu parul nins, prezenti
in sala, dar si fostii elevi, azi
oameni realizati, au trait doua
ore de comuniune sufleteasca
ce nu poate fi redata in cuvinte.
Adaugati la cele spuse pana
acum mici interventii artistice
ale elevilor de azi, incepand
cu cei mici din clasa a III-a
de la Gimnaziul "Avram
Iancu�, perechea de dansatori
Andreea Rotar si Alexandru
Puia de la Gimnaziul "Traian�,
micii actori de la Gimnaziul
"Vasile Moldovan�, grupul
vocal-instrumental de la Colegiul
Tehnic, sceneta pantomima
pregatita de elevii
Liceului Teoretic "Andrei
Barseanu�, iar in final, corala
"Amicii�, care i-au incantat
pe sarbatoriti cu "Sara pe
deal�, "Gaudeamus igitur� si
desigur urarea-cantec "La
multi ani!�.
Incheierea manifestarii i-a
revenit domnului primar,
Sorin Meghesan, care a
felicitat dascalii pensionari,
acestora oferindu-li-se cate o
diploma de excelenta alaturi
de o garoafa. Si ca totul sa
fie la superlativ, in holul Casei
de Cultura a fost adus un tort
urias in forma de SCOALA,
din care au fost serviti toti
invitatiii, un simbol si indemn
la infruptare din dulceata
cunoasterii, la recunostinta
pentru dezvaluirea izvoarelor.
Ce parere aveti, v-ar fi placut
sa primiti o asemenea portie
de recunostinta?
Va asiguram ca a fost minunat!
La iesirea din sala am
auzit o remarca; "Tarnaveniul
nu mai are industria de altadata,
dar oamenii de valoare
mai exista, si ei fac cultura�!
Ing. GEORGETA MUNTEANU,
Tarnaveni
