Viata cotidiana in Romania postdecembrista are, de la o vreme
incoace, ciudateniile ei! Duminica, 20 octombrie a.c., in centrul
orasului Marghita (Bihor), in acordurile Imnului de Stat si al Imnului
Eroilor, in jur cu coroane de flori, cuvantari elogioase, multumiri,
spectacol cultural-artistic, cu tot tacamul, cum se spune, in imediata
apropiere a locului infatisandu-l pe Mihai Eminescu, Inaltul Domn al
Poeziei si al Limbii Romane, a fost dezvelit bustul lui Alexandru Sencovici.
Iar pentru ca Imnul Eroilor cuprinde si indemnul "dezveliti tot
adevarul!�, iar Imnul de Stat al Romaniei, sub impulsul autorului lui,
Andrei Muresanu, incepe tocmai cu cuvintele-vers "Desteapta-te,
romane!�, ia sa vedem cine a fost Alexandru Sencovici, caruia i s-a
adus, la dezvelirea bustului, atata "prinos de recunostinta�?!
"Pentru meritele din trecut � spunea candva Iosif Vissarionovici
Stalin, �tatucul popoarelor� �, ii ridicam statuie. Pentru crimele din
prezent ii taiem capul!�. "Eroului omagiat, �care n-a avut alti dumnezei
decat pe Lenin, Stalin, Marx si Engels�, �veteran din garda stalinistilor
care au impus comunismul in Romania�, nu i-a taiat nimeni capul (�)
Dimpotriva, autoritatile locale i-au ridicat statuie!�.
Care-i "portretul real al celui omagiat�, "Cetatean de Onoare�,
considerat "parintele spiritual al Marghitei�, o strada fiind botezata
cu numele lui?
Ce nu s-a spus la festivitate, in afara afirmatiei ca "Alexandru
Sencovici a avut o �bogata activitate politica��? Dupa cum arata
documente ale PCR, precum si cercetarile istoricilor, "biografia lui
Alexandru Sencovici este, insa, mult mai bogata.� Nascut in anul 1902,
la Marghita, aici a si copilarit si a petrecut anii tineretii. In 1925, la 23
de ani, a intrat in Partidul Comunist, in 1928, la doar 10 ani dupa Unirea
cea Mare, de la Alba Iulia, "cand bolsevicii � la umbra Statuii Ungariei
Milenare, simbol al urii si intolerantei � unelteau, in ilegalitate, impotriva
statului national roman, a avut primul conflict cu autoritatile din Oradea,
unde devenise secretarul Partidului Comunist din Ardeal. In anul 1940
este condamnat la cinci ani de recluziune, in lagarul de la Targu Jiu (�)
Detinut aici, Alexandru Sencovici (pe numele sau adevarat si complet
Szenkovicz-Sandor Strul Mauriciu), de profesie lacatus, casatorit, in timpul
razboiului, cu o croitoreasa din Ludus, si-a ascuns originea evreiasca, la
fel ca si toti veteranii bolsevici, precum Ana Pauker (Hannah Robinson),
Alexandru Moghioros (Balogh Jozsef), Silviu Brucan (Saul Bruckner),
Walter Roman (Ern� Neulander), Leontin Salajan (Szilaghi Leon), Leonid
Tismaneanu (Leon Tismenetki), Teohari Georgescu (Baruch Teskovich)
si multi altii (�) Detinut la Targu Jiu, a intrat in gratiile lui Gheorghe
Gheorghiu Dej, care il va ajuta sa promoveze, mai apoi, dupa razboi, in
functii, cand comunistii vin la putere. Dupa munca sindicala a fost
propulsat secretar general al Consiliului General al Muncii si in Frontul
National Democratic, organizatie in care comunistii, urati de romani,
s-au camuflat o vreme. Un proces-verbal al sedintei conducerii FND, din
24 ianuarie 1945, il arata pe Sencovici ca adept al tezei ca Ardealul nu
trebuie proclamat pamant romanesc! "De ce sa il declaram pamant
romanesc?�, clama evreul maghiarizat! La fel zicea, in aceeasi sedinta,
unul dintre tovarasii sai, Vasile Luca (Luka L�szl�), un ceferist care avea
sa devina, doi ani mai tarziu, ministru de Finante. "Nu totul, dar ceva
trebuie sa dam Ungariei!� � spunea el. Era perioada in care sovieticii ii
amenintau pe romani ca "nu le vor da Transilvania numai daca accepta
pierderea Basarabiei si a nordului Bucovinei, integrate in URSS sub
denumirea Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca�.
De acum incolo, ascensiunea politica a lui Alexandru Sencovici
(conform sursei "Bihoreanul.ro�) cunoaste o perioada fulminanta, dupa
ce, in anul 1946, contribuie "la falsificarea alegerilor din cadrul Frontului
Unic Muncitoresc, apoi la cea a scrutinului prin care, desi majoritatea
romanilor votasera cu PNT si PNL, comunistii s-au declarat castigatori�,
ascensiunea lui politica este uimitoare. Bucurandu-se, asa cum aratam,
de increderea lui Gheorghiu Dej, amicitia cu el il va propulsa pe lacatusul
Sencovici sa ajunga, in anul 1949, "ministru adjunct al Muncii�, iar,
apoi, "timp de doua decenii, ministru al Industriei Usoare si al Bunurilor
de Consum. A facut parte din Comitetul Central al PCR, pana in anul
1980. Desi, in martie 1970, a fost eliberat din functie, ramane in CC si in
MAN, deputat de Marghita, cu toate ca locuia in Bucuresti, in Cartierul
Primaverii, rezervat inaltei nomenclaturi, unde avea s-o duca la fel de
bine pana la moarte, cu alimente, delicatese livrate prin reteaua de
magazine cu circuit inchis a Partidului, asistenta medicala asigurata la
Spitalul Elias, cu educatie aleasa pentru cei trei fii.�
Caracterizat de politologul Vladimir Tismaneanu (si el fiu de
nomenclaturisti, tatal lui fiind Leon Tismenetki), in cartea "Stalinismul
pentru eternitate�, printre primii cominternisti, membri ai Internationalei
Comuniste, controlate de Moscova, Alexandru Sencovici se bucura azi,
post-mortem, de toate onorurile postdecembriste: cetatean de onoare, ii
este ridicat un bust, o strada ii poarta numele! Profitor al tuturor
"binefacerilor comuniste�, Alexandru Sencovici a contribuit, cel putin
asa sustin consilierii locali, la "sprijinul neprecupetit al dezvoltarii
vertiginoase a localitatii Marghita: infiintarea fabricilor de confectii si de
incaltaminte�. A avut, intr-adevar, relatii apropiate cu multe personalitati
ale timpului: dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ion Gheorghe
Maurer, Nicolae Ceausescu, relatii care l-au propulsat in functii, care
l-au avantajat, atunci cand a intervenit pentru ridicarea Marghitei.
Si, sinceri sa fim, bine a facut!
Despre cu totul altceva este vorba. Oricum am lua si am intoarce pe
toate fetele hotararea consilierilor locali, a caror decizie nu o vom
contesta (despre morti numai de bine!), treaba este numai si numai a lor,
nu prea da bine alaturarea Mihai Eminescu, simbol national, alaturi tocmai
de Alexandru Sencovici! Totusi, deosebirea este cam de la cer la pamant.
Prilej potrivit pentru a ne aminti si a comenta aici situatii, cazuri iesite din
comun, in masura sa spuna cam totul despre deciziile postdecembriste
ale mai-marilor puternici ai clipei. De neinteles este acel gest prin care,
in timp ce unii veterani din garda stalinista, care au impus comunismul in
Romania, cum este si Alexandru Sencovici, prin Ordonanta de Urgenta
nr. 31/2002, toate statuile, busturile si placile comemorative ale maresalului
Ion Antonescu au fost demolate si interzise la Bucuresti, Piatra Neamt,
Targu-Mures, Sarmasu, prin alte localitati ale Romaniei. La acest aspect
ma refeream, la 28 martie 2008, cand publicam, in "Cuvantul liber�,
editorialul "Ai soarta neamului tau, maresale!�. Escamotarea adevarului,
in cazul maresalului Ion Antonescu, de catre grabitii contabili
contemporani care au adunat doar neimplinirile, nu si meritele mari ale
maresalului, stiut fiind ca, in tragicul an 1940, cand naprasnica nenorocire
s-a abatut asupra Romaniei, cand Statul Roman se afla in pragul
desfiintarii sub amenintarile dictaturii hitleristo-mussolinene, asezand
mai presus de orice constiinta onoarei militare si mandria nationala, Ion
Antonescu si-a asumat, in vreme ce alti lideri politici ai timpului fugeau
de raspundere, greaua povara a salvarii tarii hacuite de lacomia dusmana,
si in Est, si in Vest, si in Nord, si in Sud, de catre URSS si de Stalin, de
Ungaria lui Horthy si de Bulgaria fascista. Chiar atat de repede sa se uite
meritele marelui strateg si patriot din Primul Razboi Mondial, pe frontul
din Moldova, apoi din stralucita campanie impotriva bandelor lui Bela
Kun, la Budapesta, pe Tisa, in anul 1919? In timp ce, in Ungaria, i se ridica
statui lui Horthy Miklos, in vreme ce pe la noi sunt reabilitati si cosmetizati
tradatori de neam si tara, unii condamnati la moarte pentru crime
abominabile, comise in decembrie 1989, prin Harghita si Covasna, in
Romania sunt demolate cele ale lui Ion Antonescu, caruia nu i se da
cinstirea cuvenita la el acasa! Criminalului de razboi Wass Albert, din
ordinul caruia, la Muresenii de Campie si Sucutard, au fost ucisi romani
si evrei, oameni nevinovati, i se cosmetizeaza biografia, i se tiparesc
carti, i se ridica busturi si statui. Ca roman mandru si demn, maresalul Ion
Antonescu, atunci cand a ordonat "Ostasi, va ordon, treceti Prutul!�,
avea un singur gand, un unic tel: intoarcerea, in granitele firesti, a
Basarabiei, a nordului Bucovinei, a Tinutului Hertei, apoi, a partii de
nord a Ardealului, furat prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, a
Cadrilaterului! El, maresalul, dorea "stavilirea parjolului rosu bolsevic�
care s-a abatut peste fratii nostri dintre Prut si Nistru. Recuperarea
teritoriilor rapite, in numele unitatii pamantului romanesc, era unica grija
a omului providential, a militarului desavarsit, crescut in cultul onoarei
si al datoriei fata de eroii neamului. El, cel care numea Transilvania
"sufletul nostru�, increzator ca "nu va fi un singur roman care sa nu
moara pentru ea�, a fost "de straja dreptatii si zid de aparare crestina.�
Poate ca vom intelege si mai bine, plecand de la aceasta realitate,
mahnirea si protestul profesorului univ. dr. clujean, Onufrie Vinteler, care
isi punea, in cartea "Si, totusi, Ardealul��, o intrebare legitima: "Petru
Groza n-a fost comunist, insa si-a luat asupra lui conducerea unui guvern
gratie caruia a fost restituit Romaniei (n.a., prin interventiile pe langa
I. V. Stalin!) Ardealul de Nord, ceea ce a insemnat enorm de mult in acele
vremuri: si atunci de ce a trebuit sa i se demoleze statuia de la Deva?�.
Raspunde la aceasta intrebare distinsul istoric si cercetator clujean
Gelu Neamtu: "Presupunerea mea este ca acest gest necugetat a fost
expresia unei razbunari iredentiste unguresti. De obicei, ungurii
iredentisti sau revizionisti actioneaza cu maini romanesti, fie platindu-le,
fie profitand de prostia sau tembelismul romanesc. Nu asa s-a intamplat
si la Arad, cand s-a ridicat (n.n., sub guvernarea Adrian Nastase, in
2004!) complexul generalilor romani care au omorat si care au luptat
pentru Ungaria Mare?! Deci, noi ne distrugem simbolurile patriotilor
nostri, iar ei ridica statui fostilor martiri care pe pamantul nostru
sfideaza romanismul.�
Ciudat! Pentru ca cineva a indraznit, in 2012, sa recite cateva versuri
din poezia lui Radu Gyr - "Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane�, una
dintre poeziile confiscate si incriminate de autoritatile comuniste, pentru
care autorul a fost condamnat la moarte (pedeapsa fiindu-i comutata la
inchisoare pe viata!), pentru incitare la revolta, text care a circulat din
temnita in temnita prin anii �50, a fost acuzat, culmea, de "antisemitism,
de atitudine scandaloasa, revoltatoare�! Cica, recitand aceste versuri,
cel care o facea era vinovat de incitare la extremism, de ignorarea
deliberata a antisemitismului! Asta in anul 2012, din secolul 21 din mileniul
trei. Ce i-a scandalizat, oare, pe cei de la Centrul pentru Monitorizarea si
Combaterea Antisemitismului, atata timp cat oricine stie si vede ca poezia
nu-i antisemita, ci anticomunista? Versurile: "Nu pentru o lopata de
rumena paine, / Nu pentru patule, nu pentru pogoane, / Ci pentru vazduhul
tau liber de maine, / Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane! // Pentru
sangele neamului tau curs prin santuri, / Pentru cantecul tau, tinut in
piroane, / Pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi, / Ridica-te, Gheorghe,
ridica-te, Ioane //�// Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii! / Ridica-te,
Ioane, pe sfinte ciolane, / Sus, pe lumina din urma-a furtunii, / Ridica-te,
Gheorghe, ridica-te, Ioane!� sa fi deranjat? Radu Gyr a platit, cu varf si
indesat, cu ani grei de temnita si privatiuni, pentru aceasta poezie,
expresia unui destin aparte, a unei existente tragice.
Nu poate fi trecut cu vederea un alt gest, absurd, stupid si revoltator,
despre care am scris, la vremea aceea, intr-un editorial, cuprins si in
cartea preacucernicului parinte protopop onorific Ilie Bucur Sarmasanul,
"Reflectii sufletesti.� Intr-adevar, gestul, o nemernicie fara margini, este
strigator la cer! Martirului Valeriu Gafencu, numit de Nicolae Steinhardt,
monahul de la Rohia, "Sfantul inchisorilor�, edilii orasului Targu-Ocna,
unde el a fost intemnitat, petrecandu-si floarea tineretii, anii de adevarat
martir, i s-a decernat, post-mortem, titlul de "Cetatean de Onoare�,
tocmai pentru "eroismul crestin si umanitar dovedit fata de Dumnezeu si
semeni�. In celula inchisorii de la Targu-Ocna, Valeriu Gafencu se afla,
in aceeasi suferinta, batuti, bolnavi si umiliti, cu Richard W�rbrand, evreu,
trecut in inchisoare la ortodoxie. "Amandoi � pe ultima suta de metri in
drumul spre Dumnezeu� � cum scrie parintele Ilie Bucur. Grav bolnav,
Grigore Gafencu primeste penicilina care sa-i salveze viata. Insa,
penicilina salvatoare o da lui W�rbrand, atat de bolnav, incat pana si
painea trebuia muiata in gura pentru a o putea inghiti. "Gafencu a murit!
W�rbrand a supravietuit, ajungand in America, in Senatul american,
unde si-a aratat ranile suferintei si ale inchisorii�. Ciudat! In anul 2012, o
organizatie pentru monitorizarea antisemitismului, revoltata, nimeni nu
stie din ce motive reale sau inchipuite, cere sa i se retraga lui Gafencu
titlul de "Cetatean de Onoare, acordat post-mortem! Si mai ciudat este
faptul ca, intors in Romania, in anul 1989, Richard W�rbrand, parasind
ortodoxia, nu sufla nici macar un cuvant despre sacrificiul lui Valeriu
Gafencu, ocolind, nu doar adevarul, ci si mormantul celui care si-a dat,
de fapt, viata pentru salvarea vietii lui! Oare asa se scrie istoria?
In acest timp, operandu-se cu doua masuri, unor opresori din acei
ani ai "obsedantului deceniu� si ai "erei ticalosilor� li se ridica statui,
intr-o istorie din ce in ce mai uitata, in locul unei asteptate redesteptari
nationale!
