Memoria documentelor

OVINISMUL SI ROMANOFOBIA,
CONSTANTE ALE PRESEI MAGHIARE
SCRISE DIN TRANSILVANIA

Ca si astazi, presa scrisa de la noi, in cel de-al treilea deceniu al
secolului trecut, isi indeplinea cu profesionalism cele doua functii
fundamentale: cea referentiala, de informare, si cea persuasiva, de
formare de convingeri in randul cititorilor. Impactul publicatiilor zilnice
sau periodice era insa incomparabil mai mare, intrucat � practic � era
singurul mijloc de cunoastere de catre marele public a actualitatii,
intr-o vreme in care mijloacele audio-vizuale practic erau absente. In
epoca interbelica a existat aceeasi larga libertate a cuvantului si a
opiniilor exprimate in public si in scris ca si cea pe care ne-am castigato
dupa decembrie 1989 (interzise erau doar propaganda si publicatiile
comuniste, care militau deschis pentru dezmembrarea Romaniei, pe
care o considerau, la indicatia Moscovei, drept un stat imperialist).
Propaganda sovina si iredentista maghiara, ostila unitatii nationale
romane, desavarsita prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918 si
consfintita prin Tratatul de la Trianon, s-a folosit din plin de aceasta
posibilitate mediatica, atat in interiorul tarii, cat si in strainatate. Cum
nimic nu este nou sub soare, iar istoria tinde sa se repete, sa fie
ciclica, cam toata lumea stie ce si cum scriu, in ultimele doua
decenii si jumatate, anumite ziare si reviste unguresti de prin Ardeal,
atunci cand au in vedere caracterul national, unitar si indivizibil al
tarii noastre...
In aceasta privinta, iata cateva constatari si reflectii existente in
editorialul (nesemnat) din bilunarul "Muresul�, Organ al Partidului
National Roman, An II, Nr. 31 � Targu-Mures, din 5 august 1923. Ele
reflecta foarte bine o stare de spirit si o mentalitate a maghiarimii
ardelene si a publicatiilor destinate publicului maghiar, la aproape
cinci ani dupa constituirea statului national roman:

SA LUAM AMINTE!

"Departe de noi gandul de a samana ura intre neamurile
conlocuitoare in acest binecuvantat colt de tara. Romanul din fire
e indulgent si iertator. Sa vrem si nu putem fi razbunatori pentru
umilirile ce le-am suferit sute de ani sub dominatia maghiara. De
aceea azi, cand am ajuns a fi stapani pe destinele noastre, mai
degraba ne certam noi intre noi si trecem cu vederea ura neimpacata
ce ni-o poarta aceia cari in ruptul capului nu se pot impaca cu noua
intocmire. Pana la un punct intelegem chiar tanguielile si supararea
manunchiului de nationalitati de la noi cari, nemaiputand exploata
munca milioanelor de romani batjocoriti, sunt avizati a munci ei
spre a se intretine.
Observam insa cum in timpul din urma acei cari in primii ani dupa
unire, inspaimantati, taceau chitic, vazand ca�n tara romaneasca
totul se uita, si-au recastigat piuitul si aroganta traditionala. Nu
vorbim de mentalitatea predominatoare in familii si�n societatea
ungureasca, conform careia starile de azi n�ar fi pentru ei decat un
scurt provizorat [sic!], dupa care va veni iarasi stapanirea lor. Liber
e fiecine a crede ce-i convine si daca credinta aceasta ii mangaie,
fie le de bine. Vedem insa cum chiar presa maghiara fara exceptie
se deda tot mai mult la manifestari cari nu pot fi trecute cu vederea
si merita a fi relevate. Cititi oricare gazeta ungureasca din TarguMures si veti vedea cata rautate, cata perfidie si cata ura se desprinde
din fiecare rand tiparit, fata de dominatia romaneasca. Ai crede pe
cuvant ca gazetele acestea nici nu apar in Romania, ci undeva in
vreun orasel din pusta Ungariei. Una din aceste gazete a mers zilele
trecute atat de departe, incat ne batjocorea chiar limba, probabil
comparand-o cu sonora limba ungureasca. De alta parte se cunoaste
campania neintrerupta ce aceasta presa o duce impotriva actualului
primar roman al orasului [Emil A. Dandea � n.n.], campanie izvorata
iarasi din resentimente nationale.
E bine sa luam seama si atacurile acestea sa le punem la punct.�

Selectia textului si prezentarea,

Lasă un comentariu