Acum, cand mai traim o toamna a galbenului
ruginiu, cand, pe tacute, ne pregatim
apropierea de "iarna vulgara� a existentei,
ca intr-o "strofa de lacrimi�, de fiecare data
ne amintim de marele poet Adrian Paunescu.
Murmuram versuri din "Repetabila povara�,
cu gandul la dusii sau inca traitorii nostri
parinti, "enigmatici si cuminti�, la vietile
batranilor singuri la vremea in care prin
repetate toamne, de atatia ani, mereu
"semnale de primejdie� se primesc!
Acum, cand "Si toamna veni in gradina de
vara / Si noi ne trezim deodata ca-i frig / Si,
vai, n-are nimeni dreptul sa moara, / Cat
frunze mai cad peste ape, la dig� (�) si
"catre amurg o luam spre trecut�, realizam
cat de actuala este azi poezia lui Adrian
Paunescu. Cu risipire de generozitate, in
statornica lui pretuire pentru Ardeal si
Romania Mare, amenintata si muscata azi de
autonomii teritoriale, atunci cand "bat
clopote� si "dangate s-amesteca sub cer�,
ne amintim ca poetul se dorea un "Tricolor
uitat in Muntii Apuseni.� Pentru ca iubirea lui
pentru Ardealul "cu muntii lui de aur la
caramb�, a fost, intotdeauna, "punct de
durere si lumina.�
Acum, cand lupii vremii "bat la usi� sub
"arbitrul de cenusa, sub severele examene�
ale vietii de azi, prin care tot mai rare sunt, de
la o vreme incoace, vestile bune, cu
nemarginita incredere in greutatea cuvantului,
ii citim versurile, poezia lui Adrian Paunescu
fiind, ca un testament, cantecul vesnic, cel
fara de moarte.
Acum, cand "E toamna, e groaza, e melancolie�
si ne amintim ce batrani suntem toti, ca
frunzele trecatori, forta ideii si a cuvantului
lui este mai puternica decat tunul. Invingator
si nemuritor, Poetul a ofilit "glorioasele
mediocritati� ale timpului, prin puterea
versului, prin dragoste si generozitate. Si prin
ales, dumnezeiesc si rar har, prin aleasa
chemare si supratalent!
Acum, cand mereu de la o vreme parca
asteptam un semn prin vaierul timpului acesta,
timp atipind, din cand in cand, Poetul, azi
pomenit prin sate uitate de lume, dispretuit
de cei mari, de "haitasii� prezentului, ne aduna
sub bataile de clopot ale acestei Catedrale
a "Invierii Domnului�, pentru vesnicie,
pomenindu-i numele, visand reinvierea unei
noi lumi sub zile cu vanturi agresive, sub
povara "birurilor grele�, anuntand, din
pacate, "In fiecare zi o alta moarte / Si alte
pregatiri de parastas.�
Cu umbra cat cerul Limbii Romane,
purtatorul de aureola poetica, "mana
domneasca de voievod al cuvantului�, cum
il numea un alt mare disparut � uzina de
metafore Fanus Neagu �, Adrian Paunescu
a plecat dintre noi dorind Tarii "minima
dreptate�, cu o datorie implinita "pana la
capat�, prin pronia divina cu rasunet de
glasuri ingeresti, visand o Romanie
"condamnata la Inviere�!
Parintele Indurarilor, Bunul Dumnezeu,
aiba-l in veghea si in pacea Sa! Fie-i odihna
vesnica si pomenirea eterna!
