Asa cum anticipam in articolul
anterior, stresul negativ sau
distresul induce efecte in plan
neurtopsihologic. Printre care as
evidentia tulburarile anxioase,
care pot fi de panica, de anxietate
generalizata, anxioase si depresive
mixte, specificate si nespecificate,
sau asa-numitele reactii
la stres, care pot fi acute, inducand
unele tulburari de adaptare
si conduita, oferind oportunitatea
expertilor din O.M.S. sa deceleze
si sa clasifice comportamentele si
reactiile ce delimiteaza sindromul
si simptomele manifeste ale stresului.
Pe fondul acestor implicatii si al
efectelor nocive induse, problematica
stresului devine din ce in
ce mai importanta si complexa, mai
ales prin natura factorilor agentilor stresori. Un factor generalizant
al stresului, regasit pe
intregul mapamond, il constituie,
spre exemplu, nesiguranta in
raport cu posibilele catastrofe ce
ameninta viata pe pamant, omul
devenind tot mai incapabil sa
preintampine o asemenea catastrofa
iminenta, demonstrandu-si
incapacitatea adaptativa in raport
cu aceste schimbari si cu
dinamica sociala, in general, fiind
inferior multor specii din regnul
animal, mult mai adaptative la
asemenea agenti stresori,
dispund in plus fata de om de
anumite "instrumente�- capacitati
de perceptie superioara speciei
umane. Asemenea capacitati pot
conduce la o redefinire a inteligentei
in raport cu autoprotectia si
nu neaparat cu creatia - creativitatea,
mitul superioritatii omului
fiind spulberat din acest punct de
vedere, omul fiindu-le superior doar
sub raport rational, nu si instinctiv adaptativ. Din aceasta perspectiva,
experienta social - istorica petrecuta
de-a lungul istoriei se constituie intr-un
avertisment serios in ceea ce
priveste superlativizarea ratunii si
gandirii abstracte, avertizand asupra
necesitatii "intoarcerii� la adevaratul
nostru creier, dincolo de
gandirrea si inteligenta artificiala.
Din acest punct de vedere, se pare
ca mai avem mult de invatat de la
animale, acestea reusind sa depaseasca cel mai sofisticat aparat
construit de inteligenta omeneasca,
adica sa perceapa pericolul cu mult
timp inainte de existenta lui fizica.
Un caz concret de anticipare a unei
posibile catastrofe este regasit la
sobolanii de pamant, care avertizeaza
asupra unor catastrofe naturale,
fiind superiori din acest punct
de vedere oamenilor, exemplele
putand fi continuate.
Un alt agent stresor generalizat
se regaseste in permanentele
amenintari cu care ne confruntam,
implicit sau explicit formulate, una
dintre acestea vizand dreptul la
viata si asigurarea conditiilor minime
de subzistenta, coroborate cu
dreptul la munca, care nu mai este
garantat in prezent, devenind sursa
unui stres generalizat pentru cele
mai multe categorii de indivizi, mai ales in randul tinerilor. Din acest
punct de vedere, scoala si educatia,
in general, se pot constitui in
agenti stresori indirecti intrucat nu
mai satisfac raportul si competitia
dintre cerere si oferta de pe piata
muncii, cei mai multi elevi si absolventi
fiind amenintati cu spectrul
somajului, confruntandu-se cu
asemenea sentimente de incertitudine
si devalorizare a personalitatii.
Acestea, si nu numai, devin
cauze explicite ale unui stres cronicizat,
a distresului si overstresului,
ca forme de manifestare a acestui
fenomen. Nimic nu poate fi mai
stresant decat nesiguranta zilei de
maine si lipsa oricarei sperante de
viata, stari si sentimente cu care se
confrunta in prezent cei mai multi
romani, printre care cei mai afectati,
care resimt efectele nocive ale crizei
de sistem sunt tinerii, si nu numai.
Astfel, aceasta categorie de varsta
devine mai neincrezatoare si mai
sceptica, uneori chiar ostila si
refractara fata de societate si
valorile ei, generand o stare de
suficienta de sine si lehamite,
societatea fiind perceputa de cei
mai multi indivizi ca fiind un malaxor
social ce le macina increderea si
optimismul, iluziile si sperantele.
Asa cum am mai aratat, stresul are
un impact negativ generalizat (mai
putin stresul pozitiv-eustresul),
determinand aparitia unor fenomene
destructurante si dezadaptative
in plan social si individual,
putand reconverti sub raport
perceptiv, sentimente, atitudini, aspiratii, idealuri, optiuni, norme si
valori, transformand caractere si
personalitati. Din indivizi increzatori,
cu reale potente de munca,
prin gradul de dependenta fata de
societate, si a lipsei oportunitatilor
ocupationale ale acesteia fata de
individ, ii transforma in oameni
neputinciosi si vulnerabili, fiind
amenintati de spectrul nefast al
stresului. Asemenea situatii
stresante, paradoxale sub raport
teleologic � al scopului, le intalnim
in mediul scolar, mediu care din ce
in ce mai mult devine un agent
stresor pentru cei mai multi tineri.
La care am adauga impactul negativ
al religiei, prin permanentele
amenintari asupra judecatii de apoi
si a consecintelor derivate. Asemenea
situatii ne face sa aprofundam
in analiza intreprinsa raportul
dintre educatie, religie si stres,
chiar daca la prima vedere ar parea
un raport functional si nu unul
disfunctional. Desigur, nu trebuie
accentuate numai dimensiunile
negative ale acestui raport, stresul
si educatia putand fi analizate si
dintr-o perspectiva functionala, ca
variabile complementare, intre ele
instituindu-se de cele mai multe ori
un raport simetric functional, si nu
doar un raport asimetric
disfunctional, cum din pacate se
intampla in mod frecvent.
Conf. univ. dr. IOAN JUDE,
sociolog
(Va urma)
