A fost odata o femeie foarte
sarmana, care avea trei copii, si
o femeie foarte bogata, care
avea de asemenea trei copii. Cea
bogata era asa de zgarcita ca
niciodata nu dadea ceva de
pomana si celei sarace.
Intr-o zi, femeia saraca nu avea
din nou paine pentru cei trei
copii ai ei. Si copiilor le era foame.
Atunci femeia saraca merse la
cea bogata si-i spuse:
- Da-mi, te rog, o paine pentru
copii. Sufera cumplit de foame!
- Nici eu nu am paine, ii spuse
femeia bogata. Cum sa-ti dau tie?
- Dar tu esti bogata, spuse ea,
sigur ca mai ai niste bucati de
paine uscata in dulap.
- Nu, spuse bogata. Daca am
chiar si numai o bucatica de
paine, atunci Dumnezeu s-o
transforme in piatra!
Si saraca pleca cu lacrimi in
ochi. Dupa ce pleca femeia saraca,
bogata le spuse copiilor ei:
- Acum va voi da cate o felie
de paine cu unt. Si merse la dulap
sa ia painea. Dar toate painile din
dulap erau pietre.
- Asta nu face nimic, spuse
femeia bogata. Le dadu copiilor
bani si un cos si le spuse:
- Mergeti, copii, la brutar si
cumparati trei paini proaspete!
Copiii mersera, dar trecu mult
timp pana se reintoarsera.
- De ce ati stat asa de mult?,
intreba femeia bogata.
- Mama, ii spusera copiii, cosul
de paine era ingrozitor de greu.
Femeia deschise cosul si constata
ca si aceste paini se transformasera
in pietre. Atunci se sperie.
Numaidecat merse la brutar si
cumpara paine si prajituri pentru
femeia saraca. Ii duse, de
asemenea, faina, carne si unt.
- Femeie, ii spuse ea, de acum
inainte nu voi mai fi egoista
niciodata. Dumnezeu a transformat
toate painile mele in piatra.
Ce bine ar fi daca ele s-ar reface
in paini pentru a le putea manca
cu fiii mei! Apoi femeia bogata se
duse acasa. Si, iata, toate pietrele
devenira din nou paini.
In concluzie, putem spune:
milostenie inseamna sa te duci
sa-i dai unui om o bucata de paine
atunci cand ii este foame.
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
