Calitatea de cadru didactic universitar in domeniul
sanatatii si medicinei, alaturi de pregatirea profesionala
in domeniul sociologiei si psihosociologiei,
imi confera autoritatea epistemica si imi legitimeaza,
deopotriva, dreptul si obligatia de a face publice
cunostintele dobandite legate de acest fenomen
psihosociologic cotidian, care este stresul, alaturi
de metodele de contracarare si anihilare ale acestuia,
prin lupta si rezistenta impotriva si in fata sa, ceea
ce in limbajul anglo-saxon este desemnat prin
conceptul de coping. Fiind un fenomen cu profunde
implicatii psihologice si sociale, stresul este analizat
in stricta interdependenta cu factorii care
influenteaza procesele psihice afective, fiind o forma
de manifestare cauzata de unele structuri afective,
inducand, dupa cum se stie, mai mult efecte negative
asupra psihicului uman, intre acest fenomen si
afectivitate instituindu-se permanente raporturi de
interconditionare si interferenta cauzala. Se
subintelege ca o asemenea tematica ce vizeaza un
fenomen atat de important prezinta o importanta
deosebita, stresul fiind un fenomen cotidian cu un
impact deosebit de nociv pentru sanatatea individului
si a perspectivei sale de viata, prin extrapolare
inducand un impact distructiv asupra intregii
societati. De aceea consideram ca este necesar si
important sa stim ce este stresul, dincolo de
perceptia si evaluarea empirica � bazata pe simtul
comun, care sunt cauzele � etiologia ce induce un
asemenea fenomen complex, fazele, tipologiile,
mecanismele si formele sale de manifestare, precum
si tehnicile utilizate in vederea gestionarii stresului,
prin intermediul carora se incearca diminuarea
acestui fenomen, circumscrise sub raport
epistemologic si operational conceptului de coping.
Incercand sa raspundem la aceste intrebari, de la
inceput vom sublinia faptul ca stresul este un
fenomen deosebit de complex cu incidenta etiologica
diversa, implicand atat factori de natura
biologica-fiziologica, psihologica, psihosociologica
si culturala. Printre factorii psihologici, cei mai
importanti se regasesc in structura afectivitatii, in
mod deosebit a emotiilor negative - astenice, care
prin impactul negativ produs devin o sursa de stres
pentru orice individ aflat sub incidenta unor
asemenea emotii.
Din punct de istoric, fenomenul si conceptul de
stres nu are un trecut identic cu existenta sa propriuzisa,
stresul fiind analizat stiintific, atat sub raport
etiologic, cat si a formelor sale de manifestare, alaturi
de efectele induse si mecanismele prin intermediul
carora se produce doar in anul 1925, avandu-l ca
"parinte� pe savantul american H.Selye. In definirea
stresului au existat mai multe opinii si definitii
operationale, ceea ce permite desprinderea unui
gen proxim al acestor definitii - numitor comun,
concretizat prin urmatoarele note comune: tensiune,
incordare, disconfort, reactii ale organismului la
diversi factori-agenti stresanti. Din acest punct de
vedere, H. Selye defineste stresul ca a fi "raspunsul
nespecific al corpului fata de orice solicitare
adresata lui�, sau ca un "sindrom general de
adaptare�- S.G.A.
Pentru a intelege mai bine aceasta definitie data
stresului de Selye, vom recurge la un exemplu ce
implica un raspuns nespecific ca urmare a actiunii
unui agent stresor, cum ar fi frigul, spre exemplu, daca
climatul ambiental dintr-o masina (autoturism) scade
sub 20�C, dupa 2-3 ore de stat in masina, fara sa
intreprindem ceva, vom avea o stare de oboseala si
disconfort, starea este cauzata de actiunea
nespecifica a frigului, adica de stres. Aceeasi reactie
o vom avea si la temperaturi de peste 40�C, microclimat
care face ca organismul uman sa sufere modificari
metabolice, endocrine si stari psihice, ca urmare a
actiunii agentilor stresori.
Mai sunt si alte definitii pe care le vom reda in
forma lor cea mai sintetica: "rezultatul unui stimul care
face sa creasca activitatea organismului mai rapid
decat adaptarea�; "discrepanta dintre cererea din
exterior si capacitatea de raspuns a individului�
(foarte frecventa in randul elevilor si studentilor); "un
dezechilibru, intens perceput subiectiv dintre
cerintele impuse organismului si capacitatea sa de
raspuns�. Alti specialisti identifica stresul cu
agresiunea exercitata asupra organismului. Exista
vizibile diferente intre stresul analizat si explicat
stiintific si fenomenul resimtit pe cale empirica, ca
fenomen manifestat si resimtit. Daca sub raport
stiintific stresul cunoaste mai multe semnificatii
semantice, din punct de vedere empiric stresul este
limitat si identificat cu agentii stresori, adica cu
factorii care concura la acest disconfort psihosomatic
si psihosociologic.
Trebuie mentionat si constientizat faptul ca, pe
langa agentii stresori cauzatori ai stresului, exista si
asa-numitele situatii stresante, care apar cu
precadere pe fondul amplificarii si chiar al denaturarii
perceptiilor si judecatilor evaluative legate de
imposibilitatea adaptativa si integrativa a individului,
pe fondul unei crize generalizate de sistem. Situatii
cand individul trebuie sa depuna un efort suplimentar,
fizic si psihic, uzandu-se psihoenergetic printr-un
consum de energie ce-i depaseste uneori capacitatea
de rezistenta in fata unor agenti stresori. Pe fondul
acestui consum bio si psihoenergetic apar in plan
neurofiziologic, neuropsihic si endocrin unele
schimbari si dezechilibre care conduc la accentuarea
starilor de frustrare, nemultumire, incertitudine,
culminand cu anxietatea si depresia psihica
individuala si colectiva, ceea ce in ultima
instanta se identifica prin anumite structuri negative
ale afectivitatii, generand stresul negativ sau
distresul. Asupra acestei forme de stres voi reveni in
articolul urmator.
Conf. univ. dr. IOAN JUDE, sociolog
(va urma)
