O veritabila incantare a spiritului!
"La Eminescu, in poeme, / se intra intr-o institutie, / cu portar si contabil-sef, /
adica, nu se intra oricand si oricum. //�// La iesire, iti predai aripile, / treci prin
detectorul de metafore, / iti reiei cheile si codul de bare / si apoi te intorci / la
penitenta problemelor cotidiene� ("Institutia Eminescu�).
Am apelat la aceste versuri tutelare ale poetului
Razvan Ducan din cartea "Poporul de prosti versus
Eminescu� (Editura NICO), pentru a le aseza
in demersul modestelor mele incercari de a da
contur unor idei desprinse in urma unei lecturi
de o noapte a noii carti cu care iese in lume poetul,
izvorata dintr-o profunda constiinta scriitoriceasca
a exploziei imaginative.
Pentru ca, intr-adevar, Eminescu este o
"institutie�! Iar concentrarea expresiei in starea
lirica, acuitatea meditativa, parabola fictionala,
asezate sub semnul delicatetei sensibilitatii trebuie
sa fie hotaratoare, la inaltimea receptarii coerente
a ordinii secrete a lucrurilor. Dezinvolt in cultivarea
unui nou timbru poetic, tocmai pentru a reda
intensitatea abstractiunii intr-o viziune picturalopoetica
adeseori, Razvan Ducam adopta o interesanta arhitectura poetica
personala, la dimensiunea talentului lui literar. Dovezi ale aptitudinilor si ale
exploziei imaginare, adevarate exercitii de meditatie, de gandire intr-o dinamica
particulara, sunt si versurile: "De-aceea cu flori, va rog, nu veniti, / Mai bine
aduceti-i meteoriti. // O luna plina, din argint moale, / Sa-i varsati mai bine la
picioare. // Din inalt aduceti marile soapte, / Din crengile cerului, stelele coapte�
("La statuia poetului de ziua lui de nastere�); "Au ruginit potcoavele Calului
Alb, / Chiar el ajuns-a verde pe perete, //�//� "Pe Mures, apa curge-n continuare, /
Curge lin, in limpezimi si spuma, / Si lumea bea, tot rafuieli mai vechi, / Si nu mai
stie daca-i rea sau buna. // Nedumerit e si acuma Eminescu, / Contumacia devenita-a
axioma, / Daca la Calarasi sau Kossuth strada-i unde, / A poposit in drum spre Mica
Roma� ("Eminescu la Targu-Mures�); "Miroase a tei oraselul meu de provincie / Pe
unde Eminescu a trecut candva, / Sa duca la Blaj o parte din sine, / O Parte din
Blaj cu sine sa ia� ("Miroase a tei oraselul meu de provincie�); "Acasa, in
frumoasa Bucovina, / Si Lepturariu-ti poarta doliu de lumina�� ("Vorbind cu
Blajul�); "Pamantul l-au facut din martipan / Si tot inaltul l-au vopsit cu stele, /
Sa-i zboare visul intr-un iarmaroc, / Pe-un cer "nemarginit�, cu ghilimele�.
("Visele lui Eminescu�).
Operand cu instrumentele exprimate prin noutatea altor trairi poetice decat
cele de pana acum, totul fiind subordonat unor atitudini in jocul subtil al
imaginatiei lirice, Razvan Ducan recurge la o accentuare a emotiilor printr-o
alura moderna, printr-o pronuntata inclinatie spre inventarea unor noi
constructii poetice ale ipostazei afective. O maniera interesanta in semnificatia
spatiilor interioare ale poemelor, uneori prin acel modul parodic al dinamicii
particulare: "pigmeii au facut coada la marait�; "Pentru ca arata temperatura
perfecta / a timpului sau imperfect, / medicii au crezut ca este un termometru
defect. //�// Asa si-a umplut portofelul cu frunze / si buzunarele cu pietre
pretioase� ("Viata lui Mihai Eminescu�); "L-au ingropat cu gandul ca este usor
biodegradabil / Si ca poemele lui nu vor sari departe de trunchi�; "Unii sunt de
parere ca oasele lui Mihai Eminescu / Ar trebui luate de la Bellu si puse intr-un
acvariu, / Ca sa ne uitam la el ca la pesti //�// Nu de alta, ci ca sa se intre in
Cartea Recordurilor, / aratandu-se cum poate fi tulburat un somn de veci, / cu
care sa se hraneasca unul sau altul� ("Longinus versus Eminescu�); "Teii
fosnind in Copou, / Pe aceeasi lungime de unda, / Cu ramuri si frunze, ferind, /
Tandreti calcate la dunga� ("La Iasi�), "Stetoscopul pus pe podeaua unde
statea / ar auzi, de atunci, nelinistea sa, / tactul batut cu piciorul, dupa tahicardie
de stea� ("La Casa Pogor�); "Vazut-a nevederea, / Auzit-a neauzitul, / Spus-a
nemaispusele� ("Precizari�); "Eminescu levita. / Se ridica din cand in cand de
la pamant / si intra in tagma ingerilor. / Uneori calca pe ape, asemeni
Mantuitorului� ("Eminescu levita�).
La Razvan Ducan tacerea "are niste pernite de pisica la picioarele ei de
miriapod�, Eminescu si Creanga "fiecare si-a facut umbra celuilalt, / Sa nu fie
singur�, poetul vede "o lumanare aprinsa intr-o colivie de pasare�, "uneori,
noaptea / inchidea brusc cartea, / ca sa prinda fulgere�, dar si "sa prinda
momentul in care o stea / isi tragea sufletul pe file, / si pe care dorea sa
o-nvete sanscrita�; "Eminescu este primul ce-a deschis / Culoar de navigatie
aeriana, / Patentand mirosul florilor de tei�; la Bellu, la capataiul Poetului
"responsabililor cu galagia� li s-au furat instrumentele si "mimeaza partitura�.
Poet adevarat, cu stiinta scrisului, cu rafinament structural dand valoare
lirismului prin sugestive tablouri lirice ale exercitiilor de imaginatie, printr-o
originalitate de fond, ironic uneori, si prin supletea redarii viziunilor, Razvan
Ducan, folosindu-l pe Eminescu drept punct de reper, prin acorduri confesive,
prin metafora frumoasa si inspiratie, ne ofera versuri admirabile: "Eminescu a
fost un fir cu plumb / Dupa el s-a ridicat pe verticala Cultura Romana�; el "este
sigilat intr-o capsula de timp purtand codul 1889�; "Manuscrisele lui Eminescu
de la Academia Romana / sunt asemenea Giulgiului de la Torino, / Cu ele s-a
invelit poetul, / Sa nu-i fie frig de la astrele stinse demult�; "Poemele lui Eminescu /
sunt statui in raza pietrificata a cuvantului�; fiecare poem de-al lui este precum
"o bucata de aschie din Crucea Mantuitorului�; "puse pe limba, poemele au
gustul marii�; "Eminescu traieste aici cu viteza luminii�; "Eminescu lucreaza si
acum in PIB-ul tarii�.
Azi, cand "poate merge oricine la automatul / de dezmormantare a trecutului�,
"La sfarsitul misiunii, / Eminescu si-a predat ingerul, / descarcandu-se de
gestiune. / Apoi a murit. / El, nu ingerul. // Acum ingerul scrie carti / despre
Eminescu / Si, din cand in cand, / ii duce o floare la Bellu. //�// Ingerul are o
aura in jurul capului / Acolo este Eminescu�. "Bronzat de timp ne priveste din
bronz / Si impietrit ne priveste din piatra, / Din miile de ipostaze ne priveste, /
Dar are o privire-nlacrimata�.
Fantezie, talent si cultura, in noua carte a poetului Razvan Ducan, sub acel
imperativ al identitatii. O veritabila incantare a spiritului!
LAZAR LADARIU
MARIANA CRISTESCU,
intre "Timpul iubirilor�
si "Pamantul care doare�
sau
"Manifest pentru invesnicirea
Neamului
si-a Limbii�
Am primit, cu emotie, doua carti de la prietena
noastra, Mariana Cristescu, cunoscuta scriitoare
din Targu-Mures, care impreuna cu Lazar Ladariu
au polarizat in jurul lor un nucleu de iubitori de
limba romana si neam, avand crez mobilizator
cuvintele lui Grigore Vieru: "Ca sa fii roman
trebuie sa poti! �
"Timpul iubirilor� si "Pamantul care doare �
Cealalta Romanie� sunt cele doua carti la care fac
vorbire, aparute, in 2013, la Editura NICO, si primite
de la Mariana Cristescu, membra a Ligii Scriitorilor
si a Uniunii Ziaristilor Profesionisti, cu dedicatia:
"Pentru Titina si Al.Florin Tene � cu multa iubire si
nesfarsita recunostinta�, si unde, in "Cuvant
inainte�, din volumul "Pamantul care doare�,
autoarea face o dureroasa marturisire, care se
constituie "firul rosu� ce strabate cele doua carti:
"Este cartea de dureroasa iubire a unui om obisnuit �
membru al poporului roman�, care isi vede patria
sfartecata de aproape un secol, in care istoria,
tradatorii de neam si neprietenii au zdrobit si scos
la mezat, bucata cu bucata, triumful Romaniei Mari,
castigat cu sange prin vremi, pamantul albit de
oasele bunicilor fara de mormant si codrul - frate-n
timpuri de restriste.�
In volumul "Timpul iubirilor�, autoarea abordeaza
cele mai stringente probleme actuale care-i macina
pe romani si comunitatea locala. Cu talentul
adevaratului scriitor al carui "barometru� vibreaza
pana si la frumusetea infloririi magnoliilor, autoarea
se bucura de supravietuirea unei vrabiute salvata
de cainele de vanatoare, sau se intristeaza de
"penibilul ineptiilor TV cu pretentii jurnalisticomoralizatoare�,
vadit "aranjate�: "singurul motiv
pentru care nu am schimbat postul a fost placerea
de a-l auzi in direct pe parintele Nicolae Gheorghe
Sincan�, luat la rost de niste "babe barfitoare�,
pentru ca s-a abatut de la dogma, coborand in
mijlocul Cetatii, intre enoriasi.
Rosia Montana este in atentia Marianei
Cristescu, asa cum ii sta bine unui jurnalist implicat
in marile probleme ale Tarii, propunand ca aceasta
comuna, care sta "pe o comoara de aur�, sa fie
inclusa in patrimoniul UNESCO.
Autoarea dezbate, in "Istoria ascunsa in beci�,
problema Columnei lui Traian, despre care, cu
profesionalismul istoricului, reaminteste ca, in ziua
de 12 mai anul current, s-au implinit 1900 de ani de
la inaugurarea, la Roma, a operei celebrului
arhitect Apollodor din Damasc, o copie a acesteia
aflandu-se in muzeul National de Istorie a Romaniei,
in Lapidarium-ul construit special pentru conservarea
ei. Articolul despre care facem vorbire
mentioneaza si faptul ca, din ce in ce mai des,
cercetatori istorici din intreaga lume recunosc, multi
chiar fatis, ca primele civilizatii s-au nascut in
Transilvania, mai exact in Ardeal, cum sustine un
document din Biblioteca de la Viena, despre
trecutul fabulos al acestui teritoriu.
"Timpul iubirilor� se incheie cu un impresionant
articol intitulat "De la Nichita la Marcel Naste si
inapoi�, unde autoarea descopera ca, "dincolo�
de mesajul estetic si de cel emotional, "transpare,
chiar si unui ochi neavizat, al iubitorului de arta,
glasul de dincolo de materie, din pamanturi,
incarcat cu noduri si semne din care isi impleteste
scara catre cer�, tanarul Marcel Naste, a carui
opera picturala se apropie de poezia lui Nichita,
fiindca tot ce este atat de simplu "devine de
neinteles�, cum ar spune Nichita Stanescu. Citind
acest volum, mi-am adus aminte de ce spunea Emil
Cioran, cuvinte pe care le regasesc si la Mariana
Cristescu, sub alta forma si cu mai mult fior: "Cand
valorile pentru care lupta un neam se cristalizeaza
intr-o adevarata lume istorica, atunci acel neam
s-a integrat in devenirea culturala�.
Daca in cele 34 de articole din acest volum
autoarea transmite cititorului mesajul iubirii, ca o
chemare fata de personalitati carora le spune ca este
timpul "jertfei de sine si al iubirilor fundamentale�, in
al doilea volum, Mariana Cristescu promoveaza valorile
neamului romanesc, fiindca, pentru dansa, "Patria
inseamna infinit mai mult decat scrie in toate
dictionarele lumii (�) m-am straduit sa o slujesc asa
cum m-au invatat ostenii din viata mea: tatal meu,
unchii, bunicii, decorati pentru bravura pe fronturile
celor doua Razboaie Mondiale, unii cazuti la datorie,
putinii prieteni de atitudine morala ai zilelor noastre�.
In articolul "Vremea in care bufonii devin eroi�,
autoarea dezbate problema mormintelor lui Mircea
cel Batran, de la Cozia, a capului lui Mihai Viteazul si
a trupului, inmormantate in locuri diferite, la
Manastirea Dealu si la Turda, dezvaluind intentia
fostului ministru al Culturii, Kelemen Hunor, de a
profana mormintele, exhumand trupurile domnitorilor
romani pentru a li se preleva mostre ADN.
Fapt ce o revolta pe autoare, care striga cu
disperarea intelectualului: "La Rahova cu profanatorii
neamului romanesc!�.
In "Tradarile intelectualilor duc la prabusirea
noastra�, dar si in "Un Katyn romanesc aproape uitat:
FANTANA ALBA�, Mariana Cristescu reaminteste
crimele sovieticilor asupra patriotilor romani, unii din
interiorul Bisericii Ortodoxe. Interviul cu parintele
Iustin Parvu, pe care-l citeste in "Jurnal de Chisinau�,
ii da posibilitatea autoarei sa rememoreze manifestari
cultural-patriotice desfasurate in Basarabia, dar si
sa readuca in atentia publicului busturile din piatra
si bronz ale poetului Grigore Vieru, din Pitesti,
Bucuresti, Alba Iulia, Iasi, Ramnicu Sarat, TarguMures, continuand, in "Manifest pentru invesnicirea
Neamului si-a Limbii�, pledoaria pentru aducerea
acasa a pamanturilor rapite.
"Romania despre care tacem din ce in ce mai
des�� este unul din cele mai profunde si esentiale
eseuri, prin care se caracterizeaza sufletul de
romanca al Marianei Cristescu, deschis precum cele
doua carti despre care facem vorbire. Eseul se
deschide cu un citat din Vasile Parvan, care sublinia:
"Dintre tarile care alcatuiesc Romania de azi,
Dobrogea este cea mai veche tara romana (�).�
Dupa ce face un expozeu despre istoria acestei "tari�
dobrogene, incepand cu descoperirile arheologice
de langa Varna, datand din perioada 4700-4200 i.Hr,
autoarea desfasoara importantele perioade istorice,
oprindu-se cu nostalgie asupra frumusetii
Cadrilaterului, unde Regina Maria, in anul 1928,
incepe constructia unui mic castel, la Balcic.
Mariana Cristescu, cu sufletul incarcat de durere,
ne reaminteste de Tratatul de la Craiova, din
7 septembrie 1940, cand a fost cedat Bulgariei, in
mod rusinos, Cadrilaterul, adica un teritoriu de 7.726
km patrati, cu 378.000 de locuitori, unde se aflau
orasele Balcic, Silistra, Turtucaia si Bazargic.
E multa istorie in "Pamantul care doare-Cealalta
Romanie �, e multa dragoste de tara si neamul
romanesc, multa iubire de istoria acestui popor, iar
toate acestea incap atat de dureros in versurile
poeziei "Nu plange, maica Romanie!�, gasita in ranita
unui soldat mort in toamna anului 1918, pe muntele
Sorica, din Carpatii de Curbura, reprodusa pe ultima
coperta a cartii: "Nu plange, maica Romanie!/ Aduna
tot ce-i bun sub soare;/ Ne cheama si pe noi la
praznic,/ Cand Romania va fi mare!�. La aceste
impresionante versuri adaug ce scrie Mariana
Cristescu pe ultima coperta a volumului "Timpul
iubirilor�: "Acum, cand totul se naruie in jur, e timpul
jertfei de sine si al iubirilor fundamentale. Calea e
lunga si scara inalta. Vino alaturi, Prietene!�
Cele doua volume, alaturi de celelalte publicate
de scriitoarea Mariana Cristescu, adevarate
marturisiri de credinta, cu referiri competente la o
larga panoplie de probleme ce preocupa prezentul,
prin abordarea istoriei neamului, ne arata in autoare
un cerebral care sfideaza divagatia parazitara, tintind
mereu precizia si rigoarea. Eseurile autoarei sunt bine
organizate, la toate nivelurile textului, din care
razbate o etica si o filozofie: curajul si lasitatea in
istorie, dar si in prezent, obsesia adevarului, criza
ontologica a fiintei si lumina morala.
Al. FLORIN TENE
