Un pustnic a plecat la manastire de copil. Dupa treizeci de ani de
pustnicie, l-a ispitit dorul de a merge intr-o duminica in lume sa vada
cum se roaga lumea in Biserica. I-a cerut binecuvantare staretului de
a pleca la o Biserica din primul sat pe care il va intalni. Staretul ii
spune: �Daca, crezi ca-ti este de folos, du-te! Dar te vei sminti!� S-a
dus pustnicul. A intrat intr-o Biserica, s-a asezat intr-un colt mai ferit de
lume si asculta cu luare aminte Sfanta Liturghie. Uitandu-se mai atent
peste lumea din Biserica, o minune! Pe unii oameni ii vedea cu capul
pe umeri si pe altii fara cap. Cand s-a uitat la parintele din Sfantul Altar,
il vede si pe el, cand cu cap, cand fara cap. L-a cuprins frica de o asa
infricosata vedere si parere de rau, ca nu a dat ascultare staretului de
a nu pleca in lume. A iesit din Biserica speriat si s-a dus la staret
cerandu-si iertare.
Staretul il linisteste, spunandu-i: "Nu-i din cauza aceasta, frate,
Dumnezeu ti-a aratat cum se roaga cei din lume, pentru ca aceasta ai
vrut sa vezi. Cei fara de cap erau aceia care nu erau cu luare aminte la
Sfanta Liturghie, cei care vorbeau, cei care se uitau in stanga si in
dreapta sa vada cu ce erau imbracati cei care intrau in Biserica; cei care
se gandeau pe acasa. Iar cei cu cap, erau cei care erau cu adevarat
prezenti la Sfanta Liturghie. Preotul cand era sustras de galagia din biserica,
nu mai era prezent la rugaciune, de aceea il vedeai fara cap�.
Asa se intampla cu aceia care vorbesc in Biserica.
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
