- Stimate domnule Nicolae
Baciut, pentru inceput, lamuritine,
rogu-va: de ce si cat de veche
e "Vatra veche�?
- "Vatra veche� e... noua. Ea s-a
nascut in 2009, dintr-o amaraciune
personala, generata de ceea ce
ar fi fost de asteptat sa fie revista
"Vatra� la Targu-Mures si ceea ce
este. Eu am lucrat la revista
"Vatra� din 1983 pana in 2003, o
suma de ani pe care putini o pot
egala, dar doar pana in 1990 am
simtit ca revista isi respecta
programul pe care si l-a asumat in
1971, la fondarea seriei noi, cu
Romulus Guga redactor-sef. Ma
numar printre cei care au lucrat
cel mai mult la aceasta revista, iam
intrecut pe toti cei care au
fondat-o, ca timp.
Constatand, insa, ca revista nu
mai ilustreaza cultura mureseana
decat intr-un segment al ei, reprezentat
de un grup restrans si
exclusivist de autori, fiind ignorati
zeci de autori de carte targumure
seni, despre care nu s-a scris
niciun rand, de aproape doua
decenii, nici ca la "mica publicitate�:
" A aparut volumul, semnat
de...�, intre acestia numarandu-se
pana si unul dintre fondatorii ei,
Mihai Sin, iar evenimentele unor
institutii de cultura importante �
Teatrul National, Teatrul "Ariel�,
Filarmonica, Muzeul Judetean,
Biblioteca Judeteana s.a., fiind
tratate cu dezinteres, am simtit
nevoia sa fac ceva pentru cei
marginalizati de noua directie
a revistei.
De-aceea, am fondat in 2009
revista "Vatra veche�, serie
veche... noua, intr-o incercare de
a cuprinde intre copertile sale un
orizont cultural mai mare, in care
contributia locala sa aiba alta
vizibilitate, integrata in cultura
nationala.
Nu m-am revoltat, nu am adunat
semnaturi de protestatari nemultumiti
de schimbarea de macaz a
revistei "Vatra�, ci am realizata o
alta "Vatra�, ...veche, care sa fie
atat cat e cu putinta, continuatoarea
seriei Romulus Guga,
preluand rubrici ale revistei,
antrenand colaboratori vechi, dar
si nume noi, nu doar din TarguMures, ci din lumea larga!
Se pare ca proiectul a gasit
suficient ecou, iar revista a crescut
in cateva luni, de la 20 la 88 de
pagini, oprindu-ma aici, pentru ca
nu e usor sa suporti din propriile
buzunare costurile de editare ale
unei publicatii cu un numar foarte
mare de pagini, desi in portofoliu sau
adunat cateva mii de pagini,
care asteapta sa intre in "Vatra
veche�.
In timp ce cealalta revista prime
ste bani de la buget, are angajati,
ii sunt asigurate cheltuielile de
editare, "Vatra veche� se face printrun
voluntariat total si pe cheltuiala
personala, pentru ca revista nu se
difuzeaza doar la peste 15.000 de
adrese de email, dar se si tipareste
pe hartie.
In cinci ani de la aparitie, revista
are adunate 60 de numere si doua
suplimente, la Centenarul nasterii lui
N. Steinhardt si la marcarea a 30 de
ani de la moartea lui Romulus Guga!
E un raft de biblioteca, greu de
trecut cu vederea, o marturie despre
un timp... incrancenat, din care,
candva, sper, se vor cerne valorile.
- Si inca o nedumerire: care este
criteriul dupa care v-ati oprit la sau
ati mers pana la (depinde din ce
parte privesti!) 88 de pagini pentru
fiecare numar?
- Cifra isi are simbolistica ei,
dincolo de constrangerile economice.
Pentru mine, cifra 88 reprezinta
inainte de toate numarul celulei in
care N. Steinhardt a fost intemnitat
la Gherla, alaturi de alti buni crestini,
celula in care, dupa cum se marturise
ste in "Jurnalul fericirii�, se
oficia, pe ascuns, intr-un ecumenism
pilduitor, Liturghia, intr-o atmosfera
�mai incarcata de Duh decat
cele mai fastuoase ceremonii din
cele mai marete catedrale ale lumii�.
De-aceea "Vatra veche� aduna,
intr-un ecumenism... cultural, fara
restrictii si fara prejudecati, autori
care cred in salvarea prin credinta
si cultura.
- Pastrandu-ne in domeniul cifrelor
� cati cititori estimati ca aveti?
- E greu de estimat! Mai ales
acum, cand parca nu se prea inghesuie
lumea la citit. M-as bucura
sa avem macar cititori buni, pentru
ca truda noastra sa nu fie zadarnica.
Am creat o rubrica, "Curier�, in
care publicam corespondenta cu
colaboratorii si cititorii nostri. Sunt
suficiente temeiuri sa credem ca
cititorii nostri sunt mai buni decat
cititorii altor reviste!
- In peisajul presei literare
romanesti, unde plasati "Vatra
veche�, ce aduce ea nou, ce-i este
propriu si o face inconfundabila?
- In primul rand e noua ideea de a
nu da cu piciorul la ceea ce e vechi,
dar nu si uzat. Am preluat ceea ce a
insemnat modul de implicare al
revistei "Vatra�, seria Romulus Guga,
in viata culturala. Am optat pentru
un mod interactiv de colaborare cu
receptorii nostri, venind in orizontul
lor de asteptare, verificat prin
corespondenta cu ei, prin intalnirile
cu ei.
In plus, ce este... nou, oarecum si
in contra obiceiurilor vechi, e ca nu
cultivam spiritul de gasca, revista
fiind deschisa tuturor celor care
doresc sa ni se alature, fara deosebire
de... orientare ideologica
(literara, de partid...). Cine accepta
aceasta regula a... jocului accepta
ca e loc pentru toata lumea, ca
singurul lucru care conteaza, pana
la urma, e valoarea. In cinci ani de
aparitie, am inregistrat doar doua
"mofturi�. Un autor, nu-l numim, ca
sa nu se rusineze, a cerut sa fie scos
din revista, unde ii publicasem un
interviu, pentru ca, in acelasi numar,
era publicat si un poet pe care il
acuza de mari pacate. Am retiparit
acel numar intr-o varianta modificata,
fara pomenitul interviu. Sigur,
peste timp, autorul nostru si-a pus
cenusa in cap, recunoscandu-si nu
doar gestul, ci si eroarea, autorul
neavand invocatele pacate! Un alt
autor mi-a trimis o scrisoare patetica,
cerand sa scoatem din caseta
redactionala pe Adam Puslojic,
acuzandu-l de cate-n lume si stele.
Sigur, era dreptul lui sa judece, dar
si dreptul nostru de a nu fi de acord
cu el si de a nu-i mai trimite nici
macar revista, prin email. Nimeni nu
mai poate fi obligat sa citeasca o
revista. Daca vrea sa ne citeasca,
trebuie sa ne accepte, asa cum
suntem, cu bune si rele.
Totodata, am deschis paginile
revistei pentru autori din largul lumii,
din Canada pana-n Australia. Fara
prejudecati si fara resentimente.
Am fost, ramanem generosi cu cei
tineri si nici nu trantim usa in nas
cuiva din considerente de varsta,
nimeni nu devine indezirabil doar
pentru ca ... a imbatranit.
Fiecare numar e si o... expozitie
virtuala. Fiecare numar e ilustrat cu
lucrari de arta ale unui autor, cu o
prezentare, cand se poate si cu cate
un interviu.
N-au lipsit din niciun numar
traducerile din literatura universala.
N-am renuntat la "Documentele
continuitatii�, rubrica celebra in
"Vatra� lui Guga.
Am pus un mare accent si pe
temele religioase, o deschidere care
a adus un spor de interes pentru
"Vatra veche�.
Incercam, numar de numar, sa fim
noi si... vechi in acelasi timp!
- Si, ca veni vorba de presa
literara, ce are ea bun si ce are mai
putin bun? Dar, mai ales, ce viitor
are ea?
- Presa literara s-a colorat intens.
Pe langa vechi publicatii au aparut
multe noi. Peste tot in tara. Ce nu au
inteles unele dintre cele... vechi e
ca nu se poate trai la nesfarsit din
gloria de altadata, ca piata presei
culturale s-a schimbat, e plina de
dinamism, si ca o publicatie nu
ramane la nesfarsit... mare, fiindca
ea a fost candva... mare.
Apoi, e paguboasa si caderea in
localismul creator, in excesele
localiste, care provincializeaza, care
nu vad padurea de copaci.
Pacatul presei literare mai vine si
din lene, din comoditate, din dispret/
lipsa de respect fata de cititori. Vine
si din incapacitatea de adaptare la
schimbarile din viata de zi cu zi.
Schimbari care ar putea fi, la un
moment dat, necrutatoare, cand
cei... vechi, invatati cu publicatiile
tiparite pe hartie nu vor mai fi, cand
variantele electronice vor pune
stapanire pe noile generatii de
cititori, cand, inevitabil, publicatiile
literare nu vor mai putea fi, nici in
forma, nici in continut, ceea ce au
fost ieri. Nici macar ceea ce sunt azi.
Ritmul schimbarilor e aiuritor, incat
e greu de anticipat ce se va intampla
cu publicatiile literare.
- Sunteti factotum aici, la
"Vatra veche� � ce va da aceasta
putere de a aparea cu punctualitate,
luna de luna, fara sprijin
financiar?
- Nu e usor sa tiparesti pe cont
propriu o publicatie. Nici sa o
realizezi aproape de unul singur!
Fiindca eu fac sumarele, eu aleg
ilustratiile, eu procesez fotografiile,
eu tehnoredactez, eu
corectez, secondat, cand se
poate, de Rodica Lazarescu, tot
un spirit voluntar si devotat. Eu
difuzez revista.
Dar ce tonifiant e sa stii ca nu-ti
dicteaza nimeni pe cine si ce sa
publici, fiindca te finanteaza.
Sigur, nu poate fi acceptabil ca
"Vatra veche� sa apara pe
cheltuiala mea, dar sa fie in grafic,
luna de luna, in timp ce surata din
Targu-Mures sa apara din bani
publici, cu multi angajati, cu
cheltuielile asigurate, confort
care le da si lejeritatea de a aparea
cu intarzieri ca la CFR! Parca ar fi
loc de putina democratie si de
impartirea echitabila a sustinerii.
Un fost ministru al culturii, atunci
cand am solicitat si eu finantare
pentru "Vatra veche� a decis, cu
de la sine putere, sa fie finantata
doar "Vatra�. Fara sa faca o
analiza a ceea ce sunt cele doua
publicatii, nu ce a fost cealalta,
candva.
- In luna octombrie, numarul 10
al revistei a aparut dublat de o�
surpriza. Vorbiti-ne despre acest
supliment!
- Numarul zece ofera o surpriza
care nu e o noutate. Am publicat
si anul trecut un supliment dedicat
Centenarului N. Steinhardt.
Acum am dedicat un supliment lui
Romulus Guga, de la a carui
moarte s-au implinit 30 de ani. A
fost o datorie morala a mea,
pentru memoria lui Romulus Guga,
de sub mantaua caruia, se spune,
au iesit multi dintre scriitorii
mureseni de azi.
Dincolo de gestul omagial, am
simtit ca e necesara o recuperare
si readucere in actualitate a unui
scriitor pe care eu il consider
important prin opera lui de autor �
poezie, proza, dramaturgie � dar
si prin acest edificiu care se
cheama revista "Vatra� si care, pe
vremea lui Guga, ajunsese una
dintre cele mai importante publicatii
literare din tara.
Daca voi avea sanatate si timp,
voi mai avea in calcul si alte...
suplimente.
