- "Acasa, in sat, sa pun fanul
sub sura�� Asa-mi raspunde
taranul-cosas curiozitatii mele de
fiu de plugar, calator intamplator
pe valea Muresului, mai in sus de
Reghin. Il cunoscusem mai demult,
intr-un miez de vara fierbinte.
In sesul muresean se secerau
holdele de grane, in vreme ce in
susul vaii si la munte era vremea
facutului fanului.
Obosit precum era de truda
timpurie a unei dimineti din "luna
lui cuptor�, badea Ciontea sedea
garbovit peste mica lui nicovala,
iar cu ciocanelul in mana "batea�
maruntit si inciudat "gura�
coasei. Alesese umbra racoroasa
si odihnitoare a unui batran mar
patul plin de roade mici si rotude.
De culoare galben-rosiatice in
degrade. Si bune, bune de tot.
Privindu-le chipul si infatisarea
amandurora, atat Omul, cat si
Pomul pareau a avea aceeasi
varsta. Numai ca pomul era
inverzit si intinerit, pe cand
cosasul, precum si eu, reporterul,
aveam arginti la tample, iar umerii
impovarati de griji si de nevoi.
Insa, curand aveam sa uit de
trista comparatie pentru ca in
lunca inverzita dintre Deda si
Maioresti iarba mirosea placut a
fan de curand cosit. Iar peisajul
naturii, cat si cel al muncii
campului erau incantatoare. Sa
ne inchipuim ca l-as fi fotografiat.
Imaginea ar fi aratat cam asa:
departe, in susul Muresului, pe
partea stanga a raului, sub
streasina legendarului masiv
muntos Scaunul Domnului, cirezi
de vite si turme de oi la pascut;
spre casele si gospodariile satenilor
din Deda, Rusii Munti,
Filea, Petris, Alunis si Fitcau, o
puzderie de capite tuguiate, cladite
in jurul unor lungi pari de alun
si carpen; din loc in loc, barbati
in varsta si feciori vlajgani la
coasa; in apropierea lor, neveste
impreuna cu fetele lor la intorsul
"brezdelor�, precum si la greblatul
si stransul fanului. Majoritatea,
tarancute adevarate. Iar
ajutoarele: fete-eleve si studente
venite la parinti si bunici in lunga
lor vacanta de vara. Insa toate
"purtatoare� ale unor frumoase
si bine arcuite trupuri, cu chipuri
placute privirii si dragi inimii mele.
Ca si oricarui barbat citav la minte
si zdravan la trup! Pareau ca voit
aveau fetele "pitite� la umbra
cochetelor palarii inflorate, impletite
din paie galbene de ovaz.
Tocmite si cumparate la targurile
si festivalurile folclorice traditionale
ale primaverii si verii: cel
al fetelor de pe Valea Gurghiului,
din padurea cu stejari multiseculari
Mocear; al cireselor de sub
zidurile fortificate ale Castelului
Medieval de la Brancovenesti si
al cantecului, jocului si portului
popular romanesc din bucla
Muresului, "peste vale� de
casele si gospodariile frumos
randuite ale satenilor instariti din
Rusii Munti.
Asa era atunci, in acea mult
prea indepartata vara! Tot asa ca
si acum, dupa trecerea a atata
amar de vreme. Pentru ca,
reintalnindu-ne, amandoi purtam
povara povestilor si intamplarilor
a inca douazeci de ani in urma!
Atatia trecusera de la prima mea
intalnire cu badea Ciontea-cosa
sul! Unul dintre stra-stranepotii
celui care-l gazduise o noapte de
odihna si de cina pe adolescentulpoet Mihai Eminescu, in
vara anului 1866. De unde, insotit
de cativa studenti seminaristi in
ale preotiei, va porni pe lungul
drum al Muresului si Tarnavei
Mici, pentru a ajunge, intr-un
tarziu, in Dealul Blajului. Coplesit
de amintirea placuta a profesorului
sau drag, ardeleanulfagara
san Aron Pumnul, va privi,
cu ochii lui frumosi, limpezi, ageri
si inlacrimati de bucurie, sesul
bland al "Campiei Libertatii� de la
1848, iar Blajul vestitei Scoli
Ardelene i se va infatisa precum
"O mica Roma�!
Meditand la toate aceste placute
si trecute intamplari-intamplatoare,
priveam siluetele elegante
ale "Hotelului, Campingului,
Restaurantului si Strandului
familiei lui Emil Moldovan din
Rusii Munti� (Bunul Dumnezeu
sa-l aiba in paza lui ocrotitoare),
intregul Complex turistic fiind
asezat cum nu se poate mai bine:
chiar la margine de drum, astfel
ca, mai ales sambata si duminica,
este mereu plin de vizitatori.
Intr-o zi de canicula turistii beau
bere si sucuri reci ca gheata; se
indulcesc cu cate o inghetata si
cu o prajitura; servesc gratare si
mici-mari, iar apoi, din nou, se
scalda in apa stravezie a bazinelor
si fac plaja. Iar muzica din
amplificatoarele difuzoarelor se
aude doar in surdina, prevestind
apropiata "discoteca� de la
caderea serii.
Doar in vecinatate, pe campul
agricol, se munceste si se
trudeste din greu la obtinerea
roadelor pamantului. O fac acei
oameni vrednici ai satelor! Iar
imaginea trudei lor o poti intalni
peste tot in tara. Pentru ca munca
lor a ramas o vesnica si binemeritata
povara, venita peste
taranul roman tocmai din "strana�
cereasca de unde ne vegheaza
Bunul Dumnezeu! Astfel ca simti
nevoia sa te intrebi: Fi-va bine si
corect asa?! Fara pic de dreptate in
lumea asta ca nelumea! Banuiesc
ca doar El stie adevaratul raspuns!
Pana una-alta, muncim si traim.
Ne vedem de treaba si de treburi.
De interese si nevoi. Iubim si uram.
Ne recertam si ne reimpacam, fiind
cu totii "urmariti� de o mare si
cinstita dreptate: murim pe sarite.
Nu in ordinea in care ne-am
nascut. Unii mai devreme, altii mai
tarziu. Unii bogati, altii saraci. Unii
fericiti si sanatosi, altii tristi si
betegi! Pentru ca vorba cantecului:
"Asa-i lumea, trecatoare,/
Unul naste, altul moare!�
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
ioan.vulcan@yahoo.ro
