"Dragi frati romani, pentru mine deja sunt mai dulci gloantele rusesti
decat palmele trase in obrazul nostru din partea fratilor romani.�
(Leonida Lari)
Sambata trecuta ar fi implinit 64 de ani. Nascuta la 26 octombrie
1949, la Bursuceni, aproape de Balti (Republica Moldova),
Leonida Lari-Iorga, cea mai puternica poeta a Basarabiei
contemporane, splendida militanta pentru reunirea romanilor de pe
cele doua maluri ale Prutului, om politic de impresionanta efervescenta,
s-a inaltat la ceruri, dupa o crancena si indelungata lupta cu un cancer
nemilos, la 11 decembrie 2011, in Chisinaul pe care nu reusise
sa-l aduca "petitor� doritei Romanii Mari.
Nu mai vorbim aproape deloc (nici) despre ea, cea care se
impotrivise tancurilor rusofone cu firavul trup, care ne incalzea inimile
cu versuri memorabile, demne de marile biblioteci ale lumii. Era membra
a Uniunii Scriitorilor din Romania, iar Academia Romana i-a conferit
Premiul pentru poezie "Mihai Eminescu�. Era Cavaler al Ordinului
Republicii Moldova si...Cetatean de onoare al orasului Bacau!
De ce, din ce in ce mai des, uitam macar sa intrebam: "Unde sunt
cei care nu mai sunt?�, si de care avem atata nevoie, acum mai ales.
Descinzand dintr-o familie de invatatori, licentiata a Facultatii de
Filologie a Universitatii de Stat din Chisinau, redactor al celebrei reviste
"Literatura si Arta� (1985-1988) din Republica Socialista Sovietica
Moldoveneasca, redactor-sef al primei publicatii cu grafie latina din
Republica Moldova � "Glasul natiunii� (1988-2003), Lara - cum ii spuneau
apropiatii - s-a aflat printre fruntasii Miscarii de emancipare nationala
din Basarabia, in anii 1988-1991. Deputat in Sovietul Suprem al URSS
(1988-1990), membra a Biroului Permanent al Frontului Popular din
Republica Moldova, intre 1990 si 1992, a stat apoi in fruntea Ligii CrestinDemocrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante
ale Partidului Social � Liberal in 2001).
Incepand cu anul 1992 o aflam deputat in Parlamentul Romaniei
(in 2004 fiind aleasa pe listele PRM, in randurile caruia a ramas
vreme de un deceniu). Va demisiona, in 2005, declarand ca prefera
"libertatea de a gandi si de a actiona� si "un limbaj civilizat chiar
fata de adversarii politici�.
In nimbul de lumina arcuit deasupra marilor patrioti, reverbul poeziei
ei se asaza limpede, cu calmul si demnitatea valorii autentice si a
constiintei identitare imuabile.
"Pe cat de lirica in versuri, pe atat de vehementa in discursurile
sale publice, Leonida Lari a trezit atat admiratia, cat si dezaprobarea
(alteori chiar ura) multora, confirmand, astfel, vechea vorba despre
pomul roditor�� (Argentina Gribincea, "Trist, Marele Vant in Piata
Diolei�, WordPress.com, 12.12.2011)
A fost iubita si hulita, in egala masura. Pana si dupa moarte s-au
gasit detractori, caci face parte din "tacam�, din obiceiul casei, e deja
batran, desi neobosit, sportul national al calcarii in picioare a valorilor.
"Mentorii� s-au dovedit eficienti, gras remunerati, statul postdecembrist �
invizibil la lectia despre protejarea valorilor fundamentale: Tara, Neam,
Credinta, Pamant stramosesc.
"Destinul iubitorilor de neam� se intituleaza, relevant, simptomatic,
un tulburator poem al Larei, dedicat unui alt mare patriot disparut Orfeul de Pererita, Grigore Vieru: "E Pastele Blajinilor, Grigore,/ Un Paste
ca si tine de blajin,/ Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore/ Si mor, si-nviu, si
nu-i mai mare chin.// Cat de frumoasa-i asta primavara/ Si o privesc prin
geam cu mult regret,/ Iar viata mi se-mprastie fugara �/ In lume e strain
orice poet.// Straini suntem si noi ce nu o data/ Am aparat romanii de
straini,/ Si-acum ni se intoarce drept rasplata/ Injuratura fratilor romani.//
Ne urla dintr-o sete de putere,/ Pe noi, ce libertate am dorit,/ Pe noi,
ce-am stat printre mitraliere/ Si din masini aprinse am tasnit.// Pe noi
ne-njura, Grig, cum naiba iese,/ Cand haituiti si ierni, si primaveri,/
Nu am fost pentru-un partid cu interese,/ Ci pentru interesul unei tari?//
Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie/ De la aceste mreje diavolesti,/ La
Chisinau, noi � calul de bataie/ Si iarasi noi batuti � la Bucuresti?// Pai,
iese, frate, iese la-ndemana/ Unor vanduti, uitati de Dumnezeu,/ Se
pare, ne lucreaza-aceeasi mana/ La Bucuresti, ca si la Chisinau.//
Aceeasi mana si pe-aceleasi coale/ De ziar cu spectru antiromanist,/
Ce vine dinspre Internationale/ Si il aduce-n lume pe-Anticrist.// E Pastele
Blajinilor, e casta/ Cinstire-a celor morti, chiar si straini,/ Cat de frumoasa-i
primavara asta,/ In care am fi fost printre blajini!// Da, am fi fost si-n
parc, si-n strazi, si-n piata,/ Facuti, precum multimea, mototol,/ De cate
ori vazut-am moartea-n fata,/ In jurul nostru se crea un gol.// Un gol, un
vid cumplit de aparare,/ Deschis de undeva dinspre Arhei,/ Un cerc
ciudat, o aura, o stare,/ De parca salvatoare de idei.// ...Ard lumanari de
Paste pe sihastre/ Morminte unde Nistru curge-atent,/ Unde e floarea
natiunii noastre/ Trimisa-n lupta fara armament.// Trimisi intr-un razboi
de mantuiala,/ Ce n-avu sens sa fie declansat,/ Sangele nevarsat in
Capitala/ La margine de Nistru s-a varsat.// Frate Grigore, mi se face
para/ In suflet si ma ia un foc buiac,/ Pe cand mureau baietii pentru
tara,/ Tarii trageau la vodca si coniac.// Si mai radeau, si mai faceau si
bancuri,/ Avand de garda cate-un ienicer,/ Cand oase de copii trosneau
sub tancuri,/ Cand sangele striga pana la cer!// Mi s-a scarbit
de-aceasta lume, frate,/ Desi de sus e-al apararii cerc,/ Unii se lupta
pentru libertate,/ Iar altii pentru-un ieftin feerverc.// E pastele Blajinilor,
Grigore,/ Si moarte n-am, si viata tot nu am �/ Si nu traim pe zile, ci pe
ore,/ Destinul iubitorilor de neam.�
"La fel, in acelasi stil cu care ne-a obisnuit (adica, taios si sincer) �
noteaza Argentina Gribincea, in articolul citat mai sus, Leonida Lari
deplange indiferenta romanilor din Tara fata de destinul Basarabiei�:
"Dragi frati romani, pentru mine deja sunt mai dulci gloantele rusesti
decat palmele trase in obrazul nostru din partea fratilor romani. Sa fie
clara treaba asta si, ca sa mai stie toti ce inseamna a fi exilat in
propria tara, am sa va spun cateva randuri prin mijloace poetice �Exil in tara mea: Vreau libertate vie, intrupata,/ cum vie sunt si cum
nu pot trisa,/ Vreau libertate, insa, deocamdata/ ma aflu in exil in tara
mea./ Ce bland exil,/ nu mi se-mpusca in casa,/ precum in Basarabia
abil,/ si totusi cineva imi pune o plasa/ si totusi, simt, ma aflu in exil./
Cum nu pot fi bagat nici intr-o oala/ a vreunui mare sau mai mic partid,/
Eu stau intre ciocan si nicovala,/ In jurul meu e un vazduh acid/ si un
teren ce luneca-n postate,/ Cum as decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu
decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu
place, stiu prea bine,/ Se cere implicarea in tipic,/dar cand copii,
batrani nu au de paine,/ Eu pot doar pentru ei sa ma implic./In pas cu
dansii imi indrept piciorul,/ Spre-o casa a poporului sadea,/ si
pana-atunci, cand o veni poporul,/ ma simt un exilat in tara mea./ Ce
exilat docil, ce natiune/ care si darul sau il face in scrum!/ Eroii tai se
afla-n gropi comune./ Sau ingropati la margine de drum./ Ce joc de-a
darul, Doamne, ni se dete,/ Cand jude-ajunge orisice gunoi,/ Creieri
de geniu spulbera-n perete,/ Inimi divine, sangele in noroi./ Vreau
libertate, vreau sa tragem sortii, Cine-a tradat si cine n-o trada,/ Vreau
libertate chiar cu pretul mortii si nicidecum exil in tara mea!��.
Fie-ti vesnica lumina, intre poetii lumii si in sufletele romanesti, draga
noastra Leonida Lari!
