Este locul din municipiul nostru,
inspre care trebuie sa ne intoarcem
"cu onor�, fie ca venim din
amonte, dinspre Reghin, fie ca
iesim in aceeasi directie, fie ca
circulam cu mijloace si "probleme�
cotidiene, in partea de
nord-est a urbei.
Este a doua "ctitorie� a regretatului
general Ion Scrieciu, care
pe locul vechii exploatari de
sisturi ceramice, nefolosit in acea
perioada, a conceput si a reusit
sa realizeze unificarea mai
multor cimitire cu ramasitele
pamantesti ale eroilor romani
cazuti in luptele din toamna anului
1944 (si nu numai).
S-a reusit sa se realizeze un
ansamblu cu elemente de constructii
si de parc asezate in
terasa, incepand cu prima curba
a strazii Dr. Gh. Marinescu si
terminand cu cea mai inalta cota,
unde se gaseste Sfanta Cruce, ce
se vede pe vreme buna de la
Chinari pana la Panet. Sub acest
semn binecuvantat al crestinatatii,
si-au gasit locul si odihna
de veci eroii militari romani, pe
care se cuvine sa-i cinstim cu
gandul si cu o floare, de fiecare
data cand avem cale in aceasta
zona, si cu aceleasi ganduri de
omagiu si recunostinta sa participam
la actiunile comemorative
organizate de catre municipalitate,
armata si organizatiile care
au in programe si cultul eroilor.
In preambulul festivitatilor
organizate de 25 octombrie, Ziua
Armatei Romane, am facut o vizita,
impreuna cu doi camarazi din
Filiala "Stefan Guse� a A.N.C.E.
"Regina Maria�, cu scopul de a
vedea cimitirul si imprejurimile in
situatia lor obisnuita. Am nimerit
o zi si o ora cand locul este linistit,
adica este ferit de unele actiuni
si obiceiuri necuvenite. Nu am
gasit "autoturisme discoteca�, nu
am intalnit alai nuptial cu flacoane
si sticle de bautura, care
vin pentru o poza si lasa dupa ei
ambalaje si peturi presarate in
verdeata. Nici zgomotul rolelor nu
se auzea, si nu trebuia sa ne ferim
de "copii bolizi�, ca uneori in
timpul zilelor de vacanta.
Am vizitat intai parcul de odihna
dinspre Calea Secuilor Martiri. Fostul
parc, pentru ca nici mobilier, nici
amenajare florala, nici cosuri pentru
resturi, nici iluminat public nu se mai
gaseste. Locul a devenit ceva ca
dinozaurii din povesti. Exista doar
urme betonate, straturi de flori in
paragina, vegetatie salbatica si
crescuta excesiv si scari cu
marginile furate, iar treptele arata
ca ceva valurind in panta.
Aleea principala este fisurata si
dupa latimea fisurilor se vede ca
distrugerea dureaza de mai demult.
Florile de vara nu mai sunt. Numai
trandafirii de langa monumente mai
pastreaza amintirea frumusetilor de
vara. Suntem, probabil, in perioada
replantarilor si speram ca, pana la
25 octombrie, sa apara panselutele
si florile de "nu ma uita�. (Cele din
urma sunt adecvate locului si nu ar
trebui sa lipseasca.)
In zona mormintelor este curat.
Au disparut urmele boschetarilor,
care cu ani in urma isi puneau
culcusul la capetele palierelor si
lasau dupa ei te miri ce.
Este ingrijoratoare situatia scarilor,
a capacelor de la scurgere si a
marginilor betonate, care ar trebui
sa consolideze treptele, dar sunt
desprinse si departate de acestea.
Aici pamantul lucreaza contra
omului si, daca nu se intervine,
iesirea spre strada va fi compromisa.
A inceput si erodarea scarilor,
care coboara catre zona Faget.
Rolele si bicicletele "si-au facut
efectul�, iar zapada si gheata isi fac
treaba an cu an, asa ca sunt trepte
aproape faramate. Mobilier de
parc am gasit pe un singur palier,
plantatia tine loc de cosuri de
gunoi si la final poti sa te
accidentezi, chiar mortal, daca
nu reusesti sa pasesti peste
canalul, care a avut candva un
gratar deasupra.
Este adevarat ca au trecut cca
35 de ani de la finalizarea acestor
lucrari monumentale, ca natura
lucreaza indiferent de vointa si
de preferintele noastre, ca pe
vremea aceea lucrarile de
constructii trebuia sa fie "gata
ieri�, ca cimentul era "pe cand
nu s-a vazut�, in reteta prefabricatelor
care nu reclamau
parametri de rezistenta.
Nu putem admite totusi din
partea unei administratii, oricat ar
fi de austera, de subfinantata sau
lipsita de personal, in regimul de
criza, sa piarda acest obiectiv,
sa-l lase in decadere si, peste
ani, sa auzim ca "aici in deal a
fost candva parcul si cimitirul
eroilor romani�.
In urbe si tari care se respecta
si mai simt ceva pentru cultul
eroilor, asemenea obiective se
castiga prin concurs, pentru
custodie si ingrijire de catre
institutii de invatamant, organizatii
ale tineretului, organizatii
nonguvernamentale, asociatii
culturale sau altele.
La noi se pare ca asemenea
oameni ori nu mai sunt, ori "au
alta treaba�. Criza este in noi.
