Acum cativa ani, o persoana cu
cea mai inalta functie in Statul
Roman a condamnat cu multa ura
si vehementa oranduirea sociala
dintre anii 1948 - 1989, COMUNISMUL.
Cine a vrut aceasta oranduire?
Nimeni. Au fost totusi cativa
germeni care au gasit conditii
optime de dezvoltare si au crescut.
Una din cele mai importante
conditii a fost prezenta trupelor
straine in tara noastra, precum si
sprijinul muncitorilor si al taranilor
asupriti si saraci din toate timpurile.
Prin aceasta condamnare, nu se
face decat sa se condamne milioane
de oameni care au lucrat, au
muncit in aceasta perioada, de sila,
de necesitate si pentru a-si crea
un viitor; pentru a-si procura hrana
necesara familiei, de a-si scolariza
si educa copiii etc. Dupa ce lumea
s-a convins ca nu mai vine nimeni
din afara ca sa ne scape de jugul
cel greu si apasator, oamenii au
aderat la formatia politica de
atunci, la socializarea agriculturii
si la alte forme cu tenta sociala, au
inceput sa lucreze cu multa seriozitate
si constiinta pentru viitorul
lor. Asa cred ca ati procedat si
dumneavoastra, domnule presedinte.
Desi nu va cunosc prea bine
biografia, banuiesc ca ati fost un
bun elev, un bun student, un bun
membru U.T.C, si mai ales un bun
membru al PARTIDULUI COMUNIST,
calitate fara de care nu ati fi putut
ajunge in marea functie de navigator
pe apele internationale. Spunand
aceste lucruri pot sa afirm ca
v-ati condamnat singur. Aceasta
condamnare a venit cu multa
intarziere, deoarece, in cei 24 de
ani care au trecut de la caderea
comunismului, multi dintre cei care
au contribuit la edificarea acestei
societati au pierit si nu mai sunt
printre noi, iar cei ramasi, cu varsta
de peste 55 de ani, suntem mai
putini si nu mai avem nicio putere
de modificare a lucrurilor si ne
simtim jigniti si umiliti de aceasta
condamnare.
Fiii si nepotii nostri, urmasii nostri,
pentru ca sa cunoasca societatea
pe care ati condamnat-o, ar trebui
sa cunoasca cu de-amanuntul
starea jalnica in care au trait bunicii
si strabunicii nostri; motivele care
i-au determinat sa faca rascoale,
ca cea a lui Horia, Closca si Crisan,
a lui Tudor Vladimirescu, a taranilor
din 1907, a revoltelor din anii 19291933; dar mai cu seama Revolutia
din 1848, in care Craiul Muntilor
AVRAM IANCU a fost tradat, iar
generalii, in frunte cu Kossuth L.,
au distrus peste 300 de biserici si
au ucis peste 40.000 (patruzeci de
mii) de romani. De asemenea, trebuie
sa cunoasca viata vitrega a
muncitorilor, a taranilor, a micilor
meseriasi si micilor functionari,
chiar si dupa infaptuirea ROMANIEI
MARI, precum si viata grea dupa
cel de-Al Doilea Razboi Mondial;
foamete, frig, lipsa de imbracaminte,
lipsa barbatilor care si-au
dat viata pentru libertatea noastra
de sub jugul horthysto-fascist, lipsa
de locuri de munca, lipsa locuintelor
distruse de bombardamente si
multe altele.
Prezenta unei armate straine pe
teritoriul tarii noastre a facut
posibile multe reforme, care, la
inceput, nu au fost dorite de nimeni.
Asa s-a destramat monarhia, asa
s-a facut nationalizarea din iunie
1948, inceputul socializarii agriculturii
1949, reforma invatamantului
din 1948 si altele.
Cu toate greutatile si lipsurile
aratate, odata cu terminarea razboiului,
populatia ramasa a rasuflat
usurata. Cea mai mare bucurie au
avut-o tinerii din comune si sate,
care au putut sa mearga la scoli si
apoi la facultati, unde puteau sa
invete gratuit, sa primeasca burse
si camine. Prin aceste masuri,
Statul Roman a castigat foarte
mult. Au aparut noi membri ai
societatii noastre, oameni cu
carte: cadre didactice, medici,
ingineri, arhitecti, biologi, avocati
etc. S-au format oameni calificati
la locurile de munca din toate
domeniile. Cu ei, si prin ei s-a
inceput reconstructia tarii, mai
intai s-au reparat stricaciunile
provocate de razboi prin bombardamente
si explozive, refacerea
drumurilor, a podurilor, a cladirilor,
a locuintelor avariate etc. Sa stiti
ca nu scriu aceste randuri cu un
scop de propaganda, ci cu scopul
de a cunoaste realitatea trecutului
si a tot ceea ce s-a facut in scurtul
timp care a trecut: doar 40 de ani.
Voi insira doar cele mai semnificative
obiective care s-au
construit: scoli si licee de toate
gradele, facultati si universitati cu
felurite specializari, spitale, dispensare
umane, veterinare, case
de nastere si stomatologii in
domeniul rural, camine studente
sti, camine si azile de batrani,
case de odihna si de tratamente
balneare gratuite, uzine si fabrici,
termocentrale si hidrocentrale, o
centrala nucleara, orase noi,
metrou in capitala tarii, otelarii,
fabrici de locomotive si vagoane,
de masini de transport, automobile,
masini si tractoare agricole
si multe, multe altele. Mai amintesc
ca in toti acesti ani s-a pus o
baza foarte mare pe constructia de
locuinte pentru populatie, si as
putea spune ca, si astazi, peste
85% din populatia oraseneasca
locuieste in aceste apartamente,
iar multe din ele au ramas neterminate
si s-au degradat.
IOAN ARDELEAN,
Ludus
(va urma)
