Dupa ce, cu doua luni in urma, iredentistii lui T�kes Laszlo au
impanzit portile de intrare a autoturismelor in curtile oamenilor,
din municipiul resedinta de judet, cu false indicatoare rutiere bilingve
(este vorba, dupa aprecierile autorilor, de circa 2.000 de bucati), pe
care administratia Florea se face ca nu le vede, iata-i din nou pe
aceiasi inraiti anti-romani antrenati intr-o actiune scandaloasa, legata
de etichetele de la produsele din pietele de zi ale orasului, pe care le
vor cu tot dinadinsul bilingve. Mai mult decat atat, nu oricum, ci cu
primul inscris in limba maghiara si doar dedesubt in romaneste. Fapta
s-a petrecut cu circa doua saptamani in urma, cand doua femei
secondate de liderul targumuresean al partidului lui T�kes Laszlo,
insotiti de o echipa de cameramani si reporteri de la televiziunile
maghiare, pusi pe scandal interetnic, au descins, "sine die� si fara sa
fi intrebat pe cineva, in Piata de zi "7 Noiembrie� in formatul aratat mai
inainte. Actiunea se inscrie fara indoiala in sirul de provocari ale
locotenentilor lui T�kes Laszlo (suparat ca-si pierde decoratia pe care
nu o merita), decisi sa caute motive de galceava pe fiecare metru
patrat, pentru a invenina relatiile interetnice, buna convietuire intre
romani si maghiari, in speranta ca odata si odata strainatatea isi va
apleca urechile la sfruntatele lor minciuni, cu privire la "crancena
oprimare a maghiarilor de catre statul roman�, solicitand, evident,
instituirea unui protectorat international pentru eliminarea
imaginarului abuz.
Faptul ca aceasta actiune a fost desfasurata in forta, pe terenul
unei societati comerciale, care are, la urma-urmei, un
administrator, deci fara incuviintarea acestuia,
dovedeste pe deplin impertinenta si obraznicia
acestor gasti, care, permitandu-li-se sa se miste
intr-un spatiu exagerat al tolerantei, si in numele a
asa-zisului multiculturalism, nu-si mai cunosc limitele.
Protagonista scandalului nu este altcineva decat
o iredentista inraita, intrata in simbria celor de la
Partidul Poporului al Maghiarilor din Transilvania, aripa
si mai extremista, rupta din UDMR, educata la scoala
antiromanismului budapestan. Plecata in Ungaria in
1991 (banuim de frica a ceea ce i s-ar fi putut intampla,
in urma participarii la evenimentele din martie 1990),
apoi reintoarsa in tara in 2011, un fel de copie palida
a Anei Maria Barki a anilor 2000, domnia sa a primit
probabil instructiunile necesare pentru a mai "pune
lucrurile la punct� pe aici, prin Ardeal, unde inca nu
este totul cum s-ar dori.
Aceasta, in loc sa se bucure cat de "zugravit in
ungureste� a devenit orasul ei de bastina, de cand
a plecat (mai ceva ca pe vremea Regiunii Autonome
Maghiare, de trista amintire, rusinoasa opera a
cardasiei dintre unii consilieri romani si maghiari,
indeosebi cei liberali), considera ca nivelul atins
nu este suficient si, ca atare, trebuie mers cu
plugul iredentist mai departe si arat pana ce totul
va fi in verde.
Lucrul acesta poti sa-l faci la tine acasa, dar nu in
casa altuia, pentru ca Romania este tara romanilor si
romanismului, inclusiv a tuturor celor care o respecta,
indiferent de etnie. Ceea ce nu vor sa inteleaga acesti
nostalgici separatisti este ca Transilvania este parte
de nedesprins a Romaniei, iar daca prin vicisitudinile
istoriei ea a cazut vremelnic si nedrept in mana
strainilor, in speta unguri, la prosperitatea carora a
contribuit din plin, nu inseamna ca ea trebuie sa
ramana pe vecie asa. Pentru ea, ca si pentru toti
romanii, de aproape un secol, de la Unirea cea Mare,
din 1918, soarele rasare de la Bucuresti. Ca atare, ar fi
cazul ca acesti "turbulenti� sa se comporte altfel. Ei
sunt cetateni romani, carora li se respecta etnia. De
aceea li s-au acordat atatea drepturi, mult peste cele
necesare, si este neelegant din partea celui caruia
atunci cand i se intinde, nu numai degetele, ci chiar
palma, sa insface toata mana. In astfel de situatii
principiile de convietuire universal valabile sunt foarte
clare. In vreme ce minoritatea primeste din partea
majoritatii respectul cuvenit si dreptul nestingherit la
existenta, la randul ei, si minoritatea este obligata la
acelasi gest. Transilvania nu este o "Terra Nova�,
unde au pus in acelasi timp piciorul doua etnii, si nici
n-a fost dobandita la licitatie. Ca atare, treburile pe
aici nu merg dupa principiul "una mie, una tie�. Ea
este din vecie leaganul romanismului, iar cei care au
decis intr-un fel sau altul sa se aseze pe aceste
meleaguri trebuie sa-si asume riscul propriilor decizii,
chiar daca acestea au fost luate acum mai bine de o
mie de ani de catre inaintasii lor. Traitoare pe pamant
romanesc si sub legi romanesti, minoritatea, fie ea si
maghiara, nu poate abdica de la obligatia pe care i-o
confera propriul statut. Transilvania inseamna
Romania, iar a trai in Romania, ca de altfel in orice
alta tara civilizata, ai datoria, chiar daca te numesti
maghiar, sa-i respecti limba, pamantul si legile,
multumindu-te cu partea care ti-o confera statutul de
minoritar. N-am vrea sa-si inchipuie cineva ca daca o
etnie aflata in granitele Romaniei, cu un procent de
concentrare demografica, fie el si de 99 la suta, intr-un
spatiu determinat, chiar daca el se numeste Mures,
Targu-Mures sau, conventional, Tinut secuiesc, este
indreptatita sa ignore si sa sfideze totul, croindu-si o
viata dupa bunul ei plac. Respectarea limbii statului si
a legilor tarii este obligatorie. Or, protagonista
scandalului, Lako Peterffi Tunde, pretinde, dupa cum
declara pentru "Adevarul�, ca politistului roman sa i
se adreseze in limba maghiara, pe pamant romanesc,
pe motiv ca ea nu stie romaneste. Extrapoland lucrurile
in aceasta idee ar insemna sa ne apucam toti romanii
sa invatam ungureste pentru a fi pe placul doamnei
Tunde si al altora ca ea, care nu vor sa invete sau sa
vorbeasca romaneste, adica limba statului in care
traiesc, muncesc si isi duc existenta zilnica. Curioasa
logica, care ar trebui sa-si gaseasca raspunsul pe
masura. Nu credeti ca li se cauta prea mult in coarne
acestor nemernici? Nu stie sau nu vrea sa vorbeasca
limba statului in care traieste, atunci sa suporte
consecintele. In plus, daca la noi, in Romania, este
atata "oprimare etnica�, de ce distinsa doamna n-a
ramas in Ungaria, Germania sau Austria, unde a locuit
mai bine de doua decenii si unde toti cetatenii acestor
tari ii stau la dispozitie, si ii vorbesc numai ungureste?
Obligatia minoritarului de a-si insusi limba statului in
care traieste nu este o inventie romaneasca, ci un
principiu de drept international, universal valabil si
pentru toate tarile.
Penibila stare de lucruri in care s-a ajuns este urmare
a gravelor erori ale administratiei romanesti, de la toate
nivelurile, din ultimii 23 de ani, a succesivelor cedari in
fata agresivitatii si santajului reprezentantilor unei
minoritati care se vrea, daca nu stat in stat, sa dicteze
si sa conduca pe cei majoritari.
Parerea noastra este ca, atat reprezentantul Politiei
Locale cat si administratorul Pietei si-au facut datoria
corect si legal. Adica au pus piciorul in pragul unor
abuzuri pe cale a se infaptui. Iata ca, uneori, nici
municipiul Targu-Mures nu este el chiar un sat fara
caini. Poate ca n-ar fi lipsita de invataminte nici taxarea
modului impertinent de colectare (de la maghiari, dar
si de la romani, dupa cum afirma contravenienta), a
sumei necesare achitarii amenzii, de 1.500 de lei, in
monede de 1,5 si 10 bani (o alta sfidare a autoritatilor)
si care s-ar ridica la cantitatea de 500 kg metal.
Un lucru trebuie retinut de cei care vor sa stie pana
unde se poate intinde plapuma bilingvismului. Legea
215 a Administratiei Publice Locale din 2001, chiar si
cu "imbunatatirile� aduse la cererea UDMR, prin art.
90, alin. 1-5, prevede, acolo unde exista populatie
minoritara de peste 20 la suta, inscriptionarea bilingva
a denumirii localitatilor, institutiilor statului: Primarie,
Prefectura, Consiliu Judetean si unitati ale acestora,
precum si afisarea anunturilor de interes public, ce
emana de la acestea. Atat permite legea, si nimic mai
mult. Adica, nu tu strazi, indicatoare de circulatie, fara
a mai vorbi de etichete sau orice alte inscriptionari.
Tot ceea ce s-a facut in plus constituie un abuz sau o
cardasie. De aceea noi insistam pentru o revizuire a
bilingvismului facut la pachet, din indiferenta,
ignoranta sau prin tradarea interesului national, a
alegatorilor, cum adesea se mai practica pe la noi, mai
ales in cazul liberalilor targumureseni. In numele
romanilor, al tuturor cetatenilor de buna credinta, cerem
autoritatilor locale sa inceteze jocul de-a "babaoarba�
in privinta extinderii bilingvismului, limitand
utilizarea acestuia la domeniile strict prevazute de
textul de lege. Municipiul Targu-Mures trebuie sa aiba
aspect de oras romanesc si din acest punct de vedere,
chiar daca in el convietuiesc 44,9 la suta maghiari,
pentru simplul fapt ca ei traiesc in Romania. Iar cine
doreste sa vada un model de oras german prin
provenienta si francez prin modul de viata cotidian sa
viziteze Strasbourgul zilelor noastre, capitala Alsaciei,
dar si a Parlamentului European. E ceea ce ne dorim
cu totii sa se intample si in municipiul Targu-Mures, in
intreaga Transilvanie.
