Reuniunea culturala "Serafim Duicu - Formele nelinistii„

Distribuie pe:

Emotionanta intoarcere in timp

Exista momente in viata omului, cand, in valtoarea aceasta a zilnicei treceri, amintirile
te cheama indarat, intr-o intoarcere afectiva, pentru a comemora meritele unei
personalitati prea vremelnic plecata dintre noi. Un astfel de moment comemorativ ni l-a
oferit, printr-o participare cum rar s-a vazut, din 1990 incoace, in aceste timpuri
postdecembriste, atat de vitrege pentru cultura romaneasca, Reuniunea culturala
"Serafim Duicu � Formele nelinistii�, care a avut loc la Studioul de Radio Romania TarguMures, prin daruirea, priceperea, talentul literar si organizatoric al editorului-senior, poetul
dr. Valentin Marica, moderatorul emotionantei intalniri.
A fost o seara a intoarcerilor nostalgice in timp. O seara de octombrie dedicata memoriei
profesorului, carturarului, poetului, publicistului, omului de cultura, demnitarului Serafim
Duicu. O seara a respectului valorii, a fiorului cultural, oferite de elevii Scolii Gimnaziale
"Serafim Duicu�, de dascalii lor si parintii cuprinsi, plenar, in acel adevar fundamental,
ca, scoala trebuie sa se confunde, pretutindeni, cu ideea de prioritate nationala, cea a
invatamantului romanesc. Scoala si dascalii ei, de care puternicii clipei n-ar trebui sa
uite, asa cum se intampla din 1990 incoace, deoarece fara ei, daruitii profesori si invatatori,
n-ar fi azi nici politicienii cocotati in jilturile inalte ale puterii. Sa nu uite ei ca acesti
luminatori de destine le-au purtat si lor, candva, condeiul in mana, pentru a caligrafia
prima litera a alfabetului, prin stradania lor i-au facut oameni. Ca de obicei, nici macar
unul dintre puternicii clipei trecatoare n-a onorat, prin prezenta sa, inaltul moment spiritual
si emotionant al serii de vineri, 18 octombrie!
In acea emotionanta si semnificativa prezenta intr-un studiou arhiplin, cum rar s-a mai
vazut in ultimii 23 de ani, profesori, invatatori si elevi, alaturi de parintii lor, au dovedit,
inca o data, ca aceia care se sacrifica pentru implinirea unui ideal maret pe ogorul
luminarii, mai presus de toate asaza constiinta de sine si invatatura ca implinire a binelui
national. Stiu ei bine ca inaltarea romaneasca nu poate fi inteleasa si infaptuita decat
prin slujirea neamului, ca "preoti neinfricati ai idealurilor inalte si intregi� � cum ii definea
Nicolae Iorga. Aceasta-i impresia dominanta lasata de doamna profesoara Dana Suciu,
dirijoarea corului grupului de elevi de la Scoala Gimnaziala "Serafim Duicu�, copiii aceia
minunati care au incantat, cu glasurile lor, adevarate clinchete de clopotei, auditoriul
acelei seri, de doamnele profesoare dr. Mioara Kozak, inspector de specialitate in cadrul
Inspectoratului Scolar Judetean Mures, Irina Vidrasan, directorul gimnaziului, si Ana
Boeru, coordonatoarele actiunii, Cristina Chirtes, Codruta Baciut, Anca Blaga, Mariana
Diaconu, Codruta Catinean, Melania Bandila, Mariana Chetan, Letitia Iacob, de artistul
Marcel Naste, directorul Casei de Cultura a Tineretului, din Reghin, pentru a ne opri doar
la cateva nume care, in aurul slovei, au asezat momentul acela al unei rare trairi.
L-au evocat pe Serafim Duicu, in acea intoarcere la pagina vremii, demn continuator,
prin preocuparile sale, al visului corifeilor Scolii Ardelene, dus prea devreme pe neintoarsa
apa a vietii, cu acea explicabila emotie a momentului, cu darul amintirii, apropiatii prieteni
de odinioara: precucernicul parinte Nicolae Gheorghe Sincan, scriitorii Lazar Ladariu,
Valentin Marica, Nicolae Baciut, precum si fostii lui studenti, azi prof. univ. dr. regizorul
Radu Olareanu si prof. univ. dr. actrita Cristinela Padure Olareanu.
Iar ca rotundul cultural al serii sa fie deplin, la reusita acestei seri a intoarcerilor in timp,
au contribuit, ca de obicei, prietenii scriitorilor, deci ai culturii si spiritualitatii muresene,
Enea si Smaranda German, interpretand compozitiile proprii pe versurile lui Serafim Duicu,
Lazar Ladariu si Nicolae Baciut.
Momentul cu cea mai mare incarcatura emotionala, asteptat de elevi cu sufletul la
gura, a fost cel al premierii si acordarii diplomelor "Festivalului-concurs de poezie Serafim
Duicu� (editia a XIII-a, 2013), de catre poetul Nicolae Baciut, directorul Directiei Judetene
pentru Cultura si Patrimoniu National Mures. Imbujorati la fata, pasind pe planeta poeziei
si a eseului din veghea spiritului si a slovei alese in mestesugul cuvantului, ucenicii de azi
intru comoara limbii romanesti si-au asezat gandul sub steaua cea luminoasa peste
tresaltarea murmurata a adancurilor trairilor. Primindu-si premiile meritate din mana
doamnei profesoare Valerica Duicu (lista premiantilor a fost publicata in "Cuvantul liber�
de vineri, 18 octombrie a.c.!), ei, acesti iubitori ai poeziei si ai eseului, inspira nadejde
viitoare, garantie ca, intr-adevar, exista acea zi de maine, ca Romania are viitor. Poate
maine-poimaine, timpul va decide, unii dintre elevii premiati de la Scolile Gimnaziale
"Serafim Duicu�, "Dr. Bernady Gy�rgy�, "Dacia�, "Alexandru Ioan Cuza�, "Nicolae
Balcescu�, "Romulus Guga�, de la Colegiile Nationale "Unirea�, "Al. Papiu Ilarian�,
Economic "Transilvania�, Liceul Vocational Pedagogic "Mihai Eminescu�, vor deveni
poeti, prozatori, critici literari, azi asezati sub sita valorii si sub cuvintele Eminescului:
"Dintre sute de catarge�.�. Felicitari lor, dascalilor si parintilor lor!
O seara a intoarcerilor in timp, a pretuirii valorii, a aducerilor aminte, intr-o vreme in care
unii ne-ar dori fara memorie, fara trecut si radacini, cu gandul la Serafim Duicu, unul dintre
inaintemergatorii nostri, coloana dreapta in vremuri tulburi, luptator pentru a nu se risipi
fiinta Neamului. O seara a deplinei reusite, prin daruirea si grija doamnei Valerica Duicu,
sotia celui prea devreme plecat dintre noi, chemat de Parintele Indurarilor, prin al carei
efort a avut loc emotionantul moment al evocarii comemorative "Reuniunea culturala
�Serafim Duicu � formele nelinistii��, innobiland seara de 18 octombrie 2013.

(OBSERVATOR)

P.S. Inregistrarea momentului cultural din seara de 28 octombrie a.c. va fi difuzata la 24
octombrie, ora 21, in cadrul emisiunii "Vitralii� a Studioului de Radio Romania Targu-Mures.

Gand de toamna

M-am situat, beneficiind de acest rar privilegiu, printre cei care au avut prilejul sa-l insoteasca
pe prietenul, profesorul, carturarul, poetul, publicistul, omul de cultura, demnitarul
(secretar de stat, cu rang de ministru, in Ministerul Culturii), mare slujitor al Patriei Romane,
Serafim Duicu, pe o parte din scurtul drum al vietii sale. Ne-au unit anii studentiei clujene,
din Heidelbergul Ardealului, animati amandoi de acele inalte idealuri de a vedea cultura
romaneasca acolo unde-i este locul. Favorizati de frumoasa tinerete, impreuna am fost,
apoi, in valtorile unui timp necrutator, cadre didactice, colegi, asistenti universitari, la
fostul Institut Pedagogic de 3 ani, azi Universitatea "Petru Maior� din Targu-Mures. Nea
apropiat acelasi ideal indeobste al ridicarii noastre, prin munca enorma si prin propriile
merite, ca unica sansa a izbavirii in viata.
Darz, hotarat, sincer, atent cu prietenii, vehement si necrutator cu dusmanii, dublat de
girul calitatii unui intelectual de tinuta, cu vrednica-i truda a fost reazem de nadejde al
culturii nationale si, deopotriva, al Bisericii Neamului, in lupta pentru apararea credintei
si a legii noastre stramosesti. Adaptat perfect "rotundului ardelean�, fermul intelectual,
talent viguros, olteanul din Tismana Gorjului, slujitor al culturii romane si al "Patriei de
pamant si de cuvinte�, cu vocatia complexitatii daruit, ca multi alti semeni, a plecat prea
vremelnic dintre noi in plina putere creatoare, chemat la Tatal Ceresc.
Ca poet, asupra acestui aspect ma voi opri, Serafim Duicu conteaza pe avalansa trairii
si pe autenticitatea determinata de acel "daimon� nichitastanescian al vremii. Amanunt
dovedit convingator de poet prin poemul "Veghe�: "Ochi treaz deasupra lumii e Poetul,/
o, cum ii cad cuvintele pe gand,/ din lacrimi moare-ncetul cu incetul,/ dar veghea-1 tinen
tainic legamant. / Ochi treaz Poetu-si poarta peste lume / si-n ierburi verzi, si-n astre, sin
noroi, / si vede grau-n holda noaptea cum e / si de-i batut de grindeni si de ploi. // Ochi
treaz deasupra lumii orisicand, Poetul nu-si dezminte intruparea, / dintr-un noian de
vorbe, alegand,/ isi zamisleste purpurie zarea.� Sau prin poemul "Paine de Ardeal�: "Cu
painea aburinda coboara-n noi Ardealul/ si-i simt durerea surda mocnind in marea vreme,/
in doina traganata ne suferim aleanul,/ prinzand acord in dangat de clopot sa ne cheme./
/ Ce buna-i painea mare cat rotile de car,/ pusa pe suflet proaspat cu mere si gutui!,/
uitam atunci o clipa de pasii nostri, dar/ ne-nmiresmam ca-n seara sarutului dintai.// Cu
painea aburinda coboara Ardealu-n noi./ Ce buna-i painea mare cat rotile de car!,/ in
cerul gurii canta, batut de vant si ploi,/ tot graul painii frante in veacuri de amar.// Atunci
sezum si plansem pe pietre de izvoare,/ robind un dor stralimped in sufletu-mi copil,/
poate din noaptea-aceea/ prin sange ma mai doare,/ rostogolita unda vestind valtori de
Nil.// Cu painea aburinda cat rotile de car/ se varsa-n noi Ardealul cel vechi si cel de-acum,/ cu
mortii lui, cu prunii, cu timpul lui plenar,/ talazuind o mare de grau si inc-un drum�. Ascultand
ecourile din cremene si stanca ale lui Aron Cotrus, venind pana la noi, cu indrazneala si
cu simplitate lirica, cu acel caracteristic patetism interior nelinistitor, printr-o maniera
sublima si subtila, Serafim Duicu determina imaginatia poetica sa se intoarca mereu,
privindu-se in oglinda, marcata de "singuratatea puritatii ritmice�.
Intr-un articol, publicat in "Cuvantul liber� din 11 octombrie 1991, Serafim Duicu scria
despre "datoriile vietii noastre�, asa cum numai el stia s-o faca! Adica, cu eruditie si talent,
in stilul epurat de dusmanii si dispute sterile, obiectiv si echidistant, contand doar pe miza
estetica, intr-o trimitere la o cultura asumata, purtand amprenta caracterelor sufletesti ale
neamului care traieste si stie ca va izbandi in unitatea sa teritoriala si spirituala.
Serafim Duicu a invins peste timp. Serafim Duicu, inzestrat scriitor, om de aleasa cultura,
distins profesor universitar, daruit cu ales har poetic si literar, cu inalta chemare, a ramas mereu
el insusi, invingator in lupta cu timpul si cu uitarea. Chiar daca timpul, cu el n-a mai avut rabdare!

Lasă un comentariu