In parcul unui palat, o cioara
neagra s-a asezat pe creanga unui
copac. Jos, un paun marsaluia
mandru. Cioara a tipat: "Cum isi
poate permite o astfel de pasare
ciudata sa intre in acest parc?
Merge arogant, ca si cum ar fi
sultanul insusi. Si cu acele
picioare complet urate si penele
sale cu o nuanta de albastru,
oribila! Nu as purta niciodata o
asemenea culoare. Isi taraie
coada ca o vulpe.�
Cioara s-a oprit si a asteptat
tacuta o replica. Paunul nu a spus
nimic un timp, dar apoi a inceput sa
zambeasca, cu un zambet melancolic.
"Nu cred ca afirmatiile tale
corespund realitatii. Lucrurile rele
pe care le spui despre mine creeaza
neintelegeri. Imi spui ca sunt
arogant din cauza ca tin capul sus,
astfel incat umerii mi se intepenesc
si o barbie dubla imi desfigureaza
gatul. In realitate nu sunt arogant.
Imi cunosc trasaturile urate, stiu ca
picioarele mele sunt zbarcite si
pielea la fel. Acest lucru ma
supara atat de mult, incat imi tin
capul ridicat sa nu imi vad picioarele
urate. Tu imi vezi doar partile
urate. Inchizi ochii la partile mele
frumoase si la frumusetea mea. Nu
ai observat asta? Ceea ce tu
consideri urat, este exact ceea
ce oamenii admira la mine.�
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
