Se spune, si pe buna dreptate, ca politica este acea
indeletnicire eminamente umana, care dobandeste
incontestabile virtuti artistice atunci cand in vremuri
de pace contribuie decisiv la prosperitatea poporului
si la necontenita sporire a prestigiului tarii in slujba
careia se afla, iar in vremuri de cumpana (crize,
razboaie) ea se face luntre si punte ca sa gaseasca si
apoi sa urmeze calea cea mai scurta si mai sigura
pentru scoaterea natiei la liman.
Cand toate iti merg din plin, dupa doua razboaie
mondiale pustiitoare, dupa lungul razboi rece si dupa
suita de crize (economice, financiare, politice), care
cu varf si indesat si-au facut mendrele doar pe alte
meleaguri (indeosebi in tarile sarace), dupa ce cu
buna stiinta le-ai dat slobozenie, fireste ca in aceste
conditii americanii nu pot fi decat arhimultumiti de
poruncitorul lor americanism planetar, nemtii de
inflexibilul lor germanism paneuropean, iar japonezii
de niponismul lor imperial din Orientul Indepartat.
Dar ce motive ar avea romanii sa fie multumiti de
odiosul ranjet al libertatii si democratiei, care-si afirma
sclipiciul in campaniile electorale si gaunosenia
absoluta in rastimpul dintre ele, cand � prin
respingatoarea cardasie dintre politruci si ciocoi,
altfel spus, dintre demagogi si talhari � politica
romaneasca postdecembrista a avansat de la
lichelismul de esenta bolsevica inspre jigodismul
antinational si antistatal de-acum, astfel incat din ce
in ce mai multi truditori din Romania sa se simta tot
mai instrainati si mai saraci la ei acasa, inclusiv in
sperantele de mai bine?!
Suficiente si intemeiate motive ca atatea milioane
dintre ei sa-si ia lumea in cap, lasand netrebnicii
ticalositi pana in maduva oaselor sa-si faca facutele
dupa cum le dicteaza interesele de clan si partid...
Caci daca prin clan se subintelege o gasca primitiva
in gandire, insa indestructibil unita prin legaturile de
sange, dar mai ales prin naravurile transmise pe cale
genetica (toate gastile de ciorditori, de la cele ale
gainarilor amarati si pana la cele ale jigodiilor cu staif
din politica si administratie), prin partid nu putem sa
intelegem altceva decat, ne spune Julien Benda in
Tradarea carturarilor, "un grup concret care
urmareste interese imediate�.
Vasazica, tot o gasca, insa una uriasa, temeinic
organizata si cu socoteala inflacarata prin lozinci si
aspiratii comune, dar imposibil de controlat la centima
din pricina marimii sale si a jocurilor de culise la care
mai devreme sau mai tarziu se dedau unii dintre
membrii ambitiosi, satui pana peste cap de firimituri
si invidiosi pana la ferocitate pe greii din partid care
profita din plin de activismul si supusenia celor multi.
De unde dezertarile din acele organizatii in care
gastile nemultumitilor nu au sanse reale sa acapareze
puterea, dezertari urmate de stupefiante inscrieri in
partide cu ideologii diametral opuse, unde se
intrevede sansa saltarii tradatorilor traseisti cu mult
peste (ne)demnitatea demonstrata...
Caci, in politica romaneasca postdecembrista,
scopul scuza mijloacele mai abitir ca in alte timpuri si
pe alte meridiane, incat gratie ei, nu doar neomul in
cauza, ci neam de neamul lui nu va mai avea grija zilei
de maine. Taman cum imi spunea candva o lichea
pesedista cu ifose de parlamentar: "Ma doare in cot
de politica si alegatori! Mie sa-mi fie bine si sa ma
vad la pensie...�
Credeti ca in intimitatea lor ceilalti alesi gandesc
altminteri? Pai, daca ar gandi si actiona altfel, atunci
Romania n-ar mai fi la coada tarilor din Uniunea
Europeana, adica in urma unor state mult departe de
ea in ceea ce priveste bogatiile solului (pamant bun
de uns pe paine) si ale subsolului, iar ei, nevrednicii
reprezentanti ai acestui popor mintit si tradat, nu s-ar
mai lafai fara jena in belsugul lor scarbavnic.
Opozitie? Da, dar numai de forma, fiindca in fond
toti politrucii postdecembristi sunt o apa si un pamant �
nu doar niste necalificati, ci si niste lichele fara
scrupule, fapt pentru care schimbarea macazului
politic inseamna pentru cetateanul de rand cel mult
temperarea jafului generalizat, nicidecum curmarea
acestuia prin pedepsirea exemplara a marilor talhari,
concomitent cu confiscarea tuturor averilor
dobandite pe cai nelegiuite!
Nu se face acest lucru (pesemne ca-i nedemocratic
ca poporul sa-si recupereze bunurile sterpelite de
megaraufacatorii cu relatii sus-puse!), desi este
evident pentru oricine ca prin aplicarea corecta si
nepartinitoare a legii in cazul atator venituri ilicite de
la noi (avem ca model curajul si fermitatea cu care
domnitorul Al. Ioan Cuza si-a promovat Legea
secularizarii averilor manastiresti), nu numai ca s-ar
instaura ordinea si disciplina in tara, dar statul ar
scapa de datoria externa si grosul romanilor de
saracie.
Atata doar ca atunci cand in joc sunt interesele
facatorilor de legi si dreptate ("Legile sunt facute
de hoti pentru hoti�, sustinea candva cu tarie
Basescu), cum ar fi lefurile si indemnizatiile lor
nemeritate, politrucii actioneaza in procedura de
urgenta, o solidaritate mai ceva ca monstruoasa
coalitie dintre liberali si conservatori, care in miez
de noapte l-a izgonit de pe tron si din tara pe
preavrednicul domnitor Cuza.
Dar iata o alta dovada de jigodism din partea
pestritului si matahalosului nostru Parlament. Desi
alesii stiu prea bine ca alocatia de stat pentru copii
este de-a dreptul ridicola � doar 42 de lei (9,4 euro),
de altminteri, una din cauzele pentru care de ani
buni sporul natural al romanilor este negativ (numarul
decedatilor il depaseste pe al nou-nascutilor), si desi
s-a pledat din rasputeri pentru majorarea alocatiei
cu inca doi euro, doar doi euro pentru ca populatia
de maine a Romaniei sa nu scada prin imbatranire,
totusi, ipochimenii din forul legislativ suprem al tarii,
invocand lipsa resurselor pentru acest act profund
umanitar, au refuzat majorarea alocatiilor cu mai
putin de 9 lei, in schimb, au votat in procedura de
urgenta majorarea lefurilor pentru ortacii lor din
teritoriu: primari, viceprimari, presedinti si
vicepresedinti de consilii judetene!
Nu-i greu de priceput carui fapt se datoreaza
aceasta preferinta: anul viitor este un an electoral
(europarlamentarele si prezidentialele). Iar daca nu
ai oameni de nadejde la orase si sate, ceea ce
inseamna bine platiti din banii contribuabilor prin
vrerea celor mai de frunte bugetofagi ai tarii, mai
poti sa veghezi la propasirea partidelor si a tuturor
capuselor in dauna grosului cetatenilor?!
Asa ca, desi alesii locali au lefuri bunicele si
venituri imposibil de contabilizat (ca, de, oamenii se
descurca cum pot prin licitatii masluite si alte cele),
desi stie o lume intreaga ca disparitia postului de
viceprimar ar fi resimtita si regretata doar de cel in
cauza si desi la fel de bine se stie ca cei 42 de lei nu
ajung nici macar pentru painea consumata de un
copil intr-o luna, daramite atatea altele pentru trai si
scoala, totusi, acum cand are mai mare nevoie de
ajutor, el este lasat de lichelele carmuitoare in seama
lui Dumnezeu si a sarmanilor parinti, urmand ca la
majorat sa fie inhatat de partide, care vor sti cum
sa-i cumpere sau, dupa caz, sa-i fure votul prin
minciuni bine ticluite.
Si inca ceva. Este cineva atat de naiv incat sa
creada ca bunele intentii ale politrucilor care se
declara adversarii proiectului de la Rosia Montana
sunt generate de grija lor parinteasca (sic!) fata
de aceasta tara si locuitorii ei, cand faptele ni-i
infatiseaza asa cum sunt in realitate, iar nu cum
incearca sa se prezinte prin vorbe mestesugite:
niste spagari ordinari, dispusi in orice moment sa
faca sluj in fata autoritatii garantate de influenta
si avere?!
Nu, salvarea Romaniei n-are cum sa vina de la
aceste jalnice caricaturi ce se cred barbati de stat.
Ea este vie si activa doar in inimile si vointele infratite
ale zecilor de mii de protestatari din tara si
strainatate, caci numai ei apara, fara a urmari vreun
castig material, dreptul la existenta al Rosiei
Montane si la viata sanatoasa a locuitorilor din zona,
ferm convinsi ca numai astfel pot fi retezate ghearele
tuturor jecmanitorilor din tara si din afara ei si ca tot
pe aceasta cale Romania va fi ferita de catastrofele
care cu necesitate urmeaza dupa crearea unui atare
nefericit precedent.
N.B. Nu numai aurul si argintul sunt obiectul aprigei
dispute de la Rosia Montana, ci si minereurile rare,
precum germaniu, arseniu, titan, molibden, vanadiu,
nichel, crom, cobalt si galiu.
Intre aceste rare minereuri, locul de frunte pe lista
jecmanitorilor revine telurului, un metaloid
(semimetal) intrat in atentia oamenilor de stiinta in
urma cu circa 10 ani, despre care fizicianul Robert
Jaffe de la Institutul Tehnologic din Massachusetts
spune ca din anul 2012 "trebuie sa fie privit ca fiind
mai pretios ca aurul�, intrucat viitoarea dezvoltare
tehnologica a omenirii, indeosebi cea spatiala, va
trebui sa tina cont de zacamintele de telur din lume.
Or, la ora asta, in lume sunt cunoscute doar doua
zacaminte importante de telur: unul in China, situat
la sute de metri adancime, si celalalt...la Rosia
Montana, unde exploatarile se pot face la suprafata,
altfel spus, lesne si fara mari cheltuieli, caci
nereprezetand la vremea respectiva vreun interes
tehnologic, dupa extragerea aurului, telurul a fost
aruncat ca rebut si acum zace in halde.
GEORGE PETROVAI,
Sighetu Marmatiei
