Clopotul de la bisericuta din satul Bodogaia, comuna Secuieni, aflata
in apropiere de Cristurul Secuiesc, se aude batand o singura data in
an, cu prilejul unui maslu de obste.
De-a lungul anilor, localitatea in care se afla bisericuta a fost
supusa unui intens proces de purificare etnica, rar intalnit pe
teritoriul Transilvaniei. In anul 1940, localitatea a intrat vremelnic in
componenta Ungariei, cele doua biserici romanesti, una ortodoxa si
alta greco-catolica, fiind devastate, preotii romani izgoniti, iar
credinciosii romani, trecuti cu forta la una din confesiunile maghiare.
De atunci a urmat risipirea, un loc in care, dupa cum spun unii, nici
piatra crucilor de pe morminte nu a fost crutata, fiind scoasa de la
capul dusilor si pusa la temelia de case.
Dupa evenimentele din anul 1989, Biserica ortodoxa din satul
Bodogaia a fost recladita cat de cat si restaurata, iar dupa infiintarea
Episcopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, la data de 3
octombrie 1999, a fost sfintita. De atunci, in fiecare an, in prima duminica
din octombrie, se deschid cerurile ingerilor, intru rugaciunea de obste.
Un impact aparte, pe langa rugaciunea comuna a celorlalti cinci
parinti preoti, a avut-o predica tinuta de parintele Adrian Dobre, un
mare si cuvios duhovnic al Sighisoarei, cel care, ajuns la varsta de 78
de ani, a devenit una dintre cele mai emblematice si ascultate voci,
avand pentru oricine un cuvant de invatatura, de imbarbatare, de
bunatate, spunand ca omul de la nascare si pana la sfarsitul zilelor lui
este insotit de doi indrumatori, care nu-l parasesc de la leagan si pana
la plecarea din lume, doi dascali care vorbesc tacand. Acesti dascali
sunt universul, natura care ne inconjoara, si constiinta din noi. Natura
ne arata puterea si maretia lui Dumnezeu, iar constiinta ne spune daca
am facut o fapta buna sau o fapta rea. Daca am facut-o pe cea rea, ne
mustra a indreptare, daca am facut-o pe cea buna, ne incurajeaza sa
facem mai departe faptele cele bune.
Parintele preot George Muntean de la Cristurul Secuiesc a spus, la
adresa parintelui Adrian Dobre, ca "Dumnezeu, in toata bunatatea si
plinatatea Lui, randuie lucrurile, stiind ca acest loc sfintit, plin de
jertfelnicie, are nevoie de asemenea duhovnici plini de har si cumintenie
povatuitoare. Vazandu-l pe parintele Adrian luand pieptis cararea
abrupta a dealului ce duce spre biserica, stim ca Dumnezeu nu te lasa
prada deznadejdii, trimitandu-si solii si ajutorul atunci cand ai nevoie
de un semn tainic�.
Nu o data, la sfarsit de slujba, preotii asezarilor apropiate indeamna
credinciosii: "Mergeti, luati drumul Cristurului si opriti-va la Bodogaia,
unde cei plecati va asteapta, aratandu-va calea ce duce, prin
rugaciune, spre mantuire.�
