Se povesteste ca, intr-o zi, ingerul mortii a batut la usa unui om, iar
acesta, poftindu-l in casa, i-a spus:
- Ia loc! Te asteptam.
- N-am venit sa iau loc si sa facem glume, i-a zis ingerul, ci am venit sa
te iau si sa plecam cat mai repede.
- Ce altceva ai putea sa-mi iei?
- Nu stiu. Dar toti, fara exceptie, cand ajung la ei, ar vrea ca eu sa
iau orice numai viata lor, nu. Daca ai intelege cu ce incearca fiecare
sa ma mituiasca!
- Eu, nu. Nu mai am nimic. Nu mai am nimic de dat. Bucuriile pe care
le-am primit, le-am epuizat. Afacerile, le-am lasat sa se duca pe apa
sambetei. Problemele mele, indoielile, nelinistile le-am ars, sa ma pot
incalzi la focul sperantei. Cat priveste bunurile pamantesti, pamant,
bani, animale, mi le-au luat copiii si s-au dus, nici nu stiu pe unde. Nici
unul dintre cei sapte, nu-mi mai da niciun semn de viata. Asa ca,
vrand nevrand, m-am lepadat de mult de ele. Zambetul l-am pastrat
pentru toti cei care mi l-au cerut. Inima, am daruit-o celor pe care i-am
iubit si m-au iubit, chiar daca m-au uitat. Sufletul, l-am incredintat lui
Dumnezeu. Iar daca tot doresti sa-ti dau ceva, atunci ia-mi viata, fiindca
altceva nu mai am.
Ingerul mortii l-a luat pe omul nostru in bratele sale si l-a gasit usor ca
o pana. Mainile ingerului, omul le-a simtit ca pe cea mai dulce
imbratisare. Domnul Iisus Insusi a venit sa-i deschida portile Cerului.
Sfantul Petru I-a spus lui Dumnezeu ca trebuie sa intre in Rai un om
drept de pe pamant.
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
