Se obisnuieste, oficial, ca despre
medici sa se vorbeasca numai
de bine. Nu stim insa daca este
corect sau util societatii sa
ascundem sub pres comportamentul
mai putin omenos al celor
in halate albe, care conditioneaza
actul medical de unele avantaje
materiale sau care au un comportament
jignitor sau umilitor fata
de cei care isi pun toata speranta
in priceperea si umanismul lor. Un
lucru trebuie stiut: in Romania se
sufera inca prea mult, nu numai
de boli sau de felul in care sunt
tratate acestea, ci si de modul in
care suntem tratati ca oameni, atat
pe patul de spital, in cabinete sau
la usa cabinetului medical la care
apelam sau la care suntem trimisi.
Printr-o experienta neplacuta am
trecut si eu recent. Programata,
pe baza de trimitere de la medicul
de familie pentru 16 septembrie
2013, ora 10, m-am prezentat la
aceasta data in fata cabinetului
de hematologie (4051) al Policlinicii
judetene, inca de la ora 9,30. Am
inteles ca eram singura programata.
Dupa o asteptare zadarnica de un
ceas si un sfert (cam mult pentru o
femeie in etate, cardiaca si hipertensiva),
pe la 10,45, iau legatura cu
asistenta, care imi raspunde ca
medicul la care trebuia sa ma prezint
intarzie din cauza inceperii noului
an scolar. Lucrul acesta putea sa
mi-l spuna mai devreme, doar m-a
vazut asteptand. Medicul soseste
totusi pe la ora 11,40, intra in cabinet
fara sa ne salute si fara sa-si ceara
scuze, macar din politete, invitand
inauntru o doamna ce statea pe
scaun, dar ultima venita. Desigur, o
cunostinta, cu care a stat de vorba
circa o jumatate de ora. Cand a iesit,
credeam ca urmez eu, fiind prima
sosita, dar medicul a invitat in
cabinet alte trei persoane. Simtinduma
neindreptatita si umilita chiar, am
intrat si eu in cabinet incercand sai
explic ca eu astept de la ora noua
si jumatate. Medicul a vrut sa ma
dea afara, dar intre timp apuc sa-i
spun ca baiatul ma asteapta in
masina de la 9,30, si ii spun si cine
este. Atunci s-a mai inmuiat, m-a
primit si in cateva minute a si
rezolvat problema pentru care am
fost trimisa si pentru care am
asteptat doua ore si 30 de minute.
Sunt bolnava si septuagenara, am
mai fost pe la medici, dar asa
umilinta nu mi-a mai fost dat sa
traiesc.
E regretabil ca despre medici se
mai poate spune si in acest mod,
dar din pacate asemenea fapte
exista. Aducerea acestora in fata
opiniei publice nu are rolul de a
denigra, ci de a asana un mod
comportamental, de dispret fata de
cei carora ar trebui sa le aline
suferintele nu sa-i umileasca si pe
care nu-l mai suportam. Vazand
aceste randuri inspirate dintr-o
realitate trista, poate conducerea
Spitalului si a Policlinicii, dar si altii
vor lua in discutii si acest mod de
a se comporta cu bolnavii, care nu
numai ca nu face cinste, celor in
halate albe, dar el exista, si
nu la putini medici sau putine
cabinete.
CARMEN MOLDOVAN,
Targu-Mures
