Cultura si arta

Colocviile "Cuvantul liber� "Punti de lumina�, editia a III-a

Miercuri, 25 septembrie, cu incepere de la ora 16,
in sala "Nicolae Tonitza� a Hotelului "Continental�,
va avea loc o noua serie de manifestari sub genericul
Colocviilor "Cuvantul liber� - "Punti de lumina�.
Editia a treia se desfasoara sub patronajul
Despartamantului ASTRA al judetului Mures, al Ligii
Scriitorilor Romani de Pretutindeni, al Uniunii
Ziaristilor Profesionisti din Romania, al Asociatiei
"Maris Dava� si al revistelor "Vatra Veche� din
Targu-Mures si "Expresia� din Sidney, Australia,
redactor-sef George Roca.
Proiectul initiat si pus in opera de jurnalista
Mariana Cristescu, ajuns la a treia editie, include in
agenda de miercuri un moment consacrat
reactivarii si primirii de noi membri in UZP �
prezentat de scriitorul si jurnalistul bucurestean
Miron Manega, cinci lansari de carte: "In numele
adevarului!� (publicistica) de Lazar Ladariu, "Timpul
iubirilor� (publicistica) de Mariana Cristescu, "Un
ocean de desert� (roman) de Al.Florin Tene, "Poporul
de prosti versus Eminescu� (versuri) de Razvan
Ducan � toate aparute la editura "Nico� - si "Cautand
Insula Fericirii�/ "Looking the Isle of Happiness�
(poeme bilingve), editura "Anamarol�, Bucuresti, 2013,
de George Roca. Va exista, de asemenea, o festivitate
de premiere.
Prezinta: Mariana Cristescu, Al.Florin Tene �
presedintele Ligii Scriitorilor Romani, George Roca scriitor australian nascut la Huedin, Lazar Ladariu �
presedintele ASTRA Mures, redactor-sef al
cotidianului "Cuvantul liber�, Miron Manega, Nicolae
Baciut - directorul Directiei Judetene pentru Cultura,
Mures, Valentin Marica, scriitor, senior-editor al
Studioului Teritorial de Radio Targu-Mures, Razvan
Ducan, scriitor, Nicolae Balint, scriitor si publicist.

A fi in stick

Sentiment de mare instrainare. A ignora incepe sa devina o voluptate.
A-ti iubi tara ca si cand ar fi o patrie livresca e o sursa de nemaipomenita
implinire. Atitudinea lui
Cioran mi-a parut mereu
copilareasca, prosteasca,
stupida, dar fiziologic o
inteleg foarte bine. E nevoie
de o abstractizare.
Acum nu mult timp ma
aflam pe un aeroport si
priveam un cioban roman
cum isi da jos serparul
pentru ca ii sunau la checkin
cataramele. Era un taran
in sensul bun al cuvantului. Si-a dat jos fluiera si curelele. A trecut. La
inghitit placenta, nebuloasa, frauduloasa patrie a aerului. E echilibru
uneori sa nu ai tara, sa nu te legi de nimic. Sa iti muti steaua intr-o nota
de subsol. Intr-o citare, intr-un ibid.
Orasul tau de nastere sa fie ce mai gasesti intr-un burger cumparat
nici tu nu stii de unde, intr-un dribling de avioane. Acolo, in carne,
printre feliile de castraveti si ceapa ai facut scoala primara si ai tinut
prima fata de mana. Mon Mec a moi. E o sansa de libertate sa-ti poti
duce tara in suflet, sa-ti poti duce tara pe stick. Daca tot se vorbeste
despre ratingul de tara la modul colectiv si deja banalizat, de ce nu ar
incapea tara particular pe un stick? Cu tot cu Basarabia, si cu ce ne
mai doare.
Pana la urma cu mintea iubim. Cu creierul si cu eficienta. Inima e o
pompa si atat. Cu care isi umfla Cioran rotile bicicletei cand facea turul
Frantei in timp ce colegii lui de generatie invatau sa moara in inchisori.
Literatura, romantismul au suprasolicitat-o prosteste (ce ar fi ea fara
infarct?). Dar asta e o problema indelung discutata.
Ma am chiar pe mine undeva pe stick. Dar oare stick nu e o legare?
O lipire? Ce insula ar mai ramane insula lipita de tarm?
DARIE DUCAN, Paris, 16 iunie, 2013

GEORGE ROCA: "POEME BILINGVE�

Indelungata si intensa activitate de
editare si de promovare a scriitorilor romani
de pretutindeni i-a conferit publicistului
George Roca renumele unei personalitati
culturale binecunoscute, atat in spatiul
romanesc, cat si pe toate meridianele lumii.
In acest mod a adus limbii si literaturii
romane mari servicii si, in acelasi timp, s-a
dovedit a fi deopotriva poet si prozator. In
volumul de fata, gratie poeziilor sale in
engleza, limba vorbita in tara in care s-a
stabilit � Australia, facem cunostinta cu o
noua fateta a personalitatii sale, cea de
bun traducator.
Desi traducerile au un rol important, caci
numai prin ele se raspandeste cultura in
intreaga lume, totusi, in zilele noastre, ele
nu se bucura pe deplin de recunoasterea
publica. Cu toate acestea, pe omul de
cultura George Roca il vedem prezent si pe
acest taram.
O traducere trebuie sa produca acelasi
efect estetic asupra publicului-receptor ca
si cand ar fi scrisa in limba sa de
provenienta. De aceea, adesea nu se
traduce ce este scris, ci ceea ce a vrut sa
spuna autorul.
Traducatorul George Roca stie sa spuna
mai bine decat oricare altul ce a vrut sa
spuna insusi poetul George Roca. Inhamat
la tractiunea culturii, autorul si-a intors
privirile asupra propriilor sale poezii si le-a
tradus, prezentandu-le in acest volum, in
care descoperim un traducator patruns de
starea de spirit a poetului.
Aflat in deplina maturitate creatoare,
culegand succese rasunatoare in
activitatea sa de publicist, George Roca
se impune si ca poet, si ca traducator,
domenii in care se misca simplu, natural.
Poeziile sale sunt pe gustul multor cititori.
Cantand puritatea elementelor simple,
incarcate de esente, lectura lor e o
incantare, oferindu-ne intalnirea cu emotia
artistica tasnita din resorturile subterane
ale harului creatiei. Din ele izvoraste o mare
noblete si o deosebita delicatete, de care
avem atata nevoie. Lirica sa ne face bine, ne
imblanzeste, ne innobileaza, ne limpezeste
intreaga fiinta.
Imaginile se intrepatrund, punand in
valoare esentele statornicite in insasi matca
noastra launtrica. Din ele razbat sentimente
si stari distilate prin multe filoane. Cuvintele
au suplete, sunt sugestive, vadesc
expresivitate si muzicalitate. Nu se poate sa
nu ne cucereasca aceste poezii, care curg
cu fluenta, convingator, intr-un ton firesc,
luminate pe dinauntru, poezii in care razbate
glasul de dincolo de materie. Cele mai multe
sunt poezii scurte; pe unele le citesti dintr-o
suflare, adevarate pastile, cu versificatie
clara. "In camera mea/ nu a intrat/ niciun hot!/
Nu lipseste nimic!// De ce ma simt/ totusi/
furat de amintiri?� ("Hotul�)
Chiar si poeziile cu mai multe versuri - la
multe dintre ele nu poti sa te opresti doar la
un fragment - sunt structurate pe o idee
fundamentala, care aduna, ca o apa in matca
ei, o multime de izvoare ale gandirii.
"Incercam cu totii sa supravietuim/ in
secolul acesta al turbulentei/ creandu-ne in
imaginatie/ mici insule/ unde evadam atunci
cand/ nu mai putem face fata/ uraganelor si
cutremurelor/ care ne inconjoara.// Acolo,/ pe
insula noastra/ jucam sotron/ chiar daca nu
ne mai tin balamalele,/ gangurim ca bebelusii,/
ne asezam pe tronul regelui/ fara sa ne fie
frica de pedepse,/ ne sarutam si ne iubim/ cu
toate vedetele intangibile/ ale lumii moderne.//
Acolo,/ pe/ insula fericirii noastre/ este vesnic
primavara.// Acolo suntem mereu tineri/ si
sanatosi/ si veseli/ si... buni!// Cateodata,/
cand pe insula fericirii/ ne simtim singuri,/
invitam prieteni dragi/ sa ne/ insoteasca/ si
sa impartaseasca/ bucuriile noastre.// Si
astfel,/ se produce o simbioza miraculoasa/
care vindeca sufletul/ de toate relele
pamantului/ facandu-te sa gandesti curat/
atunci cand te reintorci la realitate.� ("Insula
fericirii�)
Desi sunt poezii eliberate de regulile
prozodiei, George Roca stie sa scoata in
evidenta efectele sonore, armonizand sunetul
cu sensul. Poeziile sale au muzica interioara,
au incantatii cu efect magic, care se revarsa
peste tot si-ti lasa impresia unei emanatii
spontane, facand sa vibreze ecoul cine stie
carei amintiri cuibarite in cate o cuta mai
adanca a inimii, sau a mintii, sau... cine mai
stie in ce parte din fiinta noastra prin care isi
gasesc ele culcusul. Adesea imbina lirismul
cu o forma ludica: "Culcat,/ stau cu ochii
inchisi/ si visez la poiana mea cu flori./ E atata
liniste si armonie!/ Si totusi caprioara nebuna/
nu vrea sa-mi dea pace/ incercand din nou/
sa ma mangaie cu copita/ pe albul ochilor
mei obositi/ de atata privit spre spatiul
virtual�. ("Caprioara nebuna�)
Nu de putine ori, cautandu-ne sinele, ne
putem rataci prin labirintul vietii. George
Roca are capacitatea de a limpezi
zbuciumul sufletesc, stapanind parca o
iarba a fiarelor, cu care dezleaga tainele
omenescului din noi, netezind drumul spre
lumina si insufletind versul pe care ni-l
daruie. Nu de putine ori am admirat tinuta
verticala a omului George Roca, rasfranta
si in creatia sa. Un dar al poeziei sale se
datoreaza echilibrului dintre forma si fond,
care confera confort interior. E o poezie
tonica. In ea gasesti linistea fecunda a unei
meditatii firesti si curatenia launtrica:
"Astazi,/ lumea incepe la tine/ si se termina
la mine!/ Democratic ar fi ca maine/ lumea
sa inceapa la mine/ si sa se termine la tine.//
Pentru tine,/ lumea poate incepe din
America,/ sau din Insula Pitcairn,/ sau din
Sikim, Nauru, Botswana,/ sau chiar de pe
Chomolugma...// Pentru mine,/ lumea
incepe din Romania/ si se termina in
Australia./ Punct!// Pentru unii,/ lumea
incepe de la ei/ si se termina tot acolo!/ Ei
si restul lumii!// Pentru altii,/ fara coloana
vertebrala,/ lumea incepe de la 30 de
arginti/ si se termina la tradare.// Lumea
poate sa inceapa pe Pamant/ si sa se
termine/ la capatul Universului.// Pentru
multi dintre noi,/ lumea incepe din clipa/ in
care ne cuplam/ la Internet...� ("De unde
incepe lumea�)
* Ma despart de acest volum luand cu
mine acele trairi limpezi care tasnesc din
subteranele eului celui adevarat. Duc cu
mine aprecierea pentru vocea sa decisa,
originala, dominata de o cugetare matura,
izvorata din esenta trecerii prin anii prea
adesea impovarati de mari schimbari.
Voi pastra bucuria de a reveni la paginile
volumului acestuia, care ne face mai bogati
in spirit, ne mentine pe verticala, oferind
echilibru si armonie interioara.
ELENA BUICA Pickering, Toronto,
Canada, mai 2013

EVADAREA

Mi-a iesit in cale copilaria

dar a trecut pe langa mine

de parca nu as fi avut-o niciodata.

Multi oameni m-au ocolit

fara sa imi dea buna ziua.

M-am refugiat la rude,

dar mi-au intors spatele.

Am cerut ajutor prietenilor,

dar s-au facut ca nu ma cunosc.

Am incercat sa ma apropii de tine,

dar ai fugit,

lasandu-ma si mai insingurat.

Cand m-am intalnit cu poezia,

aceasta mi-a deschis larg bratele

si m-a mangaiat pe crestet!

(Prefata volumului "Cautand Insula
Fericirii�)

Lasă un comentariu