Coltul spiritual
Eu, pacatosul, inaintea lui Dumnezeu

Distribuie pe:

In cartea "Raspunsuri la intrebari
ale lumii de azi� - scrisori
misionare � 2005, Sfantul Nicolae
Velimirovici, vorbind despre
Sfantul Efrem Sirul, ne spune ca
acesta, in tineretea sa, a pacatuit
mult, dar n-a fost osandit pentru
niciunul dintre pacate. S-a intamplat,
totusi, ca hotii sa fure oaia
unui vecin. Vecinul l-a invinuit pe
Efrem � si Efrem, cu totul nevinovat
de acel furt, s-a trezit la inchisoare.
Amarat de nedreptatea omeneasca,
Efrem a inceput sa planga
si sa se tanguiasca inaintea lui
Dumnezeu. Pe cand zacea insa in
inchisoare, dimpreuna cu multi alti
facatori de rele, a intrat in vorba
cu ei. A intrebat la rand pe fiecare,
pentru ce a ajuns in temnita? Unul
i-a zis una, altul alta.
In pacatele lor, Efrem si-a recunoscut
propriile pacate, pentru care
nimeni nu il parase, nici nu il osandise.
Si duhul lui s-a desteptat, si a
cunoscut ca ajunsese la inchisoare
nu pentru oaia furata, ci pentru
celelalte multe faradelegi ale sale.
Si s-a pocait Efrem, cu inima infranta
inaintea lui Dumnezeu, pentru
toate faradelegile sale. Si a inceput
sa-L roage plangand pe Dumnezeu,
sa-i ierte pacatele cele tainuite,
multumindu-I, totodata, ca a fost
aruncat in temnita, pentru ceea
ce nu facuse. Si grabnic a fost
slobozit ca nevinovat.
Aceasta intamplare, insa, a
pricinuit o intorsatura deplina in
sufletul lui Efrem. Inchisoarea l-a
primit pacatos, si l-a slobozit sfant.

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu