Povestea spune ca au fost
odata trei frati orfani. Doi erau rai
la suflet, al treilea, tare milos.
Intr-o zi, cel mic a adapostit in casa
doi drumeti. Fratii mai mari l-au
certat rau. S-au asezat toti cinci
langa foc si au inceput sa
vorbeasca de una, de alta. La un
moment dat, fratele cel mare zice:
- Daca as avea o turma de oi,
mult bine as mai face saracilor!
- Ba eu, sa am pamant si patru
boi, n-as lasa sa plece niciun
sarac flamand de la usa mea!
- Eu nu doresc decat o luntre si
un bordei langa Dunare si, daca
m-ar chema oamenii sa-i trec apa,
fie si pe furtuna, nu as spune
niciodata "nu�, a zis si cel mai mic.
Cei doi drumeti erau Dumnezeu si
Sfantul Petru si le-au implinit pe data
dorintele. Cel mare avea oi, al doilea,
boi, iar pe cel mic l-au luat cu ei si
l-au insurat cu o fata buna si
frumoasa. Le-au dat un bordei si o
luntre si au plecat.
Dupa o vreme, Dumnezeu si
Sfantul Petru s-au dus sa vada ce
mai fac cei trei frati. Fratele cel
mare, desi bogat, nu a vrut sa-i
primeasca, si atunci oile lui s-au
transformat in ciori si au zburat.
Celui mijlociu, dupa ce i-a izgonit,
i-au ars casa si granele. Au ajuns
apoi la Dunare, pe la miezul noptii,
pe vreme de furtuna. Luntrasul auzi
strigatele calatorilor, se sui in
luntre si ii aduse in bordeiul sau,
unde ii ospata. Dumnezeu i-a
transformat bordeiul in palat si cei
doi soti au trait fericiti pana la
adanci batraneti...
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
