Pentru astazi, va propun un moment
poetic de toamna:
Greierele si furnica, de Marin Sorescu
- Surioara draga, am�
Am venit sa-mi dai si mie�
Pan� la primavara�
- N-am!
- �un graunte� ai o mie.
- N-am!
- Dar toata lumea stie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da� nu vreau
sa-mprumut!
Asta-vara ce-ai facut?
- Am cantat..
- Acuma joaca!
- Imi e foame, c-as juca�
- Joaca�
- Nu ma enerva,
Ca-s nervos� imi dai, or�
- Ba!
- Esti zgarcita�
- Ma inchin.
- Da� o sa te-ntind putin.
Si-agatand vioara-n grinda
Greieru-nsfaca furnica
Si-ncepu "sa o destinda�.
Si-a batut-o zdravan, vere!
Apoi s-au oprit. Tacere.
Amandoi stateau ca muti.
- Ei, acuma ma-mprumuti,
Surioara?
- Cu placere.
A consemnat preot GH. SINCAN,
paroh la Targu-Mures