Aniversarea culturala a orasului, cu bune si rele

Distribuie pe:

NOTA MAXIMA PENTRU ARTA PLASTICA,
NOTA MINIMA PENTRU FILM!

In cadrul aniversarii celor 100 de ani ai Palatului Culturii s-au
produs in continuare atat succese, cat si dezamagiri. Un punct
de atractie a fost expozitia popularului caricaturist Tety Boros,
care tine sa precizeze ca, fara "Cuvantul liber�, de pe vremea
cand ii publica lucrarile si "Steaua rosie�, nu ar fi ajuns atat de
cunoscut. De la indragitul artist plastic am mai aflat ca
"Festivalul de caricatura Tety Humorfest� s-a
nascut ca idee prin anul 2000, cand "impreuna
cu fiul meu, Olimp, am realizat un proiect menit
a fi Primul Festival International de Caricatura
din Targu-Mures, care sa-mi poarte numele,
pseudonimul artistic TETY fiind unul cunoscut
in intreaga lume, datorita carierei mele de caricaturist,
care a inceput in 1970. Atunci, in 2000,
am realizat si sigla Festivalului, am pus la punct
toate detaliile si am inceput demersurile pentru
a gasi niste sponsori si parteneri impreuna cu
care am fi putut realiza acest vis al nostru. Din pacate, totul a
ramas atunci la faza de proiect, si a fost nevoie de momentul
oportun, si anume primavara anului 2013, cand bunul nostru
prieten, fotograful si cameramanul Henn Attila, a facut ca
numele lui Olimp sa ajunga, din punct de vedere managerial, in
cadrul concertelor organizate cu prilejul centenarului. In cadrul
acelor discutii, presedintele Consiliului Judetean, Ciprian
Dobre, a hotarat sa organizam si expozitia mea de caricatura.
Si asa s-a nascut Prima Editie a Festivalului International de
Caricatura "Tety Humorfest 2013�. Trebuie sa va dezvaluim ca
la inceput ne-am gandit ca se vor strange aproximativ 200 de
caricaturi, ceea ce nu era rau pentru un Salon de Caricatura
aflat la prima editie, pentru ca pana pe 5 septembrie, in
aproximativ o luna de cand am lansat tema, si am pornit efectiv
inscrierile pentru acest festival, pe adresa noastra au sosit in
total 694 de caricaturi, de la nu mai putin de 191 de caricaturisti
din 48 de tari. Si acest numar impresionant de caricaturisti din
toate colturile lumii demonstreaza faptul ca nu a fost o idee
rea sa folosesc acum, la varsta de 71 de ani, dupa o cariera de
caricaturist de 43 de ani, pseudonimul meu artistic TETY in
titulatura acestui eveniment�.
Si in aceste ultime zile, arta plastica a depasit-o pe cea
teatrala si cinematografica, marea dezamagire a TIFF-ului
clujean, transferat partial in aniversarea culturala a orasului,
fiind "Undeva la Palilula�, pelicula realizata de regizorul de
...teatru, care, dupa parerea multora, trebuia sa ramana strict
pe acest teritoriu, Silviu Purcarete. Un amestec grotesc de
imagini din Bunuel si Pita, imagini copiate din "Glissando� si
alte filme, fara nicio jena, producatorul Tudor Giurgiu
recunoscand ca medicul care a inspirat personajul principal a
vrut sa-i dea in judecata... A fost, marturisesc cu regret, unul
dintre cele mai proaste filme pe care le-am vazut in viata mea,
daca nu cel mai prost. Nici regizorul nu a stiut sa raspunda la
absolut nicio intrebare din sala: "De ce ironizati Divinitatea?�,
"Recunoasteti ca seamana secventele cu cele din Bunuel?�,
"Ce ati vrut sa spuneti cu obsesia pentru broastele scarboase,
prezente de la inceput pana la sfarsit?�, raspunzand, in doi
peri: "Vi s-a parut ca ironizez Divinitatea�, "Nu am taiat nicio
broasca, doar prin efecte cinematografice�, "Nu pot sa traduc
mesajele, am sta aici pana poimaine�, "Intelegeti fiecare ce
puteti�, dand impresia de aroganta si lipsa absoluta de
modestie. Un film cu un subiect absolut ilogic, un doctor care
merge undeva, intr-un capat de lume, "unde nu se nasc
niciodata copii� reusind in final sa scoata unul doar din
pantecele unui ...barbat (pledoarie pentru homosexualitate),
broaste disecate sau mancate de vii de insusi regizorul, care
apare intr-o singura secventa, unicul element pozitiv fiind tot
Ofelia Popii, desi distribuita in rolul negativ al "Leanei care i-a
otravit pe toti cu tocanitele ei�, aceasta actrita "cameleonica�
fiind din nou, neasteptat de schimbatoare, de data aceasta in
rol de taranca pe jumatate chioara. Nu am inteles daca Sorin
Leoveanu este negrul vopsit care devine in final alb, nu inteleg
ce sens are acel personaj trans-sexual care se transforma, pe
luna plina, din femeie in barbat, de ce toate personajele sunt
grotesti si gretoase, dezbracate, incepand cu cel jucat de
George Mihaita pana la Constantin Chiriac,
dezavantajat total de acest rol, nu stiu ce a vrut
sa spuna regizorul de teatru prin acest film. Am
remarcat scenografia lui Dragos Buhagiar, care,
intr-adevar, reflecta saracia romaneasca, dar
acest film poate ar fi avut mai multa logica inainte
de �90, acum tablourile fostilor dictatori nemaispunand
nimic si nemaireflectand realitatea
prezentului. Prefer sa raman cu imaginea lui Silviu
Purcarete ca si creator al "Danaidelor�, si nu cu a
unui "obsedat de sange� (cum i se spune) de la
un capat la altul al filmului, ca si in teatru, mai nou. Este un film
pe care l-am urmarit cu greu, mult prea lung, uitandu-ma mereu
la ceas, cat mai dureaza, in care mi-am recunoscut cativa fosti
colegi actori la Sibiu si Craiova, in locul carora nu mi-as fi dorit
deloc sa fiu, cred ca e prima data cand mi-a parut realmente
bine ca am renuntat la timp la actorie, fiindca nu mi-as fi dorit
niciodata sa joc in asa ceva, o profesoara de romana,
masteranda la teatrologie, explicandu-mi ca, "din pacate, nu
ne putem astepta ca arta teatrala ca si cinematografica sa fie
precum biserica, ci este murdara si odioasa ca si realitatea�.
Trista si deprimanta viziune despre realitate, in raport cu
linistea, echilibrul si optimismul pe care il dau credinta si
respectul pentru chipul Mantuitorului parodiat si terfelit in film.
Un film care a reflectat perfect conditia de clovn a actorului
a fost "De ce fierbe copilul in mamaliga�, cu Bogdan Zsolt, un
premiant al acestui festival din punct de vedere al numarului
prolific de roluri in filme. In aceasta metafora este vorba tot
despre conditiile mizerabile din Romania ale actorilor, in cazul
acesta de... circ, si despre obligarea adevaratilor artisti sa
paraseasca tara, plecand catre Occident (Germania-Berlin,
America), insa am simtit o ura a maghiarilor pentru romani in
acest film unguresc, in sensul ca au vrut sa dovedeasca, cu
orice pret, cat de rau este aici. Din pacate, filmele vazute la
TIFF-ul transferat la Targu-Mures ne-au lasat cu un gust amar,
preferand Simfest-ul local, care, asa cum am mai scris, a depasit,
cu filmele prezentate cu mesaj... pozitiv, celelalte festivaluri.
Daca ar fi sa-i raspund lui Silviu Purcarete, pe care il respect
foarte mult (strict) ca regizor de teatru, problema e ca multi nu
am ramas cu niciun mesaj din filmul sau, si asta e mai grav
chiar decat daca am fi ramas cu unul rau.
Asa cum am mai scris, arta plastica a depasit de doua ori
teatrul si cinematograful in aceasta aniversare, prin Tety si
Catalin Botezatu, care si-a prezentat colectia cu care a avut
mare succes la New-York.
Ca sa inchei totusi intr-un ton optimist, o laud din nou pe
Ofelia Popii, una din putinele merite ale lui Silviu Purcarete in
acest caz fiind ca a stiut sa o puna in valoare ca actrita, chiar
si in rol de criminala, ucigand prin... tocanita de ciuperci mai
multe personaje sinistre din film. Este o actrita care se descurca
in orice rol, chiar si negativ. Fotografia a fost realizata dupa
spectacolul "Felii� de Lia Bugnar, in care Ofelia Popii a jucat
sapte personaje diferite in tot atatea registre. Ofelia este "bila
alba� a acestei aniversari, care a continut din pacate, mai
multe puncte negre, cum ar fi seara de rock, implicit formatia
din Ungaria, cu aspect...satanist, ca si filmele care au prezentat
Romania intr-o form(ul)a atat de urata incat nu ne-ar ramane
decat ideea ca Dumnezeu ne-a uitat aici, ceea ce nu este
deloc adevarat.

Lasă un comentariu