Asa a fost in 1990. Am avut de atunci prilejul sa particip la aproape toate editiile ce s-au
derulat de-a lungul anilor. Am trait, alaturi de fratii nostri din Basarabia, momente de bucurie
si de inaltare spirituala, dar si multe momente de tristete si mahnire. Si asta, pentru ca, dupa
cum se stie, comunistii care au acaparat puterea, prin minciuni de tot felul, au anihilat in
buna parte victoriile obtinute de romanii basarabeni in 1989. Intre acestea a fost si cea
privitoare la Limba Romana, devenita, arbitrar si fals, ,,limba moldoveneasca�. Asa s-a facut
ca in anii ce au urmat inaltatoarea sarbatoare nationala Limba noastra cea romana , din
1990, sa devina o simpla sarbatoare populara, botezata ,,limba noastra�. Din acest hibrid,
intelegea fiecare ce dorea.
Comunistii lui Voronin, intre care sunt destui romani cu mintea si cu sufletul aflate intr-o
pierzanie totala, mancurtizati, rataciti de neamul lor romanesc, ajunsi la putere, aflati in
solda Moscovei, au impus cu forta regulile si dipozitiile primite de la imperialii moscoviti, care
nu pot concepe ca fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca sa se desprinda de
sub cizma ocupatiei sovietice, spre a se alatura familiei poporelor europene.
Insa, odata desteptata constiinta de neam si de limba a unui popor, greu mai poate fi
aceasta sugrumata, inabusita. Prea multe si prea grele au fost suferintele poporului
basarabean, care ,,multumita rusificarii silnice, e transformat intr-o hoarda de robi muti si
ignoranti� (N.N.Durnovo � Politica panslavista rusa, 1908). Fiindca, asa cum au crezut
inaintasii lor, cei din 1918, ca ,,mantuirea neamului nostru este numai in unirea tuturor fiilor
nostri intr-o singura tara� si ,,toata nadejdea noastra ne-o punem in viata la un loc cu fratii
nostri romani� (Romania noua nr.8/1918), asa cred si generatiile de azi, intregul tineret roman
basarabean fiind convins ca ,,a venit vremea ca neamul nostru sa nu mai cunoasca hotar
pentru dragostea lui, pentru limba noastra cea dulce. Cultura, limba, scoala noastra de acum
inainte trebuie sa se uneasca pe veci si nedespartiti vrem sa ramanem pana la sfarsitul
sfarsitului.� Nu intamplator tinerii basarabeni poarta, cu mandrie, tricouri inscriptionate
,,Basarabia e Romania!�
Cu toate acestea, la Chisinau bat, din pacate, vanturile reci si periculoase ale dezbinarii.
Galceava politica isi pune amprenta negativa peste toate manifestarile ce se organizeaza
acolo, umbrind chiar si aceasta frumoasa sarbatoare nationala Limba noastra cea romana.
Daca in 1990 strazile Chisinaului au fost inundate de mii si mii de oameni, transformandu-se
in adevarate fluvii vii, acum, la ora 10, cand era programata depunerea de coroane si jerbe
de flori la statuia lui Stefan cel Mare si Sfant, in Piata Marii Adunari Nationale abia erau
cateva grupulete izolate, iar multimea era adunata la marginile pietei, fiindca accesul in
piata era interzis de politie. Nu puteam deloc pricepe de ce. Aveam sa aflu ca grupuletele
acelea dinspre Casa Guvernului erau constituite din cei de la putere, din cei din opozitie, din
membrii unor partide politice etc. Ei urmau sa depuna florile in liniste, sa nu fie deranjati. Si
astfel, rand pe rand, intr-o tacere de mormant, au depus florile si au plecat, fara sa rosteasca
cineva vreun cuvant despre semnificatia sarbatorii Limba noastra cea romana.
Abia pe Aleea Clasicilor Literaturii romane, din Parcul national, pe o scena improvizata,
presedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, a rostit cateva cuvinte in fata celor
adunati acolo, din care lipseau nume importante ale scriitorilor basarabeni, in frunte cu
academicianul Mihai Cimpoi. Asa este mai nou: unde merge Arcadie Suceveanu nu merge
Mihai Cimpoi si �viceversa ! Mai mult, chiar si poetul Nicolae Dabija, redactorul sef al
saptamanalului Literatura si Arta a cazut in dizgratia unora. Asa s-a intamplat si la
mormantul lui Grigore Vieru, unde s-a facut un parastas pentru pomenirea marelui poet
si s-a sfintit monumentul ridicat la mormantul acestuia. In timp ce se desfasura acest
moment, organizat de Primaria Chisinaului si de familia poetului, nu departe rasunau
difuzoarele unei alte manifestari, al carei scop nu era altul decat sa bruieze manifestarea
de la mormantul lui Grigore Vieru!
Am luat parte, in dupa amiaza aceleiasi zile, la un simpozion dedicat predarii Limbii romane,
organizat de Casa Limbii Romane. Au fost dezbatute multimple aspecte ale predarii acesteia
in scolile din Basarabia. Probleme multiple si grele, pricinuite de lipsa manualelor
corespunzatoare, devenite instrumente de tortura pentru elevi, ca de altfel si la noi, fiind
incarcate cu multe notiuni abstracte si incalcite, prin care autorii lor urmaresc sa-si etaleze
multiplelor lor cunostinte filologice si nicidecum ca manualul sa fie un instrument de lucru
pentru elevi, prin cea mai elementara cerinta: accesibilitatea; prin lipsa cadrelor calificate
si bine pregatite si a tot felul de asa-zise reforme de ,,modernizare� a invatamantului.
A fost lansat, cu acest prilej, si numarul din acest an al revistei Limba romana, o publicatie
stiintifica de prestigiu, pe care Casa Limbii Romane din Chisinau o editeaza de multi ani. In
paginile sale se regasesc studii si creatii literare ale romanilor de pe ambele maluri ale
Prutului. Se pare insa ca anul 2013 este unul cu ghinion, fiindca publicatia se afla pe patul de
moarte, cum se spune. A fost tiparit un singur exemplar, din banii redactorului sef, profesorul
Alexandru Bantos, spre a putea fi lansat. Dumnealui m-a informat ca a ajuns demult la fundul
sacului, cei de la Casa Limbii Romane traind din...suc propriu! Nu au mai primit salariul de
vreo doua, trei luni! Moare Casa Limbii Romane, moare si revista Limba romana!
Institutia aceasta, Casa Limbii Romane, cat si revista Limba romana s-au nascut imediat
dupa anul 1990, ca o expresie a marilor victorii obtinute atunci de romanii basarabeni, care
au consfintit Limba romana ca limba oficiala in Republica Moldova. De-a lungul timpului, in
anii ce au urmat, chiar daca comunistii, veniti la putere, au tras cu buretele peste aceasta
victorie, atat Casa Limbii Romane, cat si revista Limba romana au reusit sa suprvietuiasca,
chiar daca au fost lovite din toate partile de vanturi potrivnice. ,,Acum, cand au venit ai
nostri la putere, adica cei care se declara patrioti, pusi in slujba intereselor poporului,
declarand ca vor sa ne conduca spre Europa, am crezut ca am scapat spre liman si nu vom
mai avea de infruntat atatea greutati ca pe vremea comunistilor. Din pacate, nu este deloc
asa, din contra, am intrat in cea mai neagra perioada din existenta noastra de pana acum.
Nimeni nu ne mai ajuta cu nimic. Nu mai sunt bani nici dincolo, nici dincoace de Prut. Doar
promisiuni. Iar noi cu promisiunile nu putem trai, ne ducem in mormant!� Asa mi-a declarat
profesorul Alexandru Bantos. Si, ascultandu-l, mi-am amintit de nesfarsita demagogie
patriotarda ce se face si in Basarabia, si in Romania, legata de dorinta de a aduce Basarabia
acasa. Asta in timp ce la Chisinau trage de moarte o revista, Limba romana, care ar trebui sa
ajunga in toate scolile din Basarabia, daca nu cumva si in cele din Romania!
