Am avut bucuria sa particip la frumoasa sarbatoare
nationala a romanilor de peste Prut ,,Limba noastra
cea romana�, din 31 august, devenita, in sfarsit, sarbatoare
nationala a tuturor romanilor, prin Legea nr.53,
din 2013, votata de Parlamentul Romaniei.
Dar inainte de a scrie despre ceea ce s-a intamplat
anul acesta, la Chisinau, cu ocazia acestei sarbatori,
vreau sa rescriu, ca un fel de prolog, filele din
,,Jurnalul de Basarabia� (Editura Nico, Targu-Mures,
2011), referitore la ziua de 31 august 1990, din Chisinau.
Vineri, 31 august 1990. Prima aniversare a
sarbatorii nationale ,,Limba noastra cea romana�.
Este ziua in care, in urma cu un an, la 31 august
1989, romanii basarabeni si-au recastigat, prin lege!,
dreptul la Limba romana, ca limba oficiala a tarii, si
la alfabetul latin.
Odata cu inaltarea soarelui pe bolta senina a
Chisinaului, incep sa rasune dangatele clopotelor
Catedralei centrale si de la celelalte biserici ale
marelui oras. Ascultandu-le, nu poti sa nu traiesti un
sentiment de infiorare, dar si de imensa bucurie. Bat
clopote, chemand poporul la marea sarbatoare! Bat
clopote, vestind multimilor evenimentul istoric la care
vor fi martore!
Strazile Chisinaului sunt inundate, pur si simplu,
de multimile imense, adevarate fluvii vii, fluturand
sute si sute de drapele tricolore, indreptandu-se
spre Piata Marii Adunari Nationale. Aici s-a decretat,
in urma cu un an, ca Limba romana a redevenit limba
oficiala in Republica Moldova, iar scrisul latin
vesmantul ei firesc.
In scurta vreme, marea piata a devenit neincapatoare
pentru sutele de mii de romani basarabeni
veniti din toate colturile tarii. Peste multime flutura
sute de drapele tricolore: rosu, galben si albastru ,,este steagul nostru sfant�!, si rasuna pana departe
cele mai indragite cantece ale poporului nostru, ce
se canta ,,de la Nistru pan� la Tisa�! Multimile asculta,
cu emotie, rugaciunile pe care IPS Daniel, mitropolitul
Moldovei si Bucovinei, impreuna cu un numeros sobor
de inalti prelati si preoti, de pe cele doua maluri ale
Prutului, le inalta spre Stapanul lumii, al Cerului si
Pamantului. Iar deasupra multimilor din piata, peste
dangatele clopotelor, se inalta cuvintele biblice:,,La
inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu si
Dumnezeu era Cuvantul�!
Multimea, in frunte cu inaltii prelati, se indreapta
apoi spre Parcul National, la marginea caruia se
consuma primul mare moment al acestei zile istorice:
dezvelirea si sfintirea statuii lui Stefan cel Mare si
Sfant. Odata cu caderea panzei, marele voievod al
Moldovei apare in toata maretia sa, privind de la
inaltimea celor 18 metri multimea care incepe sa
aplaude minute in sir. Stefan tine in mana stanga,
ridicata deasupra capului, crucea sfanta � simbolul
crestinatatii, iar in mana dreapta vestita sa sabie, cu
care a bagat groaza in atatia dusmani. Urale puternice
rasuna din toate partile, iar peste ele se inalta glasul
puternic al domnului Ion Ungureanu, ministrul Culturii
si Cultelor din Republica Moldova: ,,Stefane, Maria
Ta,/ Tu la Putna nu mai sta/ Las� Arhimandritului,/ Toata
grija schitul/ Lasa grija sfintilor/ In seama parintilor,/
Clopotele sa le traga/ Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga,/
Doar s-o-ndura Dumnezeu/ Ca sa-ti mantui neamul tau!/
Tu te-nalta din mormant/ Sa te-aud din corn
sunand/ Si Moldova adunand./ De-i suna din corn
o data/ Ai s-aduni Moldova toata./ De-i suna de
doua ori,/ Iti vin codrii-n ajutor,/ De-i suna a treia
oara,/ Toti dusmanii o sa piara,/ Din hotare in hotare � /
Indragi-i-ar ciorile // Si spanzuratorile.�
Inaltata aici, la Chisinau, in inima Basarabiei, la
hotarele careia se inalta si acum vestitele cetati ale
marelui voievod: Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina si
Cetatea Alba, statuia lui Stefan cel Mare si Sfant are
valoare de simbol. El sta parca si azi de straja, ca o
pavaza de nadejde, la marginile rasaritene ale
romanismului.
De partea cealalta a marii piete, in fata Arcului de
Triumf, de o parte si de alta a scenei, pe doua coloane
romane, sunt inscrise literele alfabetului latin, spre a
fi astfel si ele martore la acest mare moment istoric.
Pe scena, poetul Nicolae Dabija, presedintele
Societatii ,,Limba noastra cea romana�, rosteste, in
fata poporului, juramantul de a milita neobosit pentru
propasirea Limbii romane, pentru imbogatirea si
inaltarea ei, astfel incat sa devina cu adevarat ,,un
sirag de piatra rara, pe mosie revarsata�.
Pe scena s-a derulat apoi un grandios spectacol
sustinut de artisti si formatii artistice folclorice din
toate tinuturile romanesti. A fost primit cu aplauze
furtunoase grupul restrans al Cenaclului ,,Flacara�,
in frunte cu poetul Adrian Paunescu, ca si fiecare din
cantecele interpretate, cunoscute si indragite si aici:
,,Imnul lui Stefan cel Mare�, ,,Nu uita ca esti roman�,
,,Ruga pentru Basarabia� etc.
In finalul acestui inaltator spectacol, la lumina
reflectoarelor, intr-un peisaj de basm, si-a facut
aparitia, intr-o caleasca aurita, Limba romana, in chip
de domnita, imbracata in straie stralucitoare, flancata
de calareti falnici, in costume nationale. Dar nimeni
nu putea sa-i fie o pavaza mai buna decat insusi marele
voievod al Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant, care o
urmeaza, calarind pe faimosul sau armasar alb,
Catalan, avandu-i alaturi pe toti vitejii sai capitani,
impreuna cu care a luptat si a biruit in memorabilele
batalii de la Orbic, Chilia, Cetatea Alba, Lipnic, Baia,
Razboieni, Podul Inalt etc. In fata multimii, Stefan a
rostit cuvintele profetice, ramase ca un testament
pentru generatiile viitoare: ,,Tineti minte cuvintele lui
Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete�,
ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea
si nu este a voastra, ci a urmasilor s-a urmasilor
urmasilor vostri in veacul vecilor�!...
Apoi, seara, in marea piata, s-au incins horele si
sarbele romanesti, in care s-au prins mii si mii de
oameni, indemnati de sunetele vesele ale viorilor si
celorlalte instrumente muzicale ale ,,Lautarilor� lui
Nicolae Botgros. Niciodata nu am vazut ceva mai
grandios si mai impresionant ca acel spectacol, care
nu a contenit pana tarziu in noapte. Si acum, dupa
ani, cand rescriu aceste insemnari, revad cu ochii
mintii acea noapte feerica in care romanii basarabeni
si-au sarbatorit limba lor cea romana, care a fost, atata
timp ,,strambata de farisei, de lepre, de naluci�!
(va urma)
