LACRIMILE GLORIEI

Distribuie pe:

Cu o paleta larga de specializari, Universitatea "Ovidius� din
Constanta detine una din cele mai extinse oferte de studii la
nivel regional, dar si national, fiind abilitata sa emita diplome de studii
pentru toate programele si formele de invatamant organizate in
concordanta cu prevederile legale. Cunosteam aceste lucruri. Stiam si
ca institutia acorda titlurile de Doctor in stiinte, Doctor Honoris Causa,
Profesor onorific, Membru de onoare al Senatului, unor personalitati
din tara si strainatate care au contributii deosebite in viata stiintifica si
culturala a lumii contemporane. Universitatea din Constanta a detinut
presedintia, iar in prezent gazduieste Secretariatul Retelei
Universitatilor de la Marea Neagra, intregindu-si, astfel, procesul de
internationalizare academica.
Institutie cu GRAD DE INCREDERE RIDICAT, Universitatea de la malul
Marii, este, insa, de ceva vreme, in vizorul DNA, un scandal de proportii,
amplu mediatizat (ca la noi!), umbrindu-i imaginea. Sub titlul
"CARACATITA CORUPTIEI la Universitatea �Ovidius� din Constanta:
Dupa rector si prorectorul este acuzat de luare de mita�, EVZ.ro ne
anunta ca DNA a inceput urmarirea penala si a prorectorului Gabriela
Stanciu, cea desemnata rector interimar al institutiei de invatamant
superior, dupa arestarea preventiva a prof. univ. Danut Tiberius Epure.
Dar nu aceasta este tema editorialului de astazi, ci alta, mult
mai placuta.
13 octombrie 2009. In sala Senatului Universitatii "Ovidius� din
Constanta se decerna titlul Doctor Honoris Causa, romanului GeorgeEmil Crasnaru, cetatean german, profesor de canto la Universitatea
din D�sseldorf, fostul meu coleg de facultate si bun prieten de o viata.
"Felicit catedra de Interpretare muzicala-canto, pe colegii care, cu
pasiune, daruire si pricepere, au organizat aceasta prestigioasa sesiune
stiintifica internationala, de un nivel exceptional, cu oaspeti de vaza si
comunicari stiintifice de cultura, pedagogie, critica � spunea Gelu
Crasnaru, in discursul sau la primirea inaltului titlu HC. - Aceasta
manifestare se afla la a doua editie si confera orasului Constanta si
Universitatii �Ovidius� sansa ca aici sa se nasca o traditie benefica
pentru cultura lirica romaneasca si internationala. (...) Ma bucur ca, in
aceste zile, se desfasoara a 4-a editie a Master-Class-ului pentru
tineri cantareti, ce il sustin anual in Constanta. Aceasta activitate
am inceput-o in urma cu patru ani, si am fost sustinut de catedra
de canto a Universitatii constantene. (...) Faptul ca in acest an a
participat si colega mea, doamna profesoara si Artista Emerita
Maria Slatinaru Nistor, conducand o clasa de canto, ridica
prestigiul acestor cursuri.�
Asa-i ca nu ati stiut nimic despre aceste manifestari? Nici
eu. Presa nu a suflat o vorba. Daca ar fi inclus in repertoriu si
dansuri exotice, probabil ca Master-Class-urile s-ar fi bucurat
de notorietatea exchibitiilor primarului Mazare, contribuind,
de ce nu, la salvarea Cazinoului de la malul Marii Negre. Dar�
traim in Romania!
Si totusi�
"Doresc sa multumesc pentru inalta cinstire ce mi s-a acordat
si care, pentru mine, inseamna reintoarcerea si recunoasterea
meritelor mele in Patrie, dupa 30 de ani de peregrinari prin
lume. Va multumesc pentru caldele aprecieri la adresa
activitatii mele artistice si didactice. Tot ce am realizat a fost
stimulat de dragostea mea pentru muzica, pentru cultura si
pentru publicul spectator, pentru oamenii pe care am dorit si
doresc sa-i fac sa se bucure de actul artistic ce le imbogateste
viata cu experiente interesante, compozitori, dramaturgi, artisti
plastici, care, prin actul de creatie, au produs si produc opere
nemuritoare, mereu actuale pentru toate nivelele de educatie.� �
spunea, emotionat, atunci, Gelu Crasnaru.
S-a nascut in Bucuresti, la 30 august 1941, intr-o familie de
artisti. A studiat la Conservatorul "Ciprian Porumbescu� din
Bucuresti, avandu-i ca profesori pe Petre Stefanescu Goanga si
Aurel Alexandrescu. Hotarator pentru cariera sa artistica a fost
studiul particular cu maestro Rina del Monaco, sotia si profesoara
marelui tenor Mario del Monaco. Si-a inceput cariera solistica
la Filarmonica "George Enescu� din Bucuresti. In 1970 a debutat
la Opera Romana, unde a activat, pana in 1980, ca prim-solist.
Din 1980 traieste in Germania. Intre 1980-1987, a fost angajat la
Teatrul de stat din Wiesbaden, unde a creat roluri ca: Filip din
"Don Carlos�, Landgraful din "Tanhauser�, Daland din "Olandezul
zburator�, "Moise� de Rossini, Sarastro din "Flautul fermecat�,
Mefisto din "Faust� si altele. Din 1987 pana in 1991 a fost primsolist
la Teatrul de Stat din Saarbr�cken, unde a interpretat:
Baronul Ochs din "Cavalerul rozelor�, Boris din "Lady M.�, Fasold,
Fafner, Wotan, Drumetul, Hagen din "Inelul Nibelungilor�, Barak
din "Femeia fara umbra� si altele.
In 1991 a debutat la Teatrul Scala din Milano, in "Lady M.�,
o coproductie cu Bastille din Paris, sub conducerea lui
Myung-Whun Chung. La Scala a mai cantat in ianuarie 1993,
in "Don Carlos�, unde a interpretat rolurile Marelui Inchizitor
si Calugarul, in 10 spectacole dirijate de Ricardo Muti, opera
pusa in scena de Franco Zeffirelli. In decembrie 1993 a cantat,
la Scala din Milano, Messa Glagolitica, dirijata de Riccardo
Chally. In ianuarie 1994 a interpretat rolul Dr. Faust din opera
"Ingerul de foc� de Prokofiev, la teatrul Scala - 8 spectacole
sub bagheta maestrului Riccardo Challi.
In aprilie 1994 a primit titlul de profesor universitar si
preda canto la Facultatea de muzica "Robert Schumann�
din D�sseldorf.
"Caile spre instructie si perfectionare profesionala si umana
care merg mana in mana, pe tot parcursul existentei, cred ca
sunt cele patru drumuri principale: Familia, Biserica, Scoala,
Societatea, dar si... Hazardul � spunea artistul, cu prilejul
decernarii titlului de Doctor Honoris Causa. Eu am avut sansa sa
ma nasc intr-o familie de muzicieni, tatal si mama mea fiind
absolventi ai Conservatorului din Bucuresti, membri fondatori ai
Corului Radio Romania, cantareti si pedagogi pasionati de muzica.
Ei au sesizat calitatile mele muzicale si le-au cultivat. Tata, care
era un bun dirijor de cor, m-a luat de mic in biserica, iar in cafas
am fost inoculat cu vraja sonoritatilor muzicale, dragostea pentru
corurile a capella, pentru perfectiunea vocii umane. De acolo
am ascultat minunate servicii divine slujite de preoti de neuitat.
Acolo s-a dezvoltat sensibilitatea mea pentru muzica si morala
crestina, care si astazi constituie punctul de sprijin pentru viata
si comportamentul meu. Cu aceeasi bucurie am cantat mai tarziu
si in biserici catolice, protestante, sinagogi, in templu coral judaic,
constatand ca muzica si dragostea de oameni nu au limite.
CREDINTA, SPERANTA si DRAGOSTEA trebuie sa-i conduca pe
cei care vor sa reuseasca in viata si sa aiba satisfactia unei
existente fara compromisuri si plina de roade. Foarte importanta
este motivatia de a gasi o anumita directie, un tel in viata, un
drum. Printre altele, recomand o carte care poate ajuta pe cineva
aflat la rascruce de drumuri sa gaseasca o optiune in viata. Este
vorba de cartea filozofului german Erich Fromm, �A avea sau a
exista�. Optiunea este de o mare importanta. Cred ca permanenta
lupta de a avea si a se imbogati fara morala constituie o frana in
drumul nostru pentru o dezvoltare profesionala si etica. Eu am
ales a doua varianta.
De la varsta de 7 ani am cantat in Corul de copii al
Radiodifuziunii, alaturi de colegi si prieteni de o viata, precum
celebra noastra colega Ileana Cotrubas, Elena Grigorescu, Silvia
Voinea si multi alti copii talentati, care, cu o indrumare plina de
profesionalism si dragoste, s-au dezvoltat si au facut mari cariere
artistice pe scenele lumii. Aici ii datorez un cuvant de mare
recunostinta Maestrului Ion Vanica, dirijor, muzician si Om. Am
mai cantat in multe coruri de biserica, sub bagheta unor mari
muzicieni romani ca: Prof. Ion Chirescu, Nicolae Lungu, G. Danga,
D. Botez, St. Muresianu, sau alaturi de mari maestri ca: Mircea
Buciu, Nicolae Secareanu sau Valentin Teodorian.
Parintii mei, observand interesul meu pentru profesia de
cantaret, mi-au cultivat cu pricepere talentul, alfabetizandu-ma
muzical, ajutandu-ma sa citesc notele muzicale cu mare usurinta.
Important a fost si faptul ca m-au indrumat sa cunosc secretele
organului vocal si mi-au dat sa studiez un tratat de Foniatrie:
�Vocea si higiena vocala� de Prof. Buzoianu si Cotu, lucrare si astazi
de actualitate. Astfel am inceput sa descifrez si sa ma apropii de
cunoasterea mai temeinica a organului vocal si a functiei de
emitere a sunetelor vocii umane, baza viitoarei mele profesii.
Poate cel mai important moment din viata mea a fost in 1965 �
intalnirea cu poeta din Oas, Irina Talpos-Crasnaru, minunata
mea tovarasa de viata si mama copiilor nostri, care m-a stimulat,
s-a sacrificat pentru noi, m-a iubit si a avut incredere in mine,
fiindu-mi izvorul succesului meu in viata si in profesie.
Un alt eveniment deosebit de important a fost acceptarea mea
ca student al Conservatorului �Ciprian Porumbescu� din Bucuresti.
In timpul studiilor, am avut sansa sa am profesori excelenti, oameni
dedicati artei si pedagogiei, de la care am invatat mult si cu ajutorul
carora m-am format ca artist si om.
Este normal sa incep cu profesorii Petre Stefanescu-Goanga
si Aurel Alexandrescu, cei care m-au indrumat cum sa
stapanesc si sa conduc fluxul sonor al vocii. Nu pot sa-l uit
pe maestrul Florian Penescu, de la care am invatat sintaxa si
topica frazei, mod de gandire a discursului muzical care si astazi
ma ajuta sa interpretez si sa descifrez cele mai complicate
discursuri muzicale.
Maestrul Jean Ranzescu m-a invatat sa pot patrunde in tainele
dramaturgiei rolurilor de opera, usurinta de a ma misca pe scena,
tehnica actoriceasca si mai ales plastica trupului interpretului,
care influenteaza estetica si chiar sonoritatea actului artistic. De
asemenea, maestrii Hero Lupescu si Ionescu-Arbore, fiecare mi-a
imbogatit cunostintele mele de actor-cantaret.
O foarte mare importanta in dezvoltarea mea artistica a avut-o
profesoara si pianista Marta Joja, careia ii datorez o buna parte
din cultura mea muzicala, sistemul metodic de studiu, marile premii
internationale: Premiul I la Concursul �Enescu� 1970, Premiul II - la
concursurile "J.S.Bach�, 1972 si �Herthogenbosch� � Olanda, 1972,
culminand cu cel mai important, in 1973, Marele Premiu la Montreal Canada. Aceste premii le-am castigat alaturi de ea, si s-au dezvoltat
o prietenie si o excelenta colaborare artistica. In aceasta perioada
m-am remarcat in viata artistica, national si international, fiind
oaspete permanent pe scenele si podiumurile de concert ale
Radioteleviziunii, filarmonicilor si operelor din tara si strainatate,
cu o enorma activitate in domeniul muzicii simfonice, camerale si
de opera, cu zeci de prime auditii de muzica romaneasca.
Din pacate, sufeream, fiind deceptionat de situatia, in acea
perioada, din tara, de pozitia artistului in societate. Nu mizeria,
lipsurile, salariile, intunericul si alte umilinte, ci problemele de
existenta pe plan moral ma apasau. (...) Nu mai vedeam niciun
viitor pentru copiii mei, nicio solutie pentru un trai liber, cu perspective
pentru mine si familia mea - simteam ca ma sufoc! Singura
solutie pentru o viata libera si demna, sa pot spune ce gandesc,
sa ma dezvolt in mediul corespunzator unui intelectual liber, era
sa emigrez. Astfel, in anul 1980, dupa un contract avut in Germania,
nu m-am mai intors in patrie si am ales libertatea. Dupa aproape
un an, am reusit, in urma presiunilor mele, sa-mi aduc sotia si
copiii langa mine.
Despartirea de tara, de rude, prieteni, colegi, a fost foarte grea.
Nu este usor sa intri intr-o lume straina, in care nu stapanesti bine
limba, ai alte obiceiuri si stil de viata, esti singur, lumea te considera
strain si, cu amabilitate si zambetul pe buze, iti reproseaza ca
ocupi locul de munca al unui autohton, intrebandu-te amabil:
�Cand te intorci in patrie?�. Prin dragoste de muzica, disciplina,
calitati, seriozitate, munca, am putut sa-i conving pe germani ca
sunt un om de valoare si oamenii m-au acceptat, admirat, iar eu
m-am integrat in viata de acolo, stiind ca pentru mine nu exista
drum de intoarcere in patrie, cata vreme in Romania domneste
societatea comunista. Copiii mei au absolvit studii universitare
prestigioase si sunt cetateni apreciati si respectati in lumea in
care traiesc. Eu am fost acceptat de colegi si de cercurile culturale
internationale, si adoptat. Ei se mandresc cu mine, am o multime
de admiratori, sunt membru al multor organizatii de prestigiu, onorat
cu diferite distinctii, profesor al unei facultati cu renume mondial,
presa ma elogiaza - inca - si ma simt bine in tara de adoptie.
Pe plan emotional, Romania ramane patria mea. Am purtat-o si o
port in suflet, indiferent de circumstante. Pe drumul spre o buna
reusita in viata te pot conduce doar dragostea de oameni,
toleranta, respectul reciproc. Eu traiesc intre doua lumi si, chiar
daca oficial am cetatenie germana, sunt cunoscut in lumea
artistica drept �romanul Crasnaru��.
Asa este, asa a ramas. Cu siguranta, vom avea prilejul de a-l
asculta si pe scenele targumuresene.

Lasă un comentariu